OPINII De ce Loteria nu dă dependenţă, dar pariurile sportive o fac

N-am auzit de vreun împătimit la 6/49 care să-şi toace sistematic averea pentru nimerirea combinaţiei norocoase, dar ştiu mulţi dependenţi de drogul agenţiilor de pariuri. Asta probabil pentru că, la pariuri, ai senzaţia (mai mereu falsă) că poţi obţine prin "competenţă" şi "experienţă" ce nu-ţi dă hazardul. În plus, pariurile pot oferi suplimentar senzaţia de confirmare, că eşti mai bun decât bookmakerii, ceea reprezintă un stimulent în sine.

Proliferarea fenomenului pariurilor, cu agenţii la fiecare colţ de stradă, se explică şi prin faptul că statul, care ia 5% taxă de autorizare şi între 1-25% impozit pe câştigul jucătorilor, plus casele de pariuri care opresc la fiecare eveniment un comision din încasări, merg la câştig indiferent de rezultat.

Cât de mari sunt şansele pariorilor? Prima observaţie care sare în ochi şi celor mai puţin experimentaţi jucători este că fiecare agenţie îşi poate modifica repetat cotele. Din start, se fixează un anumit profit care să rămână casei de pariuri care este de câteva procente. Cotele oferite reprezintă totodată probabilitatea de pariere având în vedere că majoritatea ţinteşte favoritul - o cotă "mică" înseamnă multe pariuri pe jucătorul/echipa respectivă.

De exemplu, înaintea meciului de tenis feminin McHale vs Begu, din 5 mai, din cadrul turneului de la Madrid ce urma să fie cucerit de Simona Halep, cotele erau de 1,85 la victoria compatrioatei noastre şi de 1,95 la cea a adversarei, ceea ce echivala cu un comision de aproximativ 5% pentru organizatorul pariului - Bet Cafe Arena, în acest caz (100/1,85+100/1,95). Pe parcurs, pe masură ce pariorii intră în joc, cotele se pot modifica pentru a conserva comisionul firmei (când se pariază foarte mult pentru un anumit rezultat, acestea vor fi reduse) sau pentru a-l majora. În funcţie de eveniment (de audienţa sa mai exact) şi de politica agenţiei de pariuri (de pildă sunt la început de drum şi vor să atragă clienţi asumându-şi marje mai mici de profit) aceste comisioane sunt fixate din start mai mari sau mai mici.

Statul, pe de altă parte, ia o taxă de autorizare de 5% care se reflectă în preţul fiecărui bilet, diluat din start cu respectivul procent (se pariază doar de restul de 95%), iar din câştigurile pariorului mai merg la buget între 1-25%. Noua filosofie a codului fiscal a dus la anularea sumei neimpozabile de 600 de lei (cei mai mulţi pariori mizează sume mici), în schimb impozitul pe profit s-a redus de la 25% anterior la 1% pentru sume câştigate de sub 15.000 euro, 16% la ce trece de respectivul nivel şi 25% pentru câştiguri de peste 100.000 euro.

Nu observă pariorii că le sunt drămuiţi bănuţii de cei care merg la sigur (statul şi organizatorii)? Cei mai mulţi probabil că observă, dar sunt prea prinşi de fenomen, plus că preferă să fie jumuliţi la pariuri decât la Loterie. Acolo organizatorul opreşte aproximativ jumătate din sumele colectate, spre deosebire de agenţiile de pariuri care se limitează uzual la 5-15% (am inclus şi taxa de autorizare). Cum 50 e mai mare ca 15, lumea care visează la sume mari peste noapte joacă la pariuri.

Să nu uităm apoi de probabilităţi. Pentru marele câştig la Loteria 6/49 (6 numere ghicite) probabilitatea de succes cu o variantă simplă este de 1:14 milioane, la 5 numere scade la 1: 1,9 milioane, iar cu 4 numere nimerite care oferă câteva zeci sau sute de lei norocoşilor probabilitatea e de aproximativ 1:0,2 milioane. În timp ce, pentru pariuri, un eveniment precum cel de mai sus din tenis are o probabilitate de câştig ce se apropie de datul cu banul (40-45% vs. 50%), ceea ce pare mai rezonabil. Evident, puţini dintre cei care joacă la pariuri ar accepta să-şi rişte banii participând la un campionat de dat cu banul, unde organizatorul ia 5% comision de participare, deşi şansele sunt în majoritatea cazurilor mai bune. Şi asta din cauza promovării subtile a pariurilor şi întreţinerii iluziei controlării hazardului. Vorbesc de efectul poveştilor de "succes" care sunt presărate strategic prin media, cu câştiguri miraculoase pornind de la bilete de câţiva lei, scheme inteligente (se alimentează convingerea că n-ar fi un joc cu hazardul, ci o muncă ce implică pricepere şi intuiţie), cote-surpriză plus recomandări pentru pariori, etc. Poate n-ar trebui să mire pe nimeni că un astfel de site pentru pariori, care întreţine dependenţa cu aerul că informează, e găzduit pe site-ul celui mai mare ziar de sport. Evident, nu veţi citi foarte des acolo despre averi distruse, tratament specializat, strategii de reducere a obsesiei pentru pariuri etc.