OPINII Domnilor Sobolewski şi Anghel nu le-ar strica să se înscrie la propriile cursuri de educaţie financiară

Bursa de Valori Bucureşti s-a lansat într-o campanie care urmăreşte ca românii să aibă o "Zi Naţională a Investiţiilor", în fiecare an, pe 15 mai. Este de vorba de un proiect care să lărgească orizonturile educaţiei financiare a românilor, după cum declară oficialii BVB, una precară în acest moment. Din păcate, modul în care este "vândută" o astfel de iniţiativă n-are nimic de-a face cu educaţia financiară, ba dimpotrivă...

"Aşa cum avem Prima Casă sau Prima Maşină, tot aşa avem nevoie şi de Prima Investiţie. Avem nevoie de o Zi a Investiţiilor," spune Lucian Anghel, preşedintele BVB, care explică şi efectele unei astfel de iniţiative. "Dacă ne-am fi diversificat modul în care ne păstrăm banii agonisiţi cu trudă şi am fi investit, spre exemplu, 100 de euro în principalele acţiuni listate la BVB la începutul anului 2012, acum am fi avut 200 de euro, adică ne-am fi dublat investiţia în 5 ani. În fiecare an din ultimii cinci, randamentul total al indicelui principal al pieţei de acţiuni a fost pe plus, în timp ce, în echivalent euro, creşterea totală a fost de 97% până la finele anului 2016, aproape o dublare, în acelaşi interval," a declarat preşedintele BVB.

Ei bine, de aici aflăm că tocmai am ratat ocazia să ne dublăm banii, ceea ce nu s-ar fi întâmplat dacă am fi avut minime cunoştinţe de educaţie financiară, nu? Ca şi în 2008-2009, când lansa o campanie de popularizare a bursei pe buza crizei financiare, BVB confundă educaţia financiară cu impulsul de a plasa nişte bani în acţiuni listate. De ce nu am avut o astfel de campanie în 2012, când acţiunile erau tocmai bune de cumpărat (având în vedere traiectoria lor ulterioară, că e uşor să fi profet post-factum, n.n) şi avem una acum când cotaţiile sunt mai greu de numit subevaluate după aşa o cursă? Păi, simplu, pentru că investitorii de retail la bursă vin, de regulă, în valuri aproape de spargerea bulelor, dar lipsesc cu desăvârşire când preţurile sunt cu adevărat tentante... Aş fi însă curios dacă Lucian Anghel preconizează că tot statul va acoperi riscul la "Prima Investiţie", aşa cum o face la Prima Casă sau Prima Maşină. Că atunci aş baga şi eu nişte bani...

Să îndemni publicul să se încoloneze pentru a investi la bursă după o creştere de 100% nu prea ţine însă de educaţia financiară, poate doar de schemele Ponzi. Iar dacă vrem cu tot dinadinsul să fixăm un reper pentru educaţia financiară, atunci nu 15 mai, ci 15 septembrie ar fi o dată mai reuşită. Pe 15 septembrie 2008, a avut loc falimentul Lehman Brothers şi la câteva luni după, bursele atingeau minime greu de imaginat (indicele S&P 500 la 666 de puncte, o tempora!) iar teama de contraparte făcea ca plasamentele bancare să fie lichidate în dezordine. Era momentul în care BET-FI, indicele SIF-urilor, se pregătea să dea piept cu pragurile de 2.000-3.000 de puncte, deşi venea de la ameţitoarea bornă de 100.000 de puncte cu care cocheta în 2007. Or, ce moment mai bun de educaţie financiară pe propria piele decât să contempli cum se fac praf portofolii construite pe iluzii contabile şi visuri imobiliare - mai ţineţi minte cum ne îndemnau unii să calculăm valoarea metrilor pătraţi de sub companiile din Bucureşti listate la bursă?

Educaţia financiară presupune să poţi identifica în mod corect valoarea unei acţiuni, nu să te năpusteşti să cumperi pentru că deja a urcat cu 100%. Poate chiar să intuieşti când o campanie lansată de conducerea BVB are ca mobil educarea publicului şi când motivaţiile sunt reînnoirea unor mandate bine remunerate...

Dacă tot voia să sune clopoţelul oportunităţilor şi să cânte simultan aria educaţiei financiare, conducerea bursei putea cel puţin să schiţeze o paralelă dobânzi la termen - dividende. Cel puţin în următorii ani, politica de dividend a companiilor de stat va fi destul de generoasă (Guvernul are nevoie de resurse pentru a-şi susţine poltica socială asumată) iar dobânzile nu par să aibă argumente să urce accelerat, măcar cât timp nu apar tensiuni în pieţele externe. A ales însă să vorbească iar de "oportunităţi" uitând de refrenul pe care orice fond mutual e obligat să-l afişeze - "performanţele din trecut nu le garantează pe cele din viitor". Atunci poate că nu le-ar strica domnilor Ludwik Sobolewski şi Luacin Anghel să se înscrie la propriile cursuri de educaţie financiară.