Muntele datoriilor RCS cere listarea Digi Communications înainte de creşterea dobânzilor

Compania Digi Communications, al cărei principal activ îl reprezintă liderul pieţei de televiziune şi internet prin cablu şi al patrulea jucător pe telefonia mobilă (RCS&RDS), ar vrea să se listeze la Bursa de Valori Bucureşti, cât timp dobânzile sunt încă la minime istorice având in vedere datoriile apreciabile ale "RCS&RDS", din companie ieşind investitorii strategici în "favoarea" retailului în căutare de "oportunităţi".

De ce "Digi" (Digi Communications este brandul ales pentru listare) şi nu RCS&RDS? În primul rând, din cauza structurii acţionariatului. Free-float-ul este mai mic la RCS (unde Digi Communications, fostul Cable Communications, are 95%) decât la compania ce-o controlează şi care ar putea să vândă prin bursă circa un sfert din acţiuni. Şi, cum nu vorbim de o majorare de capital sau de reducerea ponderii majoritarului (cum se întâmplă când statul listează câte ceva), ci de o ieşire din acţionariat a investitorilor strategici care marchează profit în condiţiile în care, din dividende, şi-ar fi recuperat banii infinit mai greu (până acum compania a fost concentrată pe extindere, iar profitul, cât mai rămânea după plata dobânzilor la datoriile contractate, avea altă destinaţie), s-a ales varianta care permitea listarea unei felii cât mai mari din companie. În al doilea rând, pentru rezonanţa numelui - cei mai mulţi ştiu furnizorul de televiziune şi internet prin cablu şi telefonie mobilă ca "Digi".

Exitul prin listare la bursă, cu garanţia deci a unei evaluări "corecte" (de fapt rezultatele companiilor care lansează IPO-uri sunt bine pregătite -citeşte cosmetizate - pentru maximizarea preţului pe acţiune) este mult mai interesant pentru investitorii din echipa lui Zsoltan Tezsari, fondatorul RCS, dividendele fiind oricum o pasăre rară. De pildă, între 2008 şi 2016, RCS a acordat dividende doar de trei ori, cu o valoare cumulată de aproximativ 100 milioane lei, ceea ce pentru o companie care se doreşte evaluată între 1,5-2 miliarde euro după listare (ceea ce denotă că nu va fi deloc uşor de absorbit pachetul scos la vânzare în mai) nu e deloc grozav.

Care sunt problemele de care ar trebui să ţină cont investitorii?

Ca şi la Medlife (sau Adeplast în trecut), datoriile mari. Vorbim de datoriile companiei telecom deţinute de Digi Communications, RCS&RDS, cea care dă adevărata valoare a acţiunilor Digi.

În bilanţul de la Ministerul Finanţelor pe 2015, RCS&RDS are datorii de 4,42 miliarde lei (echivalentul a 970 milioane euro) la venituri totale de 3,34 miliarde lei (734 milioane euro) şi capitaluri de numai 477 milioane lei (valoarea de lichidare a business-ului nu e deci strălucită). Atunci compania a raportat pierdere de 23 milioane lei.

În 2016, lucrurile au stat mai bine - firesc, probabil se decisese listarea!-astfel încât după primele 9 luni, după cum anunţa compania, avea venituri totale de 617 milioane euro şi un profit de 17,8 milioane euro (la EBITDA de 197 milioane euro, de unde se vede că dobânzile atârnă greu). Anul trecut, de altfel, RCS&RDS şi-a refinanţat grosul datoriilor printr-o emisiune de obligaţiuni de 350 milioane euro şi un credit sindicalizat de 1,7 miliarde lei (374 milioane euro). Precum la Medlife, şi la RCS&RDS avem un acţionar cu poziţii dominante. Zoltan Teszari controlează indirect compania RCS&RDS, deţinand 58% din RCS Management, acţionarul majoritar (cu 57%) al Digi Communications care are 95% din RCS&RDS.

Nici raportarea pe Digi Communications nu stă extraordinar la capitolul profitabilitate. Profit net de 11,8 milioane de euro în 2016, la venituri totale de 842,8 milioane de euro, în creştere cu 12% faţă de 2015, potrivit datelor din raportul anual. Veniturile pe piaţa românească ale companiei au cumulat anul trecut 612 milioane de euro, cu 13% mai mult faţă de 2015, operaţiunile din Ungaria au totalizat 138 milioane euro, plus 9,5% faţă de 2015, iar veniturile din Spania au crescut cu 14,8%, la 84,7 milioane de euro. Operaţiunile din Italia şi Cehia au adus venituri de 9,6 milioane de euro în 2016, de la 11,4 milioane de euro în 2015 (subsidiara din Cehia a fost vândută între timp).

Concluzia? Ca la orice companie îndatorată (vorbim de RCS-RDS) în vremuri de dobânzi la minime istorice, succesul viitor al business-ului depinde în ce măsură va reuşi să supravieţuiască unei creşteri a costurilor finanţării. Împrumutul obţinut de RCS în 2016, ca urmare a emisiunii de obligaţiuni, poartă dobânzi de 5% şi e scadent în 2023, dar ce se va întâmpla atunci cu dobânzile în piaţă având în vedere că deja se vorbeşte de începutul unei politici de majorare a dobânzilor de referinţă în zona euro? Iar costuri mari pentru RCS-RDS înseamnă profit mic sau deloc, deci adio dividende la Digi Communications.

Nu este deci o investiţie pentru retail, mai ales pentru cei care privesc pe termen scurt ci, eventual, pentru ceva fonduri de pensii care au orizont mai mare de aşteptare sau, mai ales, pentru parteneri strategici care înghit mai uşor şi aventurile din media ale RCS&RDS, destul de costisitoare pentru bilanţurile companiei (implicit pentru cele ale Digi Communications).