English
Cu o jumătate de mileniu în urmă, pe 31 octombrie 1517, începea modernitatea. Un eveniment lipsit de însemnătatea, publicarea de către un călugăr augustin, profesor la o mică universitate germană, a unui text a fost transferat, prin intermediul politicii, într-un moment de cotitură. Un simplu protest care va schimba istoria europeană şi mondială. Dacă reacţiile celor implicaţi ar fi fost altele, istoria lumii ar fi avut alt curs.
Când, pe 31 octombrie 1517, Martin Luther publica cele "95 de teze" ale sale pe uşa bisericii din Wittenberg, nimeni nu realiza importanţa momentului. Data de 31 octombrie nu fusese aleasă întâmplător. Pe 1 noiembrie, biserica catolică celebrează sărbătoarea tuturor sfinţilor şi martirilor, ori biserica inaugurată în 151 şi care servea din 1502 drept capelă a universităţii din Wittenberg era dedicată aces-tora. Disputa (de altfel, chiar aşa s-a numit textul afişat de Luther, Disputa privind puterea indulgenţelor - Disputatio pro declaratione virtutis indulgentiarum) ar fi fost doar o confruntare teologică şi ar fi sfârşit fără să producă o ruptură atât de importantă a cursului istoriei, dacă n-ar fi devenit un subiect politic. Iar ruptura care a început cu publicarea tezelor a fost evenimentul care a dat impulsul care a determinat accelerarea istoriei. Nu întâmplător, biserica luterană şi anumite culte protestante celebrează, pe 31 octombrie, sărbătoarea reformei. Căci reforma, nu doar cea religioasă, ci re-forma ca schimbare de paradigmă şi revizuire a obiectivelor privind societatea umană au devenit simbolul timpurilor noi.
Lipsa de supleţe a celor implicaţi în ceea ce ar fi trebuit să fie o dispută teologică ca multe altele care se ţineau în epocă a dus la instrumentalizarea politică a religiei. Folosindu-se de Luther şi sprijinind poziţia sa, principii germani îşi declarau independenţa faţă de curia de la Roma, dar mai ales încercau să destabilizeze împăratul romano-german, Carol Quintul, care folosea religia catolică ca pe un instrument ideologic pentru consolidarea puterii sale. Se deschidea astfel drumul apariţiei "statului naţional" şi a întregului şir de evenimente legate de apariţia şi dezvoltarea acestuia. Revoluţiile burgheze, începând cu cea din Ţările de Jos, apoi cea engleză, americană şi franceză nu ar fi fost posibile fără această mică întâmplare dintr-un oraş din principatul Saxonei.
În viclenia sa (ca să zicem precum Hegel), istoria s-a folosit de comunicare pentru a-şi atinge ţelurile. Ori, o comunicare bună face mai mult decât o sută de războaie la un loc. Imprimate şi difuzate (tiparul fusese deja inventat în 1445 de Guttenberg care îl folosise, iată ce paradox al istoriei, ca să tipărească formulare tip pentru indulgenţe), tezele lui Luther vor genera nu doar un curent religios, ci şi o nouă abordare socială, politică şi economică care va schimba lumea. Ştim deja de la Max Weber că fără protestantism, mai ales în varianta sa calvinistă, capitalismul nu ar fi cunoscut aceeaşi dezvoltare. Iar în politică construcţia statului "naţional" a devenit dintr-un mijloc un obiectiv în sine.
Reforma lui Luther nu se născuse pe un teren sterp: despoierile geografice şi tehnologice erau în plină efervescenţă. Ceea ce a reuşit, fără să vrea şi să-şi propună Luther, a fost să dea acestor lucruri disparate un "sens". Ori, astăzi, când trăim un moment asemănător, accelerarea istoriei pare inevitabilă. Iar sărbătorirea celor 500 de ani de la lansarea Reformei ar fi o bună ocazie pentru reflecţie.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Comunicare ???
(mesaj trimis de anonim în data de 30.10.2017, 00:36)
Momentan - AICI - se " potrivește ,, ca șaua pe VACĂ...
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 30.10.2017, 05:53)
D-le Parvulescu,d-voastra anticipati o noua divizare a crestinismului,dupa cele doua de pana acum: Schisma de la 1054 si Reforma lui Luther...
2.1. tot eu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 30.10.2017, 07:43)
Lumea actuala nu s-a putut dezvolta decat pe reforma lui Luther,acum 500 de ani,care la randul ei, venise dupa o alta ,sa ii zicem tot un fel reforma,Schisma de la 1054,cand Biserica s-a rupt in doua ,in Biserica Ortodoxa si Biserica Catolica. Daca s-ar respecta patternul,ar urma o nous scindare ( Reforma) sau ceva de genul,care sa duca lumea actuala catre progres.
Omenirea sa stea,oare ,la cheremul crestinismului ?Lumea nu -si poate gasi resurse interioare prin care sa evolueze ,fara crestinism?.Sau ,oare,Biserica,in ansamblu, domina ,prin teologie, cam tot ce inseamna progresul unei societati?.Sa fie oamenii atat de limitati incat sa nu gaseasca o alta cale catre viitor decat prin teologie? Teologia joaca un rol prea mare ,incat sa se depinda de ea,in esenta,dar in aparenta ,sa fie marginalizata?
Sa ne mai miram ca unii se chinuie de cateva sute de ani sa destrame Biserica, si sunt minti luminate ?
2.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 30.10.2017, 12:38)
... resursele interioare ale omenirii sunt in stransa legatura cu crestinismul - nu crestinismul este problema ci deturnarea si formalizarea (institutionalizarea) acestuia ... in trecut omul era considerat trinitar - trup, suflet si spirit si prin aceasta se considera (general acceptat) ca omul poate stabili, individual, legatura cu Cerul - in sufletul omului se uneste Cerul cu Pamantul! ... prin Sinodul de la Constatinopol (870) "spiritul afost abolit din om" si din acest "siretlic" lingvistic decurg nenumarate consecinte: s-a decretat "practic" ca omul nu poate stabili prin sine insusi o legatura cu Cerul, aceasta "legatura" o poate stabili doar cel instruit, adica un preot! ... aceasi sintaxa sta si la baza dihotomiei stiinta - religie!!! ... am putea totusi sa privim mai in urma, la un alt aspect: pe masura ce imperiul roman nu-si mai putea finanta campaniile militare, si-a insusit crestinismul ca religie de stat, a ars templele si bibliotecile si a teologizat "birocratia" imperiala - prin aceasta, am putea spune ca imperiul roman inca "traieste" si "domina" in continuare lumea civilizata!!! ... reforma lutherana are de a face cu faptul ca "serviciile" religioase erau "oferite" in latina - un limbaj folosit aproape exclusiv in cadrul bisericii si prin aceasta se garanta monopolul bisericii asupra cunoasterii ... practic vorbind, refora lutherana a liberalizat cunoasterea - si tocmai de aici decurge progresul!!! ... in alta ordine de idei, poate ar fi timpul ca omeirea sa-si insuseasca capacitatea de a face diferenta dintre un maestru spiritual, un profet, un intemeietor de religie / curent spiritual - un Bodhisattva - (un) Buddha - si Christos, pentru ca demitatile spirituale mentionate aterior Christosului au un rol popular/temporar fiind expresii ale Ierarhiilor Ingeresti ("vechii" Zei) pe cand Christos aduce un mesaj universal/atemporal ca trimis al Trinitatii ... in acest sens, lupta Bisericii cu "vechii" Zei are si aspecte pozitive ... in plus, Dumnezeu, inseamna Domine Deus sau Zeul Suprem, chiar si acest aspect daca s-ar intelege just multe probleme interreligioase (subiectivizare religiei) si interumane (subiectivizarea dumnezeului) s-ar ameliora ...
2.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 30.10.2017, 12:43)
*demnitatile spirituale ...
2.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 30.10.2017, 12:56)
Clerul a existat inca de la infiintarea Bisericii,cand peste Apostoli s-a pogorat Duhul Sfant iar ei,la randul lor ,incepand sa propovaduiasca Evanghelia,in comunitati ,au uns episcopi,preoti si diaconi.De ex ,pe meleagurile noastre a propovaduit Evanghelia unul dintre Apostoli,Andrei,in Dobrogea de azi.Deci preotii au existat inca din primul secol de crestinism.
Hristos nu e trimisul Trinitatii,e chiar Dumnezeu in persoana,deci intruparea Lui a fost in conformitate cu propria vointa.
2.5. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.4)
(mesaj trimis de anonim în data de 30.10.2017, 13:06)
... sunt de acord cu dumneavoastra - Chrisos este Dumneazeu in persoana! ... ceea ce vreau sa spun, este ca exista un crestinism organic si unul institutional ... preoti (pastori) au existat de la Abel incoace ;) ...
2.6. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 30.10.2017, 13:11)
Luther a reactionat,in special,fata de indulgentele pe care le vindea papalitatea;fata de luxul in care traiau anumiti ierarhi,dar si pentru Biblia si slujbele ,sa fie in limba poporului.
Biserica,si in timpul lui Luther,nu avea slujbele si nu exista Biblia in latina,pentru a ascunde ceva popurului,ci ca asa era obisnuinta.Si acum,de ex,in unele Biserica ,cum e cea bulgra ,slujbele se tin in lb slava veche ,unde multe dintre cuvinte nu mai sunt intelese de catre popor.Asta nu inseamna ca BisericA Ortodoxa vrea sa ascunda ceva poporului.Asa e traditia iar in Biserica ,traditiile se schimba foarte greu.
2.7. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.6)
(mesaj trimis de anonim în data de 30.10.2017, 13:17)
Traditiile in Biserica se schimba atunci cand ceva nou devine o obisnuinta,adica ,de-a lungul zecilor de ani,secole poate,devin obisnuinte,ceva natural,nu se impun ,asa cum se face in lumea laica.E nevoie de timp ,ca acele traditii sa fie imbratisate de catre popor,nu se impun ,ci se pliaza pe mentalitati,pe nevoia acelei comunitati...
2.8. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.7)
(mesaj trimis de anonim în data de 30.10.2017, 13:32)
Biserica nu impune o regula poporului,sa vada daca functioneaza,ci pana nu are semnale din ''teren'',adica de la oameni ca sa vrea acel ceva,nu se impune.Nu e ca atunci cand se impune marirea TVA ului,de catre guvern,ca experiment sau sa se regleze niste parghii in finante,ca apoi sa se scada.Biserica asteapta intai feed back-ul poporului ,si ,repet,in decurs de secole uneori,
2.9. Nu, domnule (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de Sorin în data de 30.10.2017, 18:21)
Omenirea nu-si poate gasi resurse "interioare" pentru dezvoltare in absenta lui Dumnezeu. Si asta se vede infiorator de bine de vreo suta de ani!!
Am spus ca nu se poate fara Dumnezeu, nu fara teologie. Totusi, crestinismul este credinta in Hristos, Dumnezeu intrupat, deci doctrina crestina nu poate lipsi din axeologia unei societati ce crede in Dumnezeul crestinilor
(in care eu cred).
Evident, deturnarea teologiei crestine in scopuri politice e un aspect clar daunator,
de la papi la fundamentalisti asa-zisi ortodocsi.... Dar observati si "rezultatul" lui Luther: pulverizarea urmasilor lui in cateva biserici protestante si o multime de grupuri neo-protestante. Oare asta sa fi vrut Luther?
Urmatoarea "schisma" la care "sperati" s-a produs deja de mult, doar ca inauntrul protestantismului....
2.10. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.9)
(mesaj trimis de anonim în data de 30.10.2017, 19:31)
Capitalismul s-a cladit ,in fond,pe relatia omului cu Dumnezeu. Predestinatia ,inainte de a se naste ,Dumnezeu a hotarat ca unii sa fie osanditi iar ceilalti la viata vesnica. Dar cum nimeni nu stie unde ii este destinat sa ajunga dupa moarte,toti trebuie sa munceasca ,pentru a-I placea lui Dumnezeu.Aici s-a nascut capitalismul ,in datoria de a-L multumi pe Dumnezeu prin munca....
2.11. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.10)
(mesaj trimis de anonim în data de 30.10.2017, 21:48)
Mulți îl mulțumesc pe Dumnezeu din rentă.
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 30.10.2017, 08:29)
Inaugurarea bisericii din Wittenberg nu putea avea loc inanul 151!
Cred ca este o greseala.