ADRIAN MITROI, PROFESOR DE FINANŢE COMPORTAMENTALE: "Aderarea la euro - cel mai bun proiect de ţară adresat copiilor noştri"

Reporter: Cât de mult consideraţi că ne-ar avantaja aderarea la Zona Euro, în condiţiile internaţionale actuale?

Adrian Mitroi: Aderarea la moneda unică europeană este cel mai bun proiect de ţară adresat copiilor noştri. Este adevărat că o monedă unică are şi aspecte negative, care ies mai proeminent în evidenţă, mai ales în momente de criză. În primul rând, moneda unică (mai ales politică, şi nu economică) impune (doar implicit) o disciplină riguroasă la nivel fiscal. Acest lucru este cel mai dificil de obţinut, ţinând cont de diversitatea socială şi economică a Europei. Efectul de diversificare financiară, economică, politică şi socială al Europei ar trebui să fie, în cele din urmă, de suport constant solid pentru moneda euro.

Cum, în ce condiţii şi la ce curs şi-ar plăti, de exemplu Franţa, acum, datoria publică în franci? La fel, cred că Brexit este o eroare fundamentală a unei generaţii egoiste şi mioape, dar care din cauza aroganţei nu îşi mai poate recunoaşte şi îndrepta la timp eroarea. Nu era fairplay să votăm şi noi, UE, despre Brexit, dar şi generaţiile vechi şi noi de britanici? În perspectivă istorică, chiar şi cu tehnica de profilare comportamentală nu se poate radiografia cum un politician arogant şi înfumurat, înotând în marmelada primei mari democraţii moderne a lumii, nu a fost ridicat democratic şi la timp de la masa pocherului european inacceptabil propus chiar de el. Perdanţii de calitate sunt cei care îşi potenţează maximal adversarii câştigători, iar liderii aroganţi şi constituenţii leneşi sunt combinaţia toxică, letală pentru regresul unei naţiuni, uniuni. La fel, mişcările euro-centrifuge reprezintă pur şi simplu dovada impotenţei liderilor în a găsi şi propune soluţiile grele, dar corecte şi a constituenţilor de a evita manipularea prin lenea de logică, prin omisiune şi comisiune, prin păreri şi nu informaţii, prin ştiri "fake" nominale şi nu reale, prin opinii şi nu fapte.

Reporter: Până la euro, însă, ne raportăm la evoluţia cursului de schimb a monedei naţionale. În ultima perioadă, leul a avut o serie de momente în care a pierdut teren în faţa monedei euro, dar, per total, oscilaţiile nu au fost extreme. Cât de mult îi ajută aceste variaţii ale cursului de schimb pe cei care vor sa-şi investească economiile?

Adrian Mitroi: Economia comportamentală te poate ajuta în deciziile financiare care contează cel mai mult - cele pe termen lung. În economia comportamentală, asumarea de pariu valutar nu este recomandabilă investiţional, pentru un motiv infailibil: instituţiile financiare îşi asumă uşor acest risc asimetric, pentru că îl diversifică şi, deci, îl scad uşor prin dispersia acestuia pe mai mulţi clienţi, scadenţe şi monede diferite, portofolii etc. În acelaşi timp, clientul, nu are această posibilitate şi crede că o asemenea poziţie favorabilă la un moment dat poate fi menţinută fără costuri, fără asigurare, fără riscul scenariului negativ. Evident că, pană la urmă, arbitrajul lipsit de scrupule ale uber-competiţiei financiare internaţionale nu va ignora acest avantaj temporar şi îl va transforma fără dubiu sau ezitare într-o pagubă. Deciziile financiare care au relevanţă pe termen foarte lung nu se pot lua pe informaţii relevante doar pe termen scurt.

Reporter: Legat de instituţiile financiare, în condiţiile actuale de dobândă, consideraţi că depozitele vor deveni din ce în ce mai neatractive? Care ar fi alternativele se investiţie?

Adrian Mitroi: Arbitrul "piaţă" nu are scrupule sau sentimente. În condiţiile economiei româneşti, pentru investitorii cu mai puţină aversiune la risc există şi o parte mai puţin productivă în scăderea dobânzilor la leu, deoarece titlurile de stat şi depozitele oferă dobânzi ce îşi pierd uşor din atractivitate (mai ales dacă nu sunt cuplate şi cu o reducere sistematică şi sustenabilă a inflaţiei şi fără temerea de depreciere a leului). Băncile propun deponenţilor o curbă a randamentelor aproape orizontală, iar acest efect se suprapune peste stabilitatea leului, dar şi a micro-dobânzilor la euro, astfel încât investitorii şi deponenţii cu apetit la risc se vor întreba de mai multe ori dacă 0,75% pe an în lei este suficient şi că poate este recomandabilă asumarea de mai mult risc.

Presiunea de curbă de randamente se va manifesta, mai devreme sau mai târziu, în special pe porţiunea de randamente la scadenţe mai îndepărtate, unde atât inflaţia, cât şi riscul rezidual al deficitelor curente, dar, mai ales, viitoare, ale sistemelor de asigurări şi de pensii vor pune constrângere adiţională, pentru oferirea de randamente mai mari, compensatorii. Atât la noi, cât şi în celelalte ţări, pieţele vor deveni mai reticente, în ceea ce priveşte cerinţele de finanţare a deficitelor. Astfel, pieţele vor face ceea ce este cel mai bine - vor pune un preţ adecvat pe un instrument activ financiar, care va conduce la o incertitudine mai mare, un preţ al riscului, respectiv o dobândă mai mare. O soluţie practică pentru corporaţii ar fi să acceseze segmentul de obligaţiuni al pieţei de capital. În acest fel, evitând apetitul scăzut al băncilor pentru creditare, ar putea urmări şi obţinerea unui preţ mai bun al riscului. Această opţiune s-ar dovedi de bun augur şi pentru piaţa de capital, pentru jucătorii instituţionali şi individuali ai acesteia.

Câştigurile monetare sunt uşor de pierdut, în primul rând pentru că se datorează unor influenţe externe, sistematice, relativ independente de agentul economic.

Reporter: Dar mai există şi varianta ca cei care deţin economii să investească într-o afacere. Ce grad de risc au acestea?

Adrian Mitroi: Câştigurile aduse de productivitate, inovaţie, costuri bine controlate, forţă de muncă competitivă sunt mai robuste la ciclul economic şi mai sustenabile competiţional, mai puţin dependente de factori externi şi influenţate mai mult de dorinţa şi de agilitatea economică a antreprenorului. Regula dură a competiţiei transformă experţii în novici şi profesioniştii în începători, iar acesta este efectul de purgatoriu cel mai folositor al finanţelor moderne, competitive.

Reporter: Mulţumesc!