"AFEER vrea contracte comerciale directe între companiile energetice"

Reporter: Aşteptăm cu toţii Strategia Energetică la care Guvernul lucrează. Cum apreciaţi acest document? Ce cuprinde el, la acest moment, şi ce consideraţi că îi lipseşte?

Ion Lungu: Referitor la Strategia Energietică pot spune că sunt mulţumit de modul cum s-a dezvoltat această iniţiativă. Pentru prima dată a avut loc o consultare. Experţii au participat la toate întâlnirile, au fost multe work-shopuri. Senzaţia mea este că, cel puţin, există dorinţa de a se face un lucru bun. Nu ştiu dacă această strategie va putea fi promovată şi aprobată până când Guvernul îşi va termina misiunea, dar cred că Executivul lasă un material destul de bun şi ar fi păcat ca, după plecarea sa, să o luăm de la început. Strategia a parcurs nişte etape normale - a fost realizată o analiză calitativă în legătură cu stadiul actual al sectorului, s-a văzut care sunt obligaţiile noastre internaţionale, care sunt obligaţiile interne (mai exact asigurarea continuităţii în alimentarea consumatorilor la tarife suportabile) şi acum suntem într-o fază de analiză cantitativă.

Se vorbeşte foarte mult atât despre energia obţinută din cărbune, cât şi despre cea nucleară, existând susţinători şi pentru o variantă şi pentru cealaltă. Din punctul meu de vedere este absolut necesar să existe un mix - în acelaşi timp şi nuclear şi cărbune, dar şi regenerabile şi alte alternative.

Cred că evaluarea aceasta cantitativă va oferi indicaţii mai mari despre ponderile tipurilor de energie în total producţie. Trebuie avut în vedere că sursele regenerabile de energie reprezintă o soluţie de viitor, fiind inepuizabile.

În acelaşi timp, au şi ele dezavantajele lor, pentru că sunt mai puţin predictibile, nu pot fi controlate mereu şi atunci trebuie să avem o soluţie de backup, pentru că misiunea de bază a sectorului este alimentarea cu energie electrică a consumatorilor, neîntrerupt şi la preţuri rezonabile.

Când vom avea şi evaluarea cantitativă din cadrul strategiei, vom putea trage o concluzie şi vom vedea direcţiile relativ clare, formulate de această echipă de experţi de la minister care şi-a propus să evalueze strategia. Ideal ar fi ca acest document să fie securizat într-un fel, printr-o hotărâre de Guvern, până la terminarea mandatului acestui Executiv. Părerea mea este că, până la finalul anului, această strategie va putea să fie definitivată.

Reporter: Strategia ţine cont de cerinţele Uniunii Energetice, despre care se tot vorbeşte?

Ion Lungu: Desigur. Strategia a avut în vedere şi obligaţiile României, ca stat membru, de a participa la această Uniune Energetică. Obiectivele acestei uniuni sunt, practic, aceleaşi. Toată lumea doreşte o alimentare sigură, fără întreruperi, a consumatorilor cu energie, la preţuri rezonabile, o piaţă unică europeană, ca mijloc de a asigura această alimentare cu energie electrică a consumatorilor, doreşte ca energia să nu fie un instrument politic în mâna unor anumite state. Aceste lucruri se au în vedere în Strategie.

Probabil că cel mai important lucru va fi unde se va situa echilibrul dintre Uniunea Energetică şi caracterul naţional pe care îl doreşte fiecare ţară. Uniunea Energetică nu va fi încă un organism suprastatal; se lasă libertatea statelor, dar se doreşte şi o politică comună de abordare a surselor de energie. Eu cred că abordarea unei pieţe comune, asigurarea unui mix de energie care să asigure o alimentare sigură, stabilă, predictibilă a consumatorilor cu energie electrică, dezvoltarea cercetării şi inovaţiei în domeniul energiei sunt elemente foarte importante.

Reporter: Care sunt punctele slabe ale domeniului energetic?

Ion Lungu: Trebuie menţionat că energia nu a făcut progrese comparabile cu cele, de exemplu, din tehnologia informaţiei. Sigur că dezvoltarea regenerabilelor a constituit un suport pentru cercetare şi inovaţie. Costurile echipamentelor din acest segment s-au redus destul de mult, iar eficienţa loc a crescut semnificativ.

Un lucru extrem de important îl constituie eficienţa energetică, ce are încă un câmp extrem de vast de a se dezvolta, fiind unul din punctele slabe ale sectorului.

Nimeni nu se gândeşte la reducerea confortului, la economii nejustificate de energie, dar se doreşte o utilizare eficientă a energiei. În toate zonele economiei este spaţiu destul de mare pentru eficienţă - şi în industrie, chiar şi în producerea şi transportul energiei, care sunt consumatoare mari de electricitate, în domeniul casnic, unde putem avea echipamente moderne. La toate acestea se adaugă şi risipa de energie.

Reporter: Cum stăm cu investiţiile în infrastructura de transport şi distribuţie a energiei?

Ion Lungu: Dacă vorbim de infrastructura de transport - respectiv de firele de înaltă şi foarte înaltă tensiune, pe care le putem asimila cu sistemul de autostrăzi, dacă ne uităm către infrastructura rutieră - au fost făcută multe lucruri bune. Aş îndrăzni să spun că din toate segmentele din domeniul energiei - producere, transport, distribuţie şi furnizare - cu transportul stăm cel mai bine, pentru că a fost o preocupare constantă în acest sens şi au fost făcute reabilitări. Avem încă probleme cu capacitatea de interconexiune cu ţările vecine, dar probabil că odată cu rezolvarea interconexiunilor cu Serbia şi Ungaria capacitatea se va apropia de limita de 10% impusă de UE.

În orice caz, România are o reţea de transport destul de sigură şi solidă. Vreau să reamintesc de un accident de acum câţiva ani, produs din cauza condiţiilor atmosferice - s-au întrerupt liniile electrice care asigurau evacuarea puterii din Centrala de la Cernavodă. Pentru o perioadă foarte scurtă, centrala a fost deconectată de la reţea în totalitate. Acesta reprezintă un incident extrem de grav - când dispare o putere atât de mare din reţea. Cu toate acestea, având o reţea sigură, stabilă, s-au găsit alte căi de alimentare, astfel încât consumatorii au fost afectaţi foarte, foarte puţin şi doar cei locali. Aşadar, reţeaua a răspuns foarte bine. Evident, mai este nevoie de investiţii în informatizarea reţelelor. Ar trebui mult mai multe elemente privind modul de conducere a reţelei, dar acestea sunt valabile şi pentru reţeaua de distribuţie, care, tind să cred, că este mult mai în urmă decât reţeaua de transport. Avem încă pierderi mari în reţeaua de distribuţie, sunt probleme de alimentare în anumite zone etc. Reţeaua de distribuţie are şi contact direct cu consumatorii şi este şi mai veche.

Există obligativitatea la nivel european, şi legea este transpusă şi în România, ca reţeaua de transport să aibă întotdeauna un plan de perspectivă pe zece ani, care să fie aprobat de autoritatea de reglementare. ANRE a început să solicite şi reţelelor de distribuţie planuri de perspectivă pentru a controla costurile, investiţiile etc.

Din păcate, a fost o perioadă în care reţeaua s-a dezvoltat foarte mult, înainte de 1989, dar lucrările nu au fost de bună calitate. Din fericire, însă, în România nu a fost nicio cădere totală de tensiune din 1977.

Reporter: Ce procent din totalul localităţilor mai sunt fără electricitate?

Ion Lungu: Eu cred că localităţile adevărate sunt în totalitate alimentate. Mai sunt nealimentate localităţi izolate, cu un număr mic de case, în special în zona montană. De asemenea, au mai apărut anumite cartiere relativ depărtate de reţea, nu cu un număr semnificativ de case. Este o problemă de solidaritate. Dacă s-ar pune problema să alimentăm absolut toate locuinţele din ţară, am avea de suportat costuri foarte mari, iar investiţiile s-ar recupera în sute de ani. Dar, pentru aceste cartiere de locuinţe din afara localităţii, sunt studii de cost-beneficiu pe care le fac companiile de furnizare şi contribuie şi ele financiar la crearea infrastructurii. Sunt şi cazuri în care contribuie primăriile şi acolo unde sunt astfel de cazuri se va rezolva problema relativ repede.

Reporter: În astfel de cazuri nu ne putem orienta către sursele regenerabile?

Ion Lungu: Cu o centrală mică eoliană şi panouri solare putem alimenta o astfel de aşezare, dar se pune problema ce facem când nu bate vântul sau când nu este soare... În domeniul regenerabilelor, există foarte mari progrese realizate în domeniul stocării. Au început să apară baterii de capacităţi mari, care nu sunt foarte scumpe. Într-un studiu pe care l-am citit, specialiştii spun că în momentul în care costul acestor baterii va ajunge să fie jumătate din cel actual şi vor fi creşteri în eficienţă şi pentru panourile solare şi eoliene, va exista realmente o mare problemă pentru reţelele de distribuţie, pentru că nu vor mai avea consumatori.

În plus, a apărut acest concept de pro-sumer, adică acel consumator care este şi producător de energie electrică.

Reporter: Înţelegem că investitorii nu mai sunt interesaţi de sectorul energiei regenerabile de la noi...

Ion Lungu: Este adevărat că acum există un interes extrem de redus pentru energia regenerabilă şi cred că acest lucru vine şi ca urmare a cadrului legislativ foarte instabil. Un investitor doreşte să aibă o informaţie stabilă.

Datorită performanţelor în creştere ale instalaţiilor şi reducerii costurilor, este de aşteptat ca regenerabilele să revină în atenţie, nu ca acum câţiva ani, ci pe un trend normal. Se estima că la nivelul anului 2020 nu va mai fi nevoie de nicio schemă suport pentru unităţile care intră în funcţiune după acest an. Sunt multe zone care deja nu mai utilizează scheme suport.

Reporter: Oricum, aceste scheme sunt suportate tot de către consumator...

Ion Lungu: Tot ceea ce se întâmplă în sistemul energetic este finanţat de consumator. Cel care injectează bani, care plăteşte, este consumatorul.

Reporter: După introducerea certificatelor verzi în facturi, valoarea acestora a crescut?

Ion Lungu: Eu cred că factura consumatorului a rămas relativ constantă. Într-adevăr, odată cu intrarea regenerabilelor în mixu-ul energetic, a apărut o componentă nouă în factură - la final. În acelaşi timp, însă, costul energiei care se vinde pe piaţa en-gros a scăzut foarte mult. Astfel că există un echilibru destul de perfect, aş zice, între scăderea costului cu energia şi creşterea preţului din certificatele verzi. Aş spune chiar că scăderea costului este mai mare decât creşterea lui din certificatele verzi.

Reporter: Ne mai putem aştepta la scăderi ale facturii în perioada următoare?

Ion Lungu: Eu cred că scăderea preţului energiei a avut loc înr-un ritm destul de accentuat şi că preţul energiei pe piaţa en-gros nu va mai putea să scadă foarte mult.

A început să se discute acest paradox al scăderii preţului energiei, dar nu şi al valorii facturii. Din fericire, în România, factura a mai scăzut în ultima perioadă, simbolic, ce-i drept, dar este un pas.

Cam în toată Europa preţul energiei a scăzut, iar valoarea facturii a crescut. Acest lucru s-a întâmplat pentru că reţelele au necesitat investiţii foarte mari, fiind foarte vechi şi trebuind reabilitate. În acelaşi timp, energia are o calitate superioară - nu mai sunt fluctuaţii de tensiune, de frecvenţă. De asemenea, se încearcă oferirea unor soluţii "smart" - un contor foarte bun care să-ţi atragă atenţia când consumi mai mult etc. În acest context, când spunem că s-a ieftinit energia, ar trebui să înţelegem că preţul ei nu a crescut atât de repede cât ar fi trebuit să crească ţinând cont de evoluţia calităţii serviciului.

Reporter: Trecând de la investiţiile în reţea la investiţiile în companii - cum caracterizaţi listările făcute până acum în domeniul energiei? Cât de necesare consideraţi că sunt aceste listări?

Ion Lungu: De multe ori, listarea companiilor de stat s-a făcut din nevoia de bani. Personal, am rezerve că mai există o asemenea nevoie acută de bani a companiilor din energie. Sunt societăţi de stat din energie care au foarte mulţi bani, dar nu au realizat investiţiile necesare. În acelaşi timp, listarea are o latură extrem de bună, respectiv introduce nişte reguli mai clare şi mai transparente de guvernanţă, de conducere a companiei, care este obligată să raporteze tot ce se întâmplă. Investitorii, cât ar fi de mici, dacă sunt interesaţi, au acces la documente. Este o conducere mult mai transparentă.

Reporter: Cum a fost implementată Ordonanţa 109/2011 privind Guvernanţa Corporativă?

Ion Lungu: OUG 109 nu a fost implementată cum trebuie nici în sectorul energetic. Există încă o puternică influenţă politică. Aş spune că majoritatea legilor sunt bune, dar că respectarea lor lasă de dorit.

Reporter: Aţi amintit de sursele din care este produsă energia. Din acest punct de vedere, la complexurile energetice a existat o dispută...

Ion Lungu: La complexurile energetice a fost o dispută nefirească, acestea fiind împotriva regenerabilelor. Eu cred că ideea de la care trebuie să se plece nu este "regenerabile sau cărbune", ci "regenerabile şi cărbune". Nu este vorba de "sau", ci este vorba de "şi". Mai departe, se pune problema cât cărbune trebuie şi la ce costuri. Din punct de vedere al funcţionării, la complexuri au fost făcute progrese foarte mari şi de aceea există o frustrare, pentru că există anumite echipamente care sunt în stare să conducă, dar nu există şi piaţă de vânzare. Eu cred că încă avem o capacitate mare de energie pe cărbune. Se mai pune şi problema legată de minerit. Trebuie îmbunătăţită şi eficienţa producerii cărbunelui, pentru că au apărut centrale cu randamente aproape duble faţă de cele de la noi. Gradul de emisii a fost redus foarte mult, dar încă nu suficient, mai sunt probleme cu depozitarea cenuşii etc.

Reporter: Cum a rămas cu centralele nucleare? De asemenea, a fost o perioadă când această sursă de producere a energiei a fost foarte discutată.

Ion Lungu: Marea problemă a centralelor nucleare este legată de ceea ce numim noi flexibilitate. Pentru că energia nu se stochează, trebuie să avem şi unităţi flexibile. Sunt momente în care trebuie să crească producţia şi momente în care avem nevoie să scadă. Centralele nucleare sunt oarecum rigide şi cred că aceasta va fi marea problemă.

La Cernavodă, cred că va fi din ce în ce mai greu să fie promovate ambele unităţi nucleare, pentru că au fost făcute anumite greşeli la nivel politic. Se agrease construcţia acum ceva ani, se alesese consorţiul dar, s-a pierdut cumva momentul, iar acum este foarte greu să se mergem mai departe.

Reporter: Dar, ulterior, am agreat investitorii chinezi...

Ion Lungu: Da, însă fiecare pas este mai greu de realizat. China este o ţară destul de performantă şi stă în mâinile noastre să negociem de aşa manieră astfel încât la Cernavodă să fie o investiţie sigură şi fără să creeze probleme. Ei sunt în vârful tehnoligiei, dar se pare că vor foarte multe garanţii - de preluare a energiei, de preţ etc.

Centralele nucleare au devenit foarte scumpe, ca urmare a garanţiilor de siguranţă impuse.

Reporter: Legat de liberalizarea pieţei, cum apreciaţi activitatea OPCOM?

Ion Lungu: OPCOM este un centru de stabilitate în sistem. Aş zice că şi la OPCOM s-au întâmplat multe lucruri bune. În primul rând, ei sunt profesionişti. Din fericire, s-au integrat foarte bine în fluxul european, au făcut cuplarea pieţelor etc.

Însă, nu cred că este cea mai bună soluţie ca toate tranzacţiile să se facă pe OPCOM. Nu avem nevoie de alt operator de piaţă, ci probabil că ar trebui să se lase libertate şi între companii, să negocieze. Pe măsură ce au avut loc privatizări, au apărut companii private, multe listate la bursă, lumea a mai evoluat în acest segment şi nu cred să mai aibă loc probleme de genul celebrelor contracte de la Hidroelectrica. Bănuesc că ar fi posibil să fie permise şi tranzacţii între companii. Cred că lucrurile sunt mult mai controlate şi AFEER pledează pentru existenţa unor contracte directe între companii.

Reporter: Care sunt primele necesităţi ale domeniului?

Ion Lungu: Nevoia unui cadru de reglememntare stabil şi predictibil este lucrul cel mai important în piaţă. Un astfel de cadru ar creea o siguranţă pentru investitori, pentru operatorii de reţele, pentru consumatori.

De asemenea, vreau să remarc ideea de utilizare eficientă a energiei. Cred că avem multe posibilităţi pentru un progres al economiei de eficienţă în utilizarea energiei.

De asemenea, simţim nevoia ca, pe lângă unele reguli stricte, să existe şi o independenţă a companiilor în modul în care îşi gestionează partea lor comercială, în speţă tranzacţiile.

Reporter: Mulţumesc!