Sunt mulţi comentatori avizaţi care sunt tentaţi să considere că alegerile americane de marţi, 6 noiembrie, de la mijlocul mandatului (midterm election) vor fi istorice. Calificarea acestor alegeri ca istorice depinde însă de raportarea la timp. Ele ar putea fi relevante pentru o analiză istorică doar din perspectiva scurtei durate. Din această perspectivă, oricare va fi rezultatul alegerilor - fie republicanii vor reuşi să reziste asaltului democrat ori în Senat (destul de probabil), ori în ambele camere ale Congresului, fie democraţii vor reuşi alternanţa de la mijlocul mandatului - alegerile vor fi fost istorice. Dar vor fi ele şi determinante?
Chiar dacă pentru mulţi alegerea lui Donald Trump a apărut ca o surpriză, acest eveniment putea fi anticipat. În cartea sa din 2000 Bowling Alone: The Collapse and Revival of American Community (Jucând de unul singur: Prăbuşirea şi renaşterea comunităţii americane) Robert D. Putnam descria reducerea dramatică a formelor de capital social care susţineau democraţia americană. Cartea de acum două decenii dezvolta rezultatele unei cercetări din anii "90 ai secolului trecut (Bowling Alone: America's Declining Social Capital - Jucând de unul sigur: Declinul capitalului social al Americii - publicată în 1995 ) care trăgeau semnalul de alarmă. Putnam demonstra că exista deja acum trei decenii un declin accentuat al capitalului social în Statele Unite. Iar fenomenul îşi avea originea în perioada anilor "50 şi submina angajamentul civil activ pe care îl presupune orice democraţie consolidată.
Conceptul capitalul social, are o dimensiune valabilă, dar se referă în general la acei factori - relaţii interpersonale, identitate comună, înţelegere comună, norme comune, valori comune, încredere, cooperare şi reciprocitate - care asigură capacitatea de a-şi atinge obiectivele pentru diferitele forme de organizare non-etatică. Sau, mai simplu de explicat, sistemul de relaţii pe care o persoană le are mobilizate pentru a atinge un obiectiv.
În susţinerea ideii sale, Putnam observa diminuarea constantă a numărului de membri sau de voluntari în multe din organizaţii civice existente, cum ar fi grupurile religioase, sindicatele sau alte topuri de asociere. În acest sens, Putnam foloseşte bowling-ul ca exemplu. Deşi numărul de persoane care joacă bowling creştea, numărul celor care se asociau în ligi scăzuse. Oamenii nu mai participau la interacţiunea socială şi la discuţiile civice care definesc o cultură civică participativă fără de care democraţia nu poate exista.
În 2000 Putnam sublinia importanţa descoperirii modului în care Statele Unite ar putea inversa tendinţa de degradare a capitalului social. Putnam sugerează nu doar necesitatea unor studii mai aprofundate privind starea capitalului social, ci şi elaborarea unor politici publice pentru a inversa curba. Dar, convinşi de soliditatea democraţiei americane politicienii nu au luat în serios acest avertisment, iar diminuarea capitalului social, amplificată de criza economică, a dus la creşterea tendinţelor fundamentaliste.
Oricare va fi rezultatul votului de marţi, este greu de crezut că o evoluţie de mai bine de o jumătate de secol va putea fi inversată peste noapte. Câtă vreme politicienii care trăiesc doar în perspectiva scurtei durate, politicile pe care le determină nu vor putea schimba situaţia. Oricine va câştiga alegerile, starea capitalului social va rămâne precară. Iar o democraţie nu poate să reziste, darămite să se consolideze dacă nu există un sistem de relaţii interpersonale care să o susţină.