AMBASADELE DEZBINĂRII: România, între primele retrageri ale Palestinei

Republica Nauru este o ţară insulară în teritoriul micronezian al Pacificului de Sud, are 9000 de locuitori, o suprafaţă de 21 de kilometri pătraţi şi nu deţine o capitală. Nauru a votat pe 21 decembrie 2017 împotriva rezoluţiei ONU de anulare a recunoaşterii Ierusalimului drept capitală a Israelului. Noi, prin reprezentanţi, ne-am abţinut. După cinci luni ne-am dat seama, tot prin reprezentanţi, că trebuie să ne asumăm alegerea făcută încă de când ne abţineam şi să urmăm calea deschisă de abilii politicieni din Nauru.

Cu această poziţie asumată au început să apară primele reacţii, care ne privesc direct. Conducerea palestiniană din Cisiordania ocupată a anunţat că-şi recheamă ambasadorii din patru state membre ale Uniunii, care au trimis reprezentanţi la o ceremonie în onoarea deschiderii Ambasadei Statelor Unite la Ierusalim. Cele patru ţări vizate sunt Austria, Ungaria, Cehia şi România, a anunţat Ministerul de Externe al Autorităţii Palestiniene. Ambasadorul Fuad Kokaly a fost rechemat la Ramallah. Înainte de asta, diplomaţi din ţara noastră, Ungaria şi Cehia au blocat, săptămâna trecută, o iniţiativă a Uniunii Europene, care critica relocarea ambasadei Statelor Unite la Ierusalim, iar ministrul palestinian de Externe a condamnat poziţia celor trei state, spunând că acţiunea lor va avea consecinţe la toate nivelurile.

Evenimentele se succed cu rapiditate, iar cursul nu pare a fi unul bun, indiferent de unghiul din care este privită problema. Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, omul care a insistat în legătură cu această mutare, a vorbit şi încă vorbeşte despre o dezbatere publică pe această temă, deşi toate declaraţiile lui indică faptul că nu dezbatem nimic, ci doar am fost informaţi de o hotărâre luată deja. Pe 20 aprilie, Liviu Drag­nea anunţa în direct la TV: "Guvernul a adoptat un memorandum prin care se decide începerea procedurilor pentru mutarea ambasadei. Poate părea puţin important, dar are o valoare simbolică uriaşă, pentru un stat care are o influenţă nemaipomenit de mare în lume, în care sunt peste 500.000 de români, are o valoare foarte mare pentru adminis­traţia americană". Preşedintele Klaus Iohannis a invocat dezbaterea şi a vorbit despre repararea greşelilor deja făcute de guvern, iar ieri a dat o nouă declaraţie amplă pe această temă: "În chestiunea politicii externe colaborarea nu este opţională, este obligatorie. Nu există, sau cel puţin nu ar trebui să existe abordări diferite. România va fi puternică doar în măsura în care va vorbi pe o singură voce în chestiuni importante de politică externă şi acest lucru a fost bine înţeles de toată lumea. Deci, abordarea pe care am criticat-o a fost că s-au dus în Israel şi fără să se consulte cu mine, fără să se consulte măcar cu specialişti pe politică externă, s-au trezit vorbind despre mutarea ambasadei. Aşa ceva nu se face. Pur şi simplu nu se face. Nu că nu ar fi frumos, nu că nu ar denota o educaţie selectă, nu. Astfel de abordări dăunează grav României şi din acest motiv ele nu trebuie să aibă loc.

Este bine să ştim unde stăm. De acolo se va lua o decizie şi ultimul cuvânt, conform Constituţiei, îl voi avea eu. Dar nu am decis niciodată în chestiuni importante sau chiar mai puţin importante pentru România fără să fiu informat. Deci, un decident care se trezeşte vorbind într-o ţară străină fără să cunoască toate datele problemei greşeşte profund. Nu am de gând să greşesc în această chestiune".

Pe de altă parte, în legătură cu decizia Autorităţii Palestiniene de a-l rechema pe ambasadorul de la Bucureşti, preşedintele a spus: "Se va rezolva de la sine. Nu trebuie să exagerăm nici unii, nici alţii". Cum? Deocamdată este un mister pentru toată lumea, mai puţin pentru preşedinte. La câteva ore după aceste declaraţii, premierul Viorica Dancilă l-a primit la sediul Guvernului pe ministrul turismului din Statul Israel, Yariv Levin.

• Echilibru "ciudat" manifestat de Austria şi Ungaria

În ceea ce priveşte ţara noastră, iniţiativa mutării vine exclusiv din zona guvernului, chiar dacă Liviu Dragnea nu este (oficial) prim-ministru, iar calendarul declaraţiilor şi gesturilor este cunoscut. Cum au acţionat, pe acest subiect, celelalte state europene care au supărat autorităţile de la Ramallah?

Preşedintele Cehiei, Milos Zeman, a anunţat săptămâna trecută că sediul ambasadei din Israel va fi mutat, dar Guvernul de la Praga nu a confirmat un plan concret în acest sens. Trebuie spus că Cehia a fost prima ţară din Uniunea Europeană care s-a exprimat deschis în favoarea recunoaşterii Ierusalimului drept capitală a Israelului. Mult mai interesantă este atitudinea Ungariei. Pe 17 decembrie 2017, Viktor Orban a declarat că Ungaria nu intenţionează să-şi mute ambasada din Israel şi a adăugat că politica ţării sale privind Orientul Mijlociu nu se va schimba. Cu toate acestea, acum, Ungaria a blocat iniţiativa Uniunii Europene, care critica relocarea ambasadei Statelor Unite la Ierusalim, iar un reprezentant a participat la ceremonia în onoarea deschiderii Ambasadei Statelor Unite la Ierusalim. Un "echilibru" care nu este pe gustul palestinienilor. O atitudine similară au manifestat şi austriecii. Martin Weiss, ambasadorul Austriei în Israel, care a luat parte la evenimentele organizate cu ocazia mutării Ambasadei SUA, a afirmat că ambasada ţării sale este şi va rămâne la Tel Aviv.

• Colegii de politică externă

Prima fisură, una foarte mică, la nivel global pe această temă s-a observat în momentul votului asupra rezoluţiei ONU de anulare a recunoaşterii Ierusalimului drept capitală a Israelului. Majoritatea a fost largă, 128 de state membre au votat în favoarea rezoluţiei. Interesantă este lista celor care au votat contra: Guatemala, Honduras, Insulele Marshall, Micronesia, Nauru, Palau, Togo, S.U.A. şi Israel. Da, dreptul la vot nu ţine de puterea economică, suprafaţa ţării, populaţie. Teoretic. De altfel pe lista statelor care atunci s-au abţinut, printre care şi România, s-au aflat alte nume mai puţin cunoscute celor care nu sunt pasionaţi de geografie: Antigua-Barbuda, Benin, Bhutan, Guinea Ecuatorială, Fiji, Haiti, Kiribati, Lesotho, Malawi, Insulele Solomon, Tuvalu, Vanuatu. În mod clar, insulele din Oceania au o poziţie clar conturată pe acest subiect. Adunând populaţia multora dintre aceste state vom obţine un număr mai mic decât cel al locuitorilor oraşului Tel Aviv (1.388.000), dar asta nu contează. Multe dintre aceste ţări sunt remarcate din patru în patru ani la defilarea delegaţiilor la Jocurile Olimpice de vară, fiind reprezentate doar de purtătorul steagului.