ANAF DESPRE DOSARUL PREŢURILOR DE TRANSFER: "Pierderea fiscală a fost diminuată cu 334 milioane de lei, în cadrul inspecţiilor fiscale finalizate în 2015"

Reporter: Care au fost sumele stabilite de ANAF, în 2015, în cadrul inspecţiilor fiscale ce au vizat verificarea preţurilor de transfer practicate de către contribuabilii care desfăşoară tranzacţii cu persoane afiliate?

Răspuns ANAF: La nivelul anului 2015 au fost finalizate un număr de 183 inspecţii fiscale, la data de 31.12.2015 fiind în curs de derulare un număr de 168 inspecţii fiscale, în cadrul cărora s-a solicitat dosarul preţurilor de transfer. În cadrul inspecţiilor fiscale finalizate în cursul anului 2015 an fost stabilite sume suplimentare (obligaţii fiscale principale şi accesorii) în valoare de 192 milioane de lei şi a fost diminuată pierderea fiscală (cu impact fiscal asupra perioadei fiscale următoare) în cuantum de aproximativ 334 milioane de lei.

Reporter: Care sunt contribuabilii care sunt obligaţi să depună dosarele de preţuri de transfer, din acest an?

Răspuns ANAF: Detalii privind privind cuantumul tranzacţiilor, termenele pentru întocmire, conţinutul şi condiţiile de solicitare a dosarului preţurilor de transfer şi procedura de ajustare/estimare a preţurilor de transfer se regăsesc în OPANAF nr. 442/2016, care a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 74/02.02.2016.

Nicio categorie de contribuabili nu este obligată se depună la organul fiscal dosarul preţurilor de transfer. Conform prevederilor noului ordin, toate categoriile de contribuabilii sunt obligate să prezinte dosarul preţurilor de transfer numai la solicitarea organului fiscal.

Pentru contribuabilii mari, care derulează tranzacţii cu persoane afiliate peste un anumit prag de semnificaţie, este obligatorie, începând cu anul 2016, întocmirea anuală a dosarului preţurilor de transfer, dar prezentarea acestora se realizează doar la solicitarea organului fiscal.

Reporter: Ce capacitate de control are departamentul de preţuri de transfer din cadrul ANAF? Câte inspecţii fiscale an fost efectuate anul trecut? Care au fost rezultatele? Cum am evoluat aceste inspecţii faţă de anii anteriori?

Răspuns ANAF: La nivelul fiecarei Direcţii Generale Regionale a Finanţelor Publice, respectiv Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili funcţionează compartimente/servicii de preţuri de transfer, cu personal specializat pe problematica preţurilor de transfer, care au ca atribuţii principale acordarea de sprijin şi îndrumare, pe problematica preţurilor de transfer, pentru inspectorii care derulează inspecţii fiscale în cadrul cărora este solicitat dosarul preţurilor de transfer; analizarea şi identificarea contribuabililor care pot prezenţa risc fiscal asociat preţurilor de transfer, în vederea includerii acestora în programul de activitate.

Toţi inspectorii fiscali din cadrul structurilor de inspecţie fiscală ale ANAF (Direcţiile Generale Regionale ale Finanţelor Publice şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili) au atribuţii privind verificarea preţurilor de transfer, în cadrul inspecţiilor fiscale în care sunt implicaţi, în funcţie de circumstanţele fiecărui caz în parte.

La nivelul anului 2014, în cadrul unui număr de 130 de inspecţii fiscale parţiale sau generale a fost avută în vedere analizarea relaţiilor de afiliere respectiv preţurile de transfer practicate în cadrul tranzacţiilor derulate cu entităţile afiliate identificate.

Abordarea administraţiei fiscale a vizat selectarea contribuabililor pentru inspecţiile fiscale în cadrul cărora sunt verificate preţurile de transfer pe baza analizei de risc fiscal, prin care s-a avut în vedere identificarea riscului asociat preţurilor de transfer. În acest context, eforturile administraţiei fiscale s-au axat pe implementarea şi dezvoltarea analizei de risc fiscal asociată preţurilor de transfer prin elaborarea de metodologii ce conţin atât indicaţii asupra criteriilor ce pot indica risc fiscal asociat preţurilor de transfer, cât şi indicaţii asupra modului de valorificare a aplicaţiilor informatice disponibile, utilizate în scopul anterior menţionat.

Astfel, unul din aspectele principale avute în vedere (pe lângă alte criterii de risc fiscal asociat preţurilor de transfer) a fost stabilirea măsurii în care ponderea tranzacţiilor cu entitatea afiliată în total tranzacţii creează premisele influenţării rezultatului fiscal realizat de către societăţile în cauză prin intermediul tranzacţiilor derulate cu entităţile afiliate. Comparativ cu anii precedenţi, numărul controalelor nu a crescut semnificativ, dar a crescut semnifcativ cuantumul sumelor stabilite suplimentar şi valoarea diminuării pierderii fiscale. Apreciem că acest fapt se datorează unei mai bune analize de risc fiscal asociată preţurilor de transfer, intensificării programelor de pregătire profesională şi îmbunătăţirii cadrului metodologic şi procedural exclusiv pe problematica preţurilor de transfer.

Astfel, în perioada 2014-2015 s-au depus eforturi consistente în sensul consolidării şi creşterii capacităţii administrative şi profesionale a personalului inspecţiei fiscale implicat în verificarea preţurilor de transfer, activităţile derulate în acest sens constând în:

a) crearea premiselor unei abordări unitare şi uniforme în cadrul inspecţiilor fiscale ce vizează verificarea preţurilor de transfer, prin elaborarea unei metodologii de control pentru inspecţia fiscală a dosarului preţurilor de transfer şi a unui ghid de utilizare a aplicaţiilor informatice dedicate;

b) implementarea şi dezvoltarea analizei de risc fiscal asociată preţurilor de transfer prin elaborarea şi comunicarea către aparatul teritorial a unor metodologii ce conţin atât indicaţii asupra criteriilor ce pot indică risc fiscal asociat preţurilor de transfer cât şi indicaţii asupra modului de valorificare a aplicaţiilor informatice disponibile, utilizate în scopul anterior menţionat;

c) eficientizarea activităţii de inspecţie fiscală prin creşterea performanţelor profesionale şi adâncirea gradului de cunoaştere pe problematica preţurilor de transfer, urmare a organizării de cursuri specializate de pregătire profesională, dedicate exclusiv inspecţiei fiscale a dosarului preţurilor de transfer pentru un număr total de 261 inspectori fiscali (inclusiv personal cu atribuţii în soluţionarea contestaţiilor din cadrul ANAF) .

Reporter: Ce plan de inspecţii aveţi în acest an? Care sunt măsurile prin care intenţionaţi să diminuaţi abuzul de preţuri de transfer?

Răspuns ANAF: Abordarea administraţiei fiscale va continua trend-ul iniţiat la nivelul anului 2014, de selectare a contribuabililor pentru inspecţiile fiscale în cadrul cărora sunt verificate preţurile de transfer pe baza analizei de risc fiscal, prin care se are în vedere identificarea riscului fiscal asociat preţurilor de transfer. Sunt avute în vedere toate categoriile de contribuabili şi toate domeniile de activitate, selecţia acestora realizându-se în funcţie de riscul fiscal asociat preţurilor de transfer.

Activitatea de verificare a preţurilor de transfer, respectiv a controalelor iniţiate, este în directă legătură cu numărul contribuabililor care au relaţii de afiliere, desfăşoară tranzacţii cu persoanele afiliate şi prezintă risc fiscal asociat preţurilor de transfer.

Reporter: Conform legislaţiei actuale, mai există posibilitatea ca ANAF să facă înţelegeri cu societăţile (cum ar fi multinaţionalele) pentru plata unor sume prestabilite aferente preţurilor de transfer, astfel încât ANAF să nu le mai controleze?

Răspuns ANAF: Acordul de preţ în avans este actul administrativ emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin care, contribuabilii pot stabili, de comun acord cu administraţia fiscală, în avans condiţiile şi modalităţile în care să fie determinate preţurile de transfer aferente tranzacţiilor efectuate între persoane afiliate, pentru o perioada fixă de timp.

În vederea obţinerii acestui act administrativ, contribuabilii interesaţi pot solicita Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală emiterea unui acord de preţ în avans. În acest context, menţionăm că, prin art. 354 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată Hotărârea Guvernului nr. 529/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a soluţiei fiscale individuale anticipate şi a acordului de preţ în avans. Totodată, prin art. 52 alin. (22) din Codul de procedura fiscală în vigoare s-a stabilit că "Prin ordin al preşedintelui ANAF se stabileşte procedura privind emiterea (...) acordului de preţ în avans, precum şi conţinutul cererii pentru emiterea (...) acordului de preţ în avans şi a cererii de modificare, extindere sau revizuire a acordului de preţ în avans". Astfel, în prezent, detaliile privind conţinutul documentaţiei solicitate de autoritatea fiscală emitentă, precum şi condiţiile emiterii acestui act Administrativ, sunt incluse în OPANAF nr. 3735/2015 pentru aprobarea procedurii privind emiterea şi modificarea acordului de preţ în avans, precum şi conţinutul cererii de emitere şi modificare a acordului de preţ în avans.

Ca tipologie, acordul de preţ în avans poate fi unilateral, bilateral sau multilateral. Acordul unilateral este emis de autoritatea competentă din România. Acordul bilateral sau multilateral este emis în comun de către autoritatea competentă din România şi autorităţile fiscale competente din statele în a căror jurisdicţie se aXă entităţile afiliate contribuabilului solicitant. Acordul bilateral/multilateral poate fi emis numai pentru tranzacţiile dintre contribuabilii afiliaţi care provin din ţări cu care România are încheiate convenţii pentru evitarea dublei impuneri.

Acordul de preţ în avans oferă titularului acestuia avantajul opozabilităţii şi obligativităţii faţă de organele fiscale, pentru tranzacţiile derulate în perioada acoperită de acord, ce fac obiectul acestuia. Totodată, acordul de preţ în avans bilateral sau multilateral prezintă avantajul eliminării dublei impuneri generate de ajustări ale preţurilor de transfer, acestea fiind stabilite în avans, de comun acord între administraţiile fiscale şi contribuabilii afiliati implicaţi. Se impune a se preciza că titularul unui acord de preţ în avans nu mai are obligativitatea întocmirii şi prezentării dosarului preţurilor de transfer, pentru tranzacţiile şi perioadele acoperite de acord. Actul administrativ în cauză este opozabil şi obligatoriu faţă de organele fiscale numai în situaţia respectării, de către titularul acestuia, a termenilor şi condiţiilor în care acesta a fost emis.

În acest context, precizăm că s-a constatat existenţa unei tendinţe crescătoare spre conformare voluntară a contribuabililor ce derulează tranzacţii cu entităţi afiliate. Astfel, începând cu anul 2013, s-a înregistrat o creştere semnificativă, constantă, a numărului cererilor depuse pentru emiterea acordurilor de preţ în avans, atât unilaterale, cât şi bilaterale (în perioada noiembrie 2013-mai 2015 fiind depuse un număr total de 13 cereri de emitere de acord de preţ în avans).

Totodată, în vederea creşterii gradului de conformare a contribuabililor, ANAF a intensificat eforturile de eficientizare a activităţii de emitere a acordului de preţ în avans, în vederea încurajării şi creşterii gradului de conformare voluntară a contribuabililor.

Astfel, în acest context, evidenţiem faptul că ANAF a emis în perioada 2010-2015 şi un număr total de 14 acorduri de preţ în avans, după cum urmează:

- la nivelul anului 2011 au fost emise un număr de 4 acorduri de preţ în avans

unilaterale;

- la nivelul anului 2014 au fost emise un număr total 6 acorduri de preţ în avans unilaterale;

- la nivelul anului 2015 au fost emise primele 3 acorduri de preţ în avans bilaterale (împreună cu administraţia fiscală din Elveţia), 1 acord de preţ în avans unilateral, fiind emise şi decizii de respingere pentru un număr de 2 cereri de emitere de acord de preţ în avans.

Reporter: A făcut ANAF controale şi la bănci, respectiv asupra creditelor cesionate de acestea către entităţi afiliate? Aveţi în vedere astfel de controale?

Răspuns ANAF: În ceea ce priveşte structura controalelor, acestea au vizat toate categoriile de contribuabili, respectiv mari, mijlocii şi mici, atât grupuri naţionale cât şi multinaţionale, selectarea acestora realizându-se în baza analizei de risc fiscal.

Reporter: La cât estimaţi pierderile la bugetul de stat din cauza neîncasării impozitului pe profitul real în urma abuzurilor preţurilor de transfer pe piaţă?

Răspuns ANAF: Noua viziune a ANAF de abordare a domeniului preţurilor de transfer se înscrie în trend-ul internaţional al administraţiilor fiscale moderne, la nivelul anului 2015 fiind iniţiat un proces de reanalizare a legislaţiei fiscale secundare din domeniul preţurilor de transfer şi aliniere la tendinţele internaţionale, generat în principal de:

- experienţa practică acumulată de organele de inspecţie fiscală în domeniul dosarului preţurilor de transfer, de la momentul adoptării prevederilor legale (2008) până în prezent;

- evoluţiile înregistrate în fiscalitatea internaţională, respectiv Planul de acţiune al OCDE privind BEPS (Base Erosion and Profit Shifting) şi abordarea recentă a Uniunii Europene în acest sens.

La nivelul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), au fost emise, în luna octombrie 2015, în formă finală, rapoartele aferente celor 15 măsuri conţinute în Planul de acţiune al OCDE privind erodarea bazei impozabile. Astfel, din cele 15 măsuri, 5 dintre acestea (cu o pondere de 33% din total) abordează explicit sau implicit problematica preţurilor de transfer.

În acest context, în condiţiile în care România şi-a asumat, prin preluarea în legislaţia naţională, prevederile Liniilor directoare privind preţurile de transfer emise de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică pentru societăţile multinaţionale şi administraţiile fiscale, modificarea capitolului V-Documentaţia preţurilor de transfer din Ghidul OCDE (Acţiunea 13 a BEPS) implică şi impune totodată reanalizarea cerinţelor de documentare privind preţurile de transfer.

În contextul anterior enunţat, la fel ca şi Statele Membre UE cu legislaţie fiscală modernă (Polonia, Belgia, Olanda, Marea Britanie, Spania, Germania etc.) şi România a analizat prevederile legale în vigoare, în vederea alinierii la tendinţa din fiscalitatea internaţională, condiţie esenţială pentru implementarea unei practici coerente, adaptate evoluţiilor din economia mondială.

Astfel, prin OPANAF nr. 442/2016 privind cuantumul tranzacţiilor, termenele pentru întocmire, conţinutul şi condiţiile de solicitare a dosarului preţurilor de transfer şi procedura de ajustare/estimare a preţurilor de transfer (care înlocuieşte OPANAF nr. 222/2008 privind conţinutul dosarului preţurilor de transfer) s-a instituit obligaţia întocmirii anuale a dosarului preţurilor de transfer, peste anumite praguri de semnificaţie, pentru marii contribuabili stabiliţi prin ordin al preşedintelui ANAF.

La elaborarea cadrului legal actual s-a avut în vedere şi raportul Forumului comun al preţurilor de transfer DOC.: JTPF/ 001/ 2011/ FINAL Preţurile de transfer şi întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) unde se menţionează: "Administraţiile fiscale se confruntă, de asemenea, cu provocări atunci când se ocupă cu IMM-urile. Administraţiile fiscale trebuie să găsească un echilibru între aplicarea politicii fiscale în materie de preţuri de transfer luând în considerare resursele proprii disponibile şi beneficiile obţinute pornind de la o analiză cost-beneficiu, cu evitarea poverii administrative şi fiscale nejustificate, respectiv a conflictelor inutile pentru IMM-uri. Anumite administraţii fiscale au adoptat deja măsuri pentru IMM-uri, specifice preţurilor de transfer, constând fie într-o abordare politică globală, fie în măsuri administrative specifice. Un exemplu de abordare politică este proporţionalitatea. Această abordare porneşte de la stabilirea unui echilibru între cerinţe de conformare administrativă şi resursele disponibile IMM-urilor pentru conformarea la cerinţele stabilite. (...) La nivelul Uniunii Europene conformarea la regulile preţurilor de transfer înseamnă respectarea principiului lungimii de braţ conform art. 9 din Convenţia fiscală model OCDE. Principiul lungimii de braţ se aplică indiferent de categoria contribuabilului. Totuşi, pentru IMM-uri aplicarea acestui principiu este mai dificilă. Liniile directoare ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) privind preţurile de transfer, pentru administraţii fiscale şi companii multinaţionale (denumit în continuare Ghidul OCDE), conţin precizări explicite în acest sens. Spre exemplu, paragraful 3.80 conţine un comentariu specific în legătură cu costurile de conformare pentru IMM-uri. Paragraful 3.83 al Ghidului OCDE precizează că tot mai multe IMM-uri au tranzacţii cu persoane afiliate, numărul tranzacţiilor transfrontaliere fiind în continuă creştere. Deşi principiul lungimii de braţ se aplică în mod egal tuturor tranzacţiilor, atât celor derulate de marii contribuabili, cât şi IMM-urilor, pot fi adaptate soluţii pragmatice, pentru a veni în mod rezonabil în întâmpinarea tranzacţiilor ce implică preţuri de transfer. (...). O problemă recurentă a administraţiilor fiscale este aceea că abordarea privind IMM-urile ar trebui să fie proporţională cu cerinţele de documentare şi posibilitatea IMM-urilor de a îndeplini cerinţele stabilite. Forumul comun al preţurilor de transfer sprijină principiul proporţionalităţii, respectiv o abordare echilibrată în ceea ce priveşte IMM-uriIe".

Actualizarea şi alinierea prevederilor legislaţiei naţionale au loc pe fondul tendinţei înregistrate în fiscalitatea internaţională, inclusiv în domeniul preţurilor de transfer, în sensul adoptării de măsuri de contracarare a erodării bazei impozabile şi impozitare corectă a profiturilor în statul în care acestea sunt realizate.