ANALIZĂ KEYSFIN: Firmele au ajuns să-şi crească singure specialiştii

Găsirea un angajat profesionist, care să ştie meserie, să aibă abilităţi de comunicare şi să lucreze eficient în echipă este o adevărată provocare în ţara noastră, se arată într-un studiu al KeysFin, remis Redacţiei.

Oficialii companiei precizează că ţara noastră trece prin cea mai gravă criză de forţă de muncă din istoria recentă. "Firmele vor să se extindă, economia îşi turează motoarele însă riscă să le caleze, pe fondul accesului tot mai scump la bani - benzina economică, şi a lipsei acute de forţă de muncă", afirmă analiştii.

Potrivit documentului, recrutarea forţei de muncă a devenit o adevărată provocare. Interesul în creştere al angajatorilor a făcut ca piaţa de HR să crească semnificativ în ultimii ani, de la 2,06 miliarde de lei în 2012 la 3,6 miliarde de lei în 2017.

Numărul firmelor de recrutare (CAEN 7810, 7820, 7830) a avansat susţinut, cu aproape 20%, de la 2.685 în 2012 la 3.192 de companii în 2016, iar profitul net al acestora aproape s- a dublat în acest interval, la 222,8 milioane de lei. În 2017, potrivit datelor preliminarii, profitabilitatea firmelor a atins nivelul de 255 milioane de lei.

Creşterea interesului pentru acest segment economic a dus totodată şi la creşterea cu peste 40% a numărului de angajaţi din companiile de recrutare, între 2012-2017, la 61.800 angajaţi.

Experţii KeysFin punctează: "Recrutarea de personal s-a profesionalizat în ultimii ani, iar piaţa a devenit tot mai matură. Vremurile în care firmele îşi căutau angajaţii prin anunţuri în ziare sau pe internet au trecut. Firmele şi-au externalizat această importantă misiune către specialiştii în domeniu, cei care văd dincolo de CV-uri şi care radiografiază piaţa în căutarea mixului optim de experienţă, profesionalism şi iniţiativă".

Analiza KeysFin arată că principalii jucători din piaţa românească de HR sunt, potrivit datelor financiare, Adecco Resurse Umane, cu afaceri de 285 milioane de lei în 2016, Lugera&Makler (239 milioane lei), Manpower HR (105 milioane lei), Barnett Mccall Recruitment (100 milioane lei) şi IHM Total Consult (87,5 milioane lei).

Sursa citată arată, totodată, că cele mai multe companii de HR sunt concentrate în jurul polilor de creştere economică, precum Bucureşti-Ilfov (1.073 firme), zona Cluj-Sibiu (415), zona de Nord-Est (399), Constanţa-Dobrogea (390) şi Timişoara-Banat (340).

Porivit analiştilor, "Reprezentarea regională a business-ului în HR urmează, inerent, dezvoltarea economică a României. Investiţiile s-au concentrat, în ultimii ani, în Capitală, Cluj, Sibiu, Constanţa şi Timişoara, astfel că şi necesarul de forţă de muncă a urmat această tendinţă. Radiografia acestui sector vine să susţină semnalul de alarmă privind evoluţia discrepantă a economiei la nivel regional, altfel spus faptul că România creşte cu mai multe viteze, iar acest lucru poate duce la consecinţe extrem de grave din punct de vedere social".

Aceştia afirmă că zonele unde întâlnim cele mai puţine firme de HR sunt cele de unde a plecat şi cea mai mult populaţie, în special în Occident - Moldova, Oltenia şi Muntenia.

Dintre statele europene, ţara noastră a înregistrat cea mai mare creştere procentuală a salariului minim în ultimii zece ani, de 195%, cu toate acestea, nivelul salarial de la noi este în continuare incomparabil mai mic decât cel din ţările occidentale.

Totodată, menţionează experţii KeysFin, "Câştigul salarial reflectă, în mare parte, realităţile economice. Chiar dacă in prezent se înregistrează o creştere economică semnificativă, aceasta provine în mare parte din consum, nefiind una solidă, sustenabila pe termen lung".

Productivitatea muncii la noi este încă redusă, iar firmele evită să investească foarte mult în angajaţi.

Referitor la recentele modificări din domeniu, specialiştii subliniază: "Prin creşterea salariilor din sectorul bugetar, statul încearcă să impulsioneze piaţa, însă având în vedere cadrul economic instabil, prea puţini investitori au urmat acest trend. În absenţa unor condiţii investiţionale propice, precum infrastructura sau sistemul fiscal, România rămâne totuşi atractivă în ochii investitorilor mai ales prin costurile reduse cu forţa de muncă. Pentru ca această tendinţă să se schimbe este nevoie de politici macroeconomice, de susţinerea investiţiilor cu dezvoltare pe orizontală. Abia atunci când economia nu va mai fi atât de fragilă, vom vedea o creştere reală a veniturilor angajaţilor români".

Potrivit unui sondaj recent, peste 70% dintre oamenii de afaceri chestionaţi au identificat drept principală tendinţă pe piaţa forţei de muncă - politica de internship.

În ceea ce priveşte modificările din domeniul salarial, experţii companiei afirmă: "Bătălia pe salarii a ajuns la un nivel la care multe dintre firme nu mai pot concura. Un manager de vânzări a ajuns să coste 3-4.000 de euro plus bonusuri, nivel pe care multe dintre companii, cu excepţia multinaţionalelor, nu îl pot garanta. Astfel că mulţi investitori au trecut la recrutarea de tineri încă de pe băncile facultăţii şi oferirea de programe de training, în cele mai multe cazuri plătite. Iar firmele care au nevoie de muncitori calificaţi, nu pentru funcţii de conducere, au ales să-şi dezvolte propriile şcoli de meserii, calificarea la locul de muncă devenind o componentă esenţială în business-ul actual".

Un alt trend, identificat de experţi pe baza discuţiilor cu firmele de HR, indică o focusare tot mai puternică către angajaţii flexibili, cu spirit antreprenorial.

În ceea ce priveşte neajunsurile pieţii forţei de muncă, analiza mai arată: "Sistemul de educaţie, aşa cum este el croit în prezent, este complet inutil în faţa provocărilor din piaţa muncii. Încă se scot pe bandă rulantă generaţii de şomeri cu diplomă, de absolvenţi de liceu şi universitate care nu sunt conectaţi la realităţile economice".

Astfel, potrivit KeysFin, statul român trebuie să investească semnificativ în reorientarea sistemului educaţional către necesităţile economiei.

În cele din urmă, experţii avertizează: "Avem nevoie de şcoli de meseriaşi, în toate domeniile, de la auto la agricultură, de la prelucrarea materialelor la meşteşugărie. Este necesară, de asemenea, dezvoltarea unui program real de sprijin fiscal şi financiar pentru firmele care angajează forţă de muncă tânără, abia ieşită de pe băncile şcolilor. Fără astfel de măsuri, criza se va accentua, iar alternativa va fi să aducem muncitori din ţările sărace, din Africa şi Asia, cu consecinţe sociale inerente, vezi cazul Germaniei".