ANCA VLAD, PREŞEDINTE DE ONOARE PIAROM: "Lipsa cadrelor calificate - o problemă pentru antreprenori"

Lipsa cadrelor calificate este o problemă pentru antreprenori, a evidenţiat, ieri, doamna Anca Vlad, preşedinte de onoare al Patronatului Investitorilor Autohtoni din România (PIAROM).

Patronatul a lansat Studiul privind analiza forţei de muncă la nivelul regiunilor de dezvoltare ale României, aferent anului 2015, care subliniază, în primul rând, numărul mare de munictori necalificaţi pe care îi are ţara noastră.

Şoferii maşinilor de mare tonaj ocupă primul loc în top cinci ocupaţii din România, potrivit studiului citat. Domnul Cristian Pârvan, preşedintele PIAROM, menţionează că această catergorie este foarte importantă la nivel naţional, întrucât generează o reducere a deficitului bugetar cu peste 50%. Deşi această ocupaţie este una în dezvoltare, totuşi ea nu se regăseşte în strategia de dezvoltare a ţării, evidenţiază reprezentanţii Patronatului. Cristian Pârvan reclamă faptul că şoferii autovehiculelor de mare tonaj sunt defavorizaţi atât în România, cât şi în afara ţării.

În altă ordine de idei, domnia sa ne-a spus că, deşi avem nevoie de personal pentru sectorul IT, totuşi nu este suficient să avem doar IT-işti, la nivelul întregii ţări existând mult mai multe nevoi. În acelaşi timp, domnul Pârvan arată că nu avem o distribuţie echilibrată de muncitori în domeniul IT, pe regiuni, trei sferturi din judeţele ţării neavând personal IT. "În aceste condiţii, cum vom reuşi să digitalizăm România?", întreabă domnia sa, adăugând: "Avem două deziderate - mai multe locuri de muncă (...) şi forţă de muncă calificată".

Brandul nostru de ţară este munca necalificată şi subzistenţa, a precizat Constantin Ciutacu, din cadrul Institutului Naţional de Cercetări Economice "Costin C. Kiriţescu", adăugând că sunt 14 ocupaţii cu peste 10.000 de contracte de muncă, în segmentul muncii necalificate.

Studiul PIAROM arată că ţara noastră înregistrează o medie a muncitorilor necalificaţi de 14,1%, nivelul cel mai mare - de 25,5% - fiind în judeţul Bihor. Capitala are cea mai redusă pondere de forţă de muncă necalificată, respectiv 8,21%.

Domnu Cioc a menţionat: "Industria a crescut ca număr de locuri de muncă, însă creşterea de 8% a fost pe muncitori necalificaţi, în timp ce muncitorii calificaţi au scăzut uşor, cu 0,3%. Per structură, se pare că ne îndreptăm către consolidarea acelor sectoare economice care folosesc munca necalificată în detrimentul celorlalte".

La rândul său, doamna Anca Vlad, care a fondat grupul Fildas - Catena, a menţionat că numărul muncitorilor necalificaţi a crescut cu 8%, lipsa cadrelor calificate fiind o problemă pentru antreprenori.

Printre meseriile cu cele mai multe contracte de muncă necalificată se numără confecţiile, asamblarea şi montarea pieselor şi segmentul manipulării mărfurilor, conform studiului PIAROM.

Cercetarea arată că ponderea muncitorilor necalificaţi în regiunea Nord-Est ajunge la 14,36%, în regiunea Sud-Vest Oltenia aceasta ajungând la aproape 12%. În regiunea Centru, nivelul muncii necalficate atinge 17%, iar în Sud-Est rata muncitorilor necalificaţi este de 15%. În vestul ţării, numărul muncitorilor necalificaţi ocupă 16%, în Nord-Vest - 19%, iar în Sud-Muntenia media este de 15%.

Analizele realizate la nivel regional confirmă o serie de ipoteze vehiculate în spaţiul public european cu privire la ţara noastră, printre care ipoteza unei regiuni mai dezvoltată (Bucureşti- Ilfov) şi a unor regiuni subdezvoltate şi fără potenţial real de creştere în planul competivităţii, pe termen mediu şi lung, mai arată lucrarea, menţionând: "Analizele relseşti pe domenii care în spaţiu european sunt necompetitive, generează valoarea adaugată scăzută, iar forţa de muncă este ieftină şi necalificată. Acest aspect produce un impact economic semnificativ atât pe termen scurt reflectat de puterea de cumpărare a populaţiei, cât şi pe termen lung, când veniturile scăzute ce caracterizează sectoarele economice pe care se specializează economia românească nu vor genera suficiente contribuţii la bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale, pentru a asigura sustenabilitatea sistemului de pensii şi a sistemului sanitar public, fapt ce va conduce fie la creşterea presiunii fiscale asupra contribuabililor, fie la scăderea calităţii vieţii personale vârstnice şi a actului medical".