Antereul lui Arvinte... Revisited

Tablou cu tuşe gros crepusculare, "politica" actuală a Guvernului Ponta trimite direct la fabula Conului Alecu. Donici... de!

"Strategia" de pricopseală a lui Arvinte, slujitor la cele sfinte, adînc înrădăcinată în filosofia întemeietoare a liberalismului românesc, "prin noi înşine", în ciuda investiţiei de material, de muncă şi ingeniozitate, se dovedeşte păguboasă, indiferent de varianta pusă în operă. Un exemplu arhetipal de prostie! Nu zgîrcenie sau sărăcie călugărească, aşa cum pretind interpretările celor care n-au mai ajuns cu ochii pe textul lui Donici! Prostia e de vină, acea inadecvare structurală, masivă, a soluţiei comportamentale alese, "de n-au stat mult să socotească" (zice Donici!), într-o situaţie de viaţă care pune o problemă relativ simplă.

Va să zică, s-a ros antereul salarizării în coate, pe la doctori! Problemă veche, moştenire grea, din vremurile socialismului multilateral eşuat! Salariile medicilor au fost "calibrate", în acel sistem, cu bună ştiinţă, mult sub cele ale "clasei muncitoare" pentru ca să vadă, să ştie şi să simtă toată lumea că "profesiile liberale" nu sunt şi nici nu pot fi, în statul socialist, decît nişte auxiliare ale celor "muncitoreşti". Această filosofie proletcultistă a salarizării a rămas netulburată, ca o stîncă în vîltoarea apelor, sub unda tuturor aşa-ziselor reforme post-decembriste din sistemul nostru de sănătate. Şi aşa este pînă în ziua de astăzi, cînd gîndirea duhnind greu a idioţenie, a "reformatorilor" şi "legiuitorilor", i-a aşezat pe medici în tagma "funcţionarilor publici"! Tot de pe atunci domneşte şi "instituţionalizarea" plicului, a peşcheşului, a curcanului, ouălor şi a celorlalte forme de "ajutorare tovărăşească" a medicilor de către pacienţii de la oraşe şi sate care, de voie ori de nevoie, apelau la serviciile lor! Sistemul a fost creat şi lăsat să se dezvolte, pe de o parte, pentru că era inevitabil, răspundea unei "nevoi obiective", dar mai ales pentru că era un mijloc cît se poate de simplu şi eficient de control exercitat de puternicii zilei asupra tagmei medicilor practicieni. Cum ieşea vreunul din rînd, cum îndrăznea să crîcnească ori voia să iasă în faţă, acolo unde locul fusese rezervat "cui trebuie", de îndată îl găsea cîte un procuror, harnic şi bine informat, cu plicul în buzunar! Pe cei "cuminţi", niciodată!!

Ce face, astăzi, Arvintele nostru? Ia de unde n-are şi dă salarii mărite la tot cartierul! Ca şi cînd procentele de mărire, fie ele şi cu două cifre, ar rezolva în vreun fel gravele probleme create prin eronata croială, neîntrerupta gestiune dezastroasă şi jaful fără măsură asupra resurselor din sistemul de sănătate, începînd cu cele umane şi sfîrşind cu cele materiale, de salarizare, investiţii etc. Exact ca în fabula lui Donici, nici n-a terminat bine Arvinte de "cusut" la coate, că iaca profesorii, de ce nu şi poliţiştii, de ce nu şi te miri care alţii, arată şi ei mînecile prea scurte ale anteriului lor! "Văzînd aceasta el, au zis în gîndul său: Lăsaţi, că doar nu sunt aşa de nătărău, Vreun lucru mare nu-i, Să-mi tai eu poalele de pe la antereu, Şi mînecile să le pui, Mai lungi decît era. Au zis şi au făcut." Şi, exact ca în fabula clasicului, ce de mult nu se prea mai studiază la şcoală, ne mirăm şi noi cu toată lumea: "Că antereul lui era acum prea scurt, Şi nu asemăna nici cu un bun mintean". (Laibăr, surtuc!).

Aici, boieri dumneavoastră, intervine o mică, dar esenţială, alterare a scenariului din fabula lui Donici. Lumea din jurul noului Arvinte nu mai stă, chiar toată, pasivă, să contemple prostia lui harnică. Pe diferite tonuri, ba mai blînde, ba mai oţărîte, ba de prin dealul de la Cotroceni, ba de prin şesul BNR-ului, ba de prin miriştile Consiliului Fiscal, Guvernului Ponta i s-a spus şi i se spune răspicat că politica tip antereul lui Arvinte este reţetă sigură pentru dezastru, că o să rămînem noi, nu el, şi fără mîneci, şi fără faţă, şi fără spate la veşmîntul care ar trebui să ne apere de intemperiile, atît de predictibile, ale vremurilor grele în care suntem, respectiv ale celor care se vor rostogoli, cît de curînd, în alte valuri, peste noi. Arvintele nostru, însă, n-aude-na-vede! Nu este însă surd, nici din născare şi nici numai din prostie, ci cu metodă şi intenţie! Guvernul Ponta-Arvinte, tocmai pentru că este ca mireasa adusă pe grapă, tocmai pentru că nu mai are nici o altă întrebuinţare, a primit o misiune. Nu, nu trebuie doar să-l aleagă pe Agamiţă Dandanache la colegiul II, ci trebuie să-i aleagă pe toţi agamiţii fără de care nu există majorităţi parlamentare şi nici mandate guvernamentale. Trebuie să cîştige alegerile pentru PSD! "Se face din aceasta o înaltă şi ultimă chestiune de încredere". Iar, dacă pentru asta, e obligat să îmbrace antereul lui Arvinte, fie! Ce nu face omul pentru binele partidului, că doar "de la partidul întreg atîrnă binele ţării şi de la binele ţării atîrnă binele nostru"... adică, al lor!!!