Arta prostiei oficiale

Spre deosebire de cea privată, prostia oficială are un cusur suplimentar: banii, timpul şi nervii pe care se exersează sunt ai noştri! Este o caracteristică a instituţiiilor oficiale şi a persoanelor care se manifestă în numele acestora, al funcţiilor sau demnităţilor publice pe care le deţin. Prostia, în accepţiunea folosită aici, nu ţine de numărul de neuroni şi sinapse, nici nu are ceva a face cu diplomele şi celelalte distincţii de studii, ci cu modul în care sunt folosite toate acestea - grav, profund, masiv inadecvat - în încercarea de a răspunde cerinţelor unei situaţii sau alta, din viaţa noastră cea de toate zilele.

De vreo două săptămîni, pe ecranele televizoarelor din România se lăfăie ceea ce autorii şi cei care l-au plătit îşi închipuie că ar fi un produs de "relaţii publice". A fost făcut şi este menit "să pună în valoare" instituţia zapciilor; să ne convingă de beneficiile sociale ale existenţei acesteia, respectiv să ne îndemne pe noi, supuşii statului, să crîcnim cît mai puţin şi să scoatem paraua din buzunar cu zîmbetul pe buze pentru ca haznaua statului să fie îndestulată. Pentru asta, iluştii autori ne pun în faţa mutra nehotărîtă şi pe jumătate încruntată a unui individ care se zgîieşte la noi din spatele volanului maşinii pe care o conduce. O voce blondă, aparţinînd unei damicele, bunicică!, se iveşte de neunde alături de vreo bucată de beton suspendată pe nişte piloni, pentru a ne spune că România merge cu banii noştri, că taxele nu sunt inventate de ei, de zapcii, ci de Parlament şi de Guvern, iar noi avem datoria să ne supunem şi să plătim. Punctul culminant al prostiei pusă în scenă cu mari mijloace cinematografice este propozitia: "România merge cu banii tăi", care aduce pe faţa tîmpului nostru şofer umbra unui zîmbet de auto-mulţumire. Dacă ar fi numai prostia aşa zisului produs de "PR" am putea să rîdem şi să trecem mai departe. Problema este că ticăloşia ascunsă în faldurile acestui produs al propagandei statului care ne vrea sclavi, nu oameni şi cetăţeni, este mult mai mare şi mai periculoasă decît prostia! Încotro şi cum merge România cu miliardele pe care statul le impozitează de la tot mai săracii săi cetăţeni? Dacă nu ştie Anaful, ori Ministerul de Finanţe la sînul căruia prosperă, să le spunem noi! Merge de rîpă şi anume cu viteză uniform accelerată! Unde sunt miliardele de euro, dolari şi lei luate din taxele cetăţenilor României pentru construcţia de drumuri, şosele şi autostrăzi, pentru modernizarea căilor ferate, pentru dezvoltarea transporturilor? În nici un caz în infrastructura ţării! Acolo, de-abia dacă s-a mai scurs cîte o picătură, două. Restul zace în averile miliardarilor şoşelelor mereu desfundate, ale magnaţilor autostrăzilor niciodată terminate, ale mogulilor "studiilor de fezabilitate" etc. În rest, căile ferate sunt pe cale de desfiinţare, transport naval nu există, asfaltul de pe şosele se livrează "cu gropi încorporate" şi nici despre vreun proiect de transport neconvenţional pe bază de rachete, ori trenuri suspendate magnetic nu am auzit, încă! Nici în serviciile pentru care statul ia impozite grase, cele de îngrijire a sănătăţii şi educaţie nu s-au dus banii impozitelor noastre. Altminteri, de unde am avea mii de şcoli în paragină, fără condiţii igienice minime, de unde spitale care abia mai supravieţuiesc, ori trebuie desfiinţate datorită condiţiilor precare de infrastructură, de unde am avea profesori şi medici plătiţi mai rău decît ajutorii principali de cerşetori de la colţ de stradă? Nicăieri nu sunt banii noştri, nici în organizarea, ori îmbunătăţirea mediului, nici a structurilor de locuire urbane ori rurale, nici în creşterea nivelului general de "fericire"! Care Românie merge cu banii noştri, aflăm din buletinul zilnic al DNA!!! Cea a băieţilor deştepţi de partid şi de stat, pentru care milionul de euro este unitatea cea mai mică de măsură şi activitate. Vă mai aduceţi aminte replica, de acum cîţiva ani, a unuia care trafica influenţă: pentru 50.000 de euro nici măcar nu se dă jos din pat! Acum, tariful a urcat, e de la un milion în sus!!! De la foşti preşedinţi ai statului, la foşti şefi ai Anafului şi ai Ministerului de Finanţe şi pînă jos, la umilul Psoi Stahici, pentru care şperţul este de la sine inclus în serviciile administrative minimale pe care le livrează, milioanele noastre se adună, nu se ştie cum, doar pentru ca România lor să meargă....uns!! Prima măsură pentru ca România nostră să se urnească din groapa în care a ajuns ar fi să punem stavilă şi limită libertăţii nelimitate de impozitare a unui stat care se poartă cu cetăţenii săi mai rău decît stăpînii de sclavi cu averea lor! Nu este nici o aberaţie, nici o prostie. A pune, prin Constituţie, limită impozitării este prima şi cea mai importantă condiţie pentru a pune capăt uriaşei devalizări la care este supusă societatea României cu concursul şi prin intermediul instrumentelor unui stat încăput pe mîna unei cleptocraţii a cărei cupiditate este întrecută doar de prostia pe care o revarsă din belşug peste capetele noastre, iată, acum şi în forme articulate artistic!