Asaltul asupra Europei: adevărurile ascunse

Sub impactul valurilor migratorii, Europa şi politicienii ei se comportă ca un boxer groggy. Nu s-a prăbuşit, după ce a încasat demolatoarea lovitură, dar nici nu mai ştie exact pe ce lume se află. Nu-şi mai vede bine adversarul, nu-i mai citeşte loviturile, se ascunde în mănuşi de frica loviturii următoare, nu ştie pe cine să ia mai repede în braţe, pe arbitru, ori chiar pe cel din faţa sa. Un asemenea comportament este justificat în ringul de box, unde loviturile, mai ales cele la cap, au efect direct, mecanic, asupra lucidităţii şi puterii de judecată. În lumea politicii, însă, mai ales a "Marii politici" în care Europa încă evoluează, lucrurile nu stau cîtuşi de puţin la fel. Aici, nimic nu ne obligă să ne pierdem luciditatea, puterea de analiză şi de judecată. Şi cu toate acestea, la mai bine de un an de la declanşarea fenomenului, în mod ciudat, nici unul dintre oamenii de stat ai marilor puteri europene, ori dintre cei ce stăpînesc cotloanele Noului Labirint de la Bruxelles, nu ne spune absolut nimic esenţial despre natura fenomenului cu care ne confruntăm, despre izvoare şi caracteristici, despre modelele dinamicii sale. S-a trecut direct la decizia absorbţiei pe cote şi la decretarea viitorului unic, "integrare cu multiple efecte pozitive" (sic!!!). Asta, în condiţiile în care impactul politic, social, economic şi mai ales de securitate, abia se instalează şi nu a fost evaluat nici măcar superficial!

Nu cred că sunt necesare zece institute de cercetări europene şi nici o sută de ani ca să vezi, ceea ce orice observator al fenomenului decelează cu ochiul liber: "Marea migraţie a secolului XXI" este un proces indus, condus şi exploatat sistematic, atît din punct de vedere politic, cît şi economic!

Ce cauze are? Păi... ne spun politicienii, mai mult bîlbîindu-se... este război în Siria... de mulţi ani şi... oamenii, mulţi oameni, au rămas fără case, fără şcoli, vieţile lor sunt în pericol în oricare şi în fiecare moment... ce mai, Iadul pe pămînt! Şi-au luat lumea în cap, cu milioanele!!! Foarte exactă descrierea barbariei revărsate peste Siria, cu numele impropriu de război, doar că, orice cercetător al fenomenului numit război vă va spune că, în condiţii încă şi mai apropiate de infern, oamenii nu-şi părăsesc chiar aşa de uşor locurile de care aparţin şi cu care se identifică atît de profund identitar. Dacă ar fi fost aşa şi dacă priveşti ororile la care a fost supusă populaţia Germaniei, în condiţii de război, de două ori într-un secol, republica federală ar fi trebuit să fie de mult depopulată prin migraţie! Nu a fost şi nu este, după cum nu au fost nici Belgia, Olanda, Franţa, după cum nu au fost nici alte societăţi care s-au confruntat cu războiul decenii la rînd, vezi cazurile Vietnam şi Angola, ca să luăm doar două exemple. Tot antropologii vă vor spune că, atunci cînd oamenii aleg totuşi să-şi părăsească locurile de baştină, din cauza urgiei războiului, se duc cît mai aproape, nu cît mai departe, în ţinuturi cu un grad ridicat de compatibilitate, lingvistică, religioasă, socială, culturală!! După mai bine de jumătate de secol de dislocare şi de trai în "tabere de refugiaţi", palestinienii Orientului Mijlociu nu s-au dus, cu milioanele, nici în Germania, nici în Statele Unite, nici măcar în China, ci au rămas acolo, cîţiva kilometri, ori zeci de kilometri depărtare de locurile de la care se revendică. Da..., se bîlbîie în continuare politicienii cei mari ai Europei, dar migraţia economică? Atracţia locurilor mai bogate este, de cînd lumea, motor al fluxurilor umane care se mută, chiar şi de pe un continent pe altul! Migraţie aţi spus? Păi, parcă, pînă acum era vorba despre refugiaţi şi de război!!!! Confuzia dintre cele două tipuri de fenomene sociale este absolut inacceptabilă, chiar şi pentru un cetăţean cu grad mediu de educaţie. Te lasă însă perplex cînd o vezi exersată de oameni politici cu doctorate serioase în ştiinţă, cum este Doamna Merkel. Iar motivele nu ţin cîtuşi de puţin de ştiinţă, ci de logica juridică a resposabilităţii statelor şi a celor care ocupă înaltele demnităţi, faţă de refugiaţi şi, respectiv, faţă de migranţi, fie ei motivaţi de considerente economice, ori de altă natură. Pentru fiecare categorie există norme şi obligaţii foarte diferite, codificate în dreptul internaţional. În exersarea acestor obligaţii, statele sunt însă ţinute, faţă de proprii cetăţeni, să ia în considerare propria securitate şi echilibrele fundamentale ale societăţii gazdă. Unele nu pot fi contrapuse celorlalte, este adevărat, dar nici nu pot fi asumate unele în detrimentul total al celorlalte! De aceea, statele sunt obligate să aibă, din timp pregătite, politici, resurse şi algoritmi instituţionali pentru gestiunea problemelor legate de refugiaţi, respectiv de emigranţi. Europa le-a avut, fiecare stat în parte şi toate la un loc în cadrul UE, dar brusc au fost aruncate pe fereastră, ca şi cînd n-ar fi existat!!! Cineva, în cazul de faţă aceeaşi Doamnă Merkel, le-a înlocuit, fără să clipească, cu lozinca demnă de tinereţea sa revoluţionară: "Wir schaffen das"!!! Bine, bine, faptul că un lider politic poate fi lovit brusc de senilitate, ori de crize de nostalgie revoluţionară, încă mai poate fi înţeles. De neînţeles, însă, rămîne de ce toată Europa, (cu excepţia absolut remarcabilă a Ungariei!), toată liota politicienilor de care depinde soarta ei s-a luat după "orbul" care-i duce în prăpastie??? Orbirea lor, de la ce se trage? Seamănă, cam tare, a "orbire interesată". Aduce, cam prea bătător la ochi, a "agendă ascunsă".

Ce-ar mai fi de ascuns? De exemplu, legăturile trainice ale "politicii la vedere" cu activităţile "triunghiul de fier" care, la nivel global, distribuie şi redistribuie anual averi, venituri şi beneficii de ordinul miilor de miliarde: crimă organizată, terorism, trafic de persoane. Dincolo de implicaţii şi rădăcini politice, ori sociale, aceste trei mari ramuri de activitate a neo-sclavagismului post-modern au fuzionat, formează un tot care domină tabloul lumii, atît economic, cît şi politic. Fiii răzvrătiţi ai lui Kronos, Zeus, Poseidon şi Hades au împărţit tărîmurile lumii între ei. Spre deosebire de "Omul antic", celui de la apusul Modernităţii politicienii nu vor să-i spună prea multe despre ceea ce leagă cele trei straturi ale realităţii în care viaţa lui se petrece şi, mai cu seamă, nimic despre cum arată şi cum funcţionează lumea din subteran!!!!

În sfîrşit, de ascuns ar mai fi şi eşecul grav al actualei generaţii de politicieni în materie de gestiune, pe termen lung, a temei emigraţiei. Apariţia noii specii de "euro-teroriştii" nu este altceva decît rezultatul renunţării de către actuala generaţie de politicieni ai Europei la politicile de integrare socială a migranţilor de generaţia a doua şi a treia. Prea multe costuri... să mai tăiem ceva pe la buget!!! Şi au tăiat... şi Franţa şi Belgia şi alţii!!! Rezultatele se văd astăzi! Incapsularea, enclavarea, insularizarea şi ulterior ostilizarea comunităţilor tot mai mari de "meteci" şi radical defavorizaţi social este preţul plătit de întreaga societate europeană pentru vederea atît de scurtă a unei generaţii de politicieni, obişnuiţi mai mult să se uite şi să se admire în oglinda sondajelor de popularitate, decît să gîndească şi să elaboreze consistent asupra temelor mari ale Politicii şi ale politicilor sociale.