Austria este presată de Comisia Europeană să vândă băncile naţionalizate

Criza bancară europeană devine tot mai interesantă. Două bănci din Aus-tria au început să apară frecvent în ştirile agenţiilor de presă, însoţite de pierderile de miliarde de euro pe care le pot "genera" pentru bugetul statului.

Cele două bănci sunt Hypo Alpe-Adria-Bank şi Kommunalkredit, ambele naţionalizate în 2009, res-pectiv 2008, pe fondul unei crize majore de lichiditate.

Fondurile injectate direct pentru recapitalizare, precum şi garanţiile guvernamentale acordate obligaţiunilor emise de cele două instituţii financiare, au fost acceptate, condiţionat, de Comisia Europeană.

La un cincinal distanţă, adevărul despre situaţia celor două bănci este tot mai greu de ascuns. S-a dovedit că problema era, de fapt, de solvabilitate, iar programele de restructurare au întârziat să producă fondurile aşteptate din vânzarea activelor.

Acum "nimeni nu vrea să ajute Hypo Alpe-Adria", după cum scrie cotidianul financiar german Handelsblatt.

Dar cine este Hypo Alpe-Adria? Banca a fost înfiinţată în 1896 şi a rămas o instituţie financiară regională până la sfârşitul anilor "80, conform prezentării din raportul anual pentru 2012. Apoi au venit ambiţiile regionale şi cele internaţionale, care au determinat "o perioadă de creştere agresivă, fără limite de risc şi evaluări prea optimiste ale potenţialului, în condiţiile unor serioase deficienţe operaţionale la nivelul tuturor segmentelor băncii", după cum se mai precizează în raportul anual.

La sfârşitul anului 2012, Hypo Alpe-Adria avea active totale de 33,8 miliarde de euro, din care 24,4 miliarde erau creditele acordate clienţilor. Principalele surse de finanţare erau obligaţiunile emise (14,8 miliarde de euro), depozitele clienţilor (8,4 miliarde) şi credite obţinute de la alte instituţii financiare (5,25 miliarde de euro).

Dar de ce trebuie ajutată Hypo Alpe-Adria? Deoarece Comisia Europeană presează guvernul de la Viena să ceară rambursarea imediată a ajutorului oferit băncii în urmă cu patru ani, iar aceasta ar determina falimentul instituţiei financiare, cu pierderi aferente de circa 16 miliarde de euro, conform estimărilor Băncii Austriei preluate de Bloomberg.

În martie 2013, Joaquin Almunia, comisarul pentru concurenţă din cadrul Comisiei Europene, a anunţat autorităţile austriece că planul de restructurare al băncii Hypo Alpe-Adria nu este suficient pentru a justifica menţinerea ajutorului de stat în valoare de 2,2 miliarde de euro. Dar vânzarea activelor merge foarte greu, în condiţiile în care banca are o expunere majoră faţă de pieţele din fosta Iugoslavie.

La mijlocul lunii mai 2013, Bloomberg anunţa că vânzarea filialei austriece a grupului este în fază finală. La doar câteva zile, presa austriacă a anunţat închiderea negocierilor cu grupul financiar indian Srei din cauza neînţelegerilor privind valoarea de preluare a activelor. Se pare că dorinţa celor de la Srei Group, de a obţine o licenţă bancară europeană, nu a fost suficient de puternică pentru a trece peste supraevaluarea "activelor" deţinute de Hypo Alpe-Adria.

Guvernul austriac a încercat să rezolve situaţia Hypo Alpe-Adria prin intermediul unei "bănci rele", la capitalizarea căreia au fost "invitate" să participe Erste Bank şi Unicredit Bank Austria, conform ştirilor Reuters. Conducătorii celor două bănci au refuzat. Directorul executiv al Erste Bank, Andreas Treichl, a declarat că "plătim deja cea mai mare taxă bancară din Austria, iar contribuţia noastră la susţinerea sectorului bancar este pe deplin acoperită de aceasta", conform unui articol Bloomberg.

"Nu vom ceda sub presiunea politicienilor", a fost şi opinia oficială a Raiffeisen Bank International, chiar dacă acesteia nu i s-a cerut direct participarea. Oare chiar până acolo merge lipsa de patriotism şi de spirit european a conducătorilor celor mai mari bănci din Austria? Sau aceştia îşi vor revizui radical poziţiile sub presiunea "timpurilor"?

De parcă Hypo Alpe-Adria nu ar fi fost o mare durere de cap pentru guvernul de la Viena, vânzarea unei alte bănci naţionalizate, Kommunalkredit Austria AG, a eşuat, iar des-chiderea de noi conturi şi acordarea de noi credite au fost oprite.

Agenţia guvernamentală care administrează ajutoarele de stat pentru bănci a precizat că nu a fost posibilă vânzarea băncii într-un mod care să-i "păstreze valoarea", conform unei ştiri Bloomberg. Adică, ofertele au fost cu mult sub valoarea nominală a activelor, iar o astfel de tranzacţie ar fi impus costuri enorme pentru bugetul statului. Cifrele din presa aus-triacă şi internaţională arată că ofertele de cumpărare au inclus "ajustări" de 50% - 70% a valorii contabile a activelor.

Aceste pierderi s-ar adăuga injecţiilor de capital de circa 2,6 miliarde de euro pentru Kommunalkredit şi KA Finanz (n.a. "banca rea" creată deja pentru preluarea activelor neperformante ale Kommunalkredit) şi unor garanţii de circa 6,4 miliarde pentru activele băncii şi a obligaţiunile emise de aceasta.

Conform datelor financiare publicate, Kommunalkredit avea active de 15,85 miliarde euro la sfârşitul anului 2012, din care 8 miliarde era valoarea nominală a creditelor acordate clienţilor. Principalele surse de finanţare erau obligaţiunile emise (8,78 miliarde de euro), creditele obţinute de la alte instituţii financiare (3 miliarde de euro) şi depozitele clienţilor (1,6 miliarde).

Activele cumulate ale celor două bănci au fost de circa 50 de miliarde de euro la sfârşitul anului 2012, ceea ce reprezintă 16,1% din PIB-ul de circa 310 miliarde de euro al Aus-triei.

Structura principalelor surse de finanţare arată că restructurarea celor două bănci naţionalizate nu se poate face fără un "haircut" semnificativ al creditorilor. În condiţiile în care este greu de crezut că se va folosi un aparat de tuns fixat la zero în cazul aces-tora, "ajustarea" depozitelor clienţilor pare inevitabilă.

Dar problemele economice ale Aus-triei nu se reduc doar la sistemul financiar. Alpine Holding GmbH, a doua companiei de construcţii din ţară, cu multiple operaţiuni externe, se confruntă cu dificultăţi majore în procesul de restructurare, după ce a evitat intrarea în insolvenţă în martie 2013. Băncile creditoare au acceptat reducerea datoriilor cu circa 150 de milioane de euro, în condiţiile în care pierderile companiei au fost de circa 450 de milioane de euro în 2012. Conform datelor de la Bloomberg, compania are peste 16.000 de angajaţi, iar proprietarul, compania spaniolă Fomento de Construcciones & Contratas SA, nu pare convins de utilitatea unei noi majorări a capitalului.

Obligaţiunile Alpine Holding cu maturitatea în 2017 se tranzacţionau ieri la Frankfurt la 52% din valoarea nominală, iar obligaţiunile cu maturitatea în 2015 şi 2016 la 61%, res-pectiv 55% din valoarea nominală.

Toate problemele economice şi financiare ale Austriei trebuie evaluate în contextul alegerilor generale din toamnă, când se vor scoate la "concurs" cele 183 de locuri din camera inferioară a Parlamentului, iar actuala coaliţie nu se poate prezenta în faţa alegătorilor cu o nouă majorare a datoriei publice. Mai ales că, în ciuda susţinerii cetăţenilor, parlamentarii nu au fost de acord cu reducerea numărului aleşilor până la 165, ca semnal al participării la măsurile de austeritate cerute populaţiei.

Austria trebuie să prezinte Comisiei Europene noile planuri de restructurare ale băncilor naţionalizate până la sfârşitul acestei luni. Incertitudinile cu privire la adevărata lor valoare fac puţin probabilă ajungerea la o soluţie definitivă.

Astfel, la "adăpos-tul" oferit de crizele bancare din Spania, Slovenia sau Cipru, Austria vine puternic din urmă şi s-ar putea să-i depăşească pe "favoriţii" din cursa falimentelor bancare europene de miliarde.

În fond, nu trebuie să uităm că o altă bancă austriacă, Creditanstalt, a contribuit decisiv la extinderea depresiunii economice din anii "30, după falimentul acesteia din luna mai 1931. Iar acea bancă a beneficiat de privilegii imperiale încă de la înfiinţarea sa în 1855, de către Anselm von Rothschild.