"Persoane condamnate în România sunt libere prin Europa, pentru că autorităţile din România ignoră termenul de 6 luni dat de CEDO", declară Av. Dumitru Maereanu, conform unui comunicat de presă remis Redacţiei noastre. În 27 aprilie 2017, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acordat României termenul de şase luni pentru a oferi "un calendar precis pentru punerea în aplicare a măsurilor generale", pentru remedierea condiţiilor de detenţie, însă acest termen a expirat în noiembrie 2017, ţara noastră urmând să primească sancţiuni.
În hotărârea Camerei din 27.04.2017 în cauza Rezmiveş şi alţii contra României (cererile nr. 61467/12, 39516/13, 48213/13 şi 68191/13), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în unanimitate: încălcarea articolului 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Plângerea a fost introdusă de solicitanţii Daniel Arpad Rezmiveş, Marius Mavroian, Laviniu Moşmonea şi Iosif Gazsi, cetăţeni români.
Rezmiveş, Moşmonea şi Gazsi au fost deţinuţi în închisorile Timişoara, Pelendava şi Baia Mare, iar Mavroian, care a fost reţinut în închisoarea Focşani şi eliberat la 13 ianuarie 2015, s-a plâns în special de supraaglomerarea, lipsa de spaţiu şi condiţiile de igienă scăzute (prezenţa şobolanilor, mucegaiul pe pereţi etc.), accesul necorespunzător la duşuri şi toalete, lipsa de lumină naturală, ventilaţia slabă şi calitatea nesatisfăcătoare a echipamentului şi alimentelor furnizate în penitenciarele în care fuseseră sau erau încă reţinuţi.
În conformitate cu articolul 46 (forţa obligatorie şi executarea hotărârilor), instanţa a decis să aplice procedura de judecată pilot, constatând că situaţia reclamanţilor face parte dintr-o problemă generală care provine dintr-o disfuncţie structurală specifică sistemului penitenciar din România. Instanţa a decis că statul ar trebui să introducă: (1) măsuri de reducere a supraaglomerării şi de îmbunătăţire a condiţiilor materiale de detenţie; şi (2) remedii (un remediu preventiv şi un remediu compensatoriu specific).
Ca o consecinţă a acestei situaţii, mai multe persoane condamnate definitiv în România, nu au putut fi extrădate în ţara lor de origine, întrucât instanţele din mai multe ţări europene au apreciat că există un risc major de încălcare a Articolul 3 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în cazul predării către autorităţile române.