AVERTISMENTUL FMI VINE PREA TÂRZIU PENTRU AUTORITĂŢILE DE LA ANKARA Turcia, de la criză la "stabilitate" şi înapoi, la criză

Ultima misiune a Fondului Monetar Internaţional în Turcia s-a încheiat la sfârşitul lunii trecute. Concluziile sale sunt extrem de îngrijorătoare, iar recomandările pentru politica fiscală şi monetară garantează sfârşitul unui alt "miracol" al ultimei decade.

Bineînţeles că autorităţile de la Ankara pot să ignore acum Fondul, deoarece Turcia şi-a încheiat socotelile cu instituţia financiară internaţională în luna mai 2013, prin plata ultimei tranşe din împrumutul contractat în 2008. Poate fi interpretat avertismentul FMI ca o "răzbunare" pentru acest lucru? Desigur, dar realitatea din teren nu se schimbă, iar avertismentul vine, oricum, mult prea târziu.

"Pe termen mediu, principalele provocări cu care se confruntă Turcia sunt creşterea economisirii interne şi reformele structurale", se arată în concluziile FMI, iar pe termen scurt "politica monetară trebuie să devină mai restrictivă pentru atingerea ţintelor de inflaţie". Fondul a recomandat şi reducerea cheltuielilor guvernamentale pentru evitarea "supraîncălzirii" economiei, precizând că "va fi dificil pentru Turcia să menţină o creştere economică medie de 4% - 5% pe an în timp ce acumulează datorii externe".

Ambrose Evans-Pritchard scrie în The Telegraph că "FMI a mustrat Turcia pentru politicile nesăbuite", accentul fiind pus pe importanţa reducerii imediate a dezechilibrelor externe. Un studiu de la Capital Economics, citat de Evans-Pritchard, arată că Turcia este acum "printre cele mai vulnerabile economii emergente", din cauza deficitului extern "finanţat aproape în întregime prin intrări de capital pe termen scurt şi împrumuturi de la bănci străine".

În aceste condiţii, trebuie să remarcăm ironia organizării de către Banca Naţională a României a unei conferinţe cu tema "Depăşirea problemelor economice, experienţele Suediei şi Turciei: o sursă de inspiraţie pentru România?"

Ceea ce se întâmplă acum în Turcia arată că, dimpotrivă, România pare să fi fost sursa de inspiraţie, şi nu invers. Reţeta "succesului" nostru, care a inclus creşterea explozivă a creditării, politica monetară relaxată şi dezechilibre externe majore, a fost aplicată şi în Turcia, dar la o scară mult mai mare, în special după declanşarea crizei globale.

Cagri Memisoglu, director general adjunct al Garanti Bank România, şi-a intitulat prezentarea din cadrul conferinţei "De la criză la stabilitate: experienţa Turciei". Memisoglu a amintit de reformele fiscale şi ale politicii monetare din ultimi ani, însă nu şi de acumularea imenselor deficite externe, semnal clar al consumului pe datorie.

Ţintirea inflaţiei reprezintă strategia de politică monetară adoptată de Banca Centrală a Turciei, dar succesul se lasă aşteptat. Ţinta de inflaţie a băncii centrale este de 5% din 2012, ultima rată anuală a inflaţiei a fost de 7,9%, în septembrie 2013, iar dobânda de politică monetară a fost menţinută la minimul istoric de 4,5% din luna mai 2013.

Temându-se de efectele unei schimbări radicale a traiectoriei dobânzii de politică monetară, banca centrală a preferat să consume 15% din rezervele valutară în ultimele patru luni pentru susţinerea lirei, iar Fondul Monetar Internaţional a criticat dur această opţiune: "intervenţiile valutare nu se pot substitui unei politici adecvate".

Relaxarea agresivă a politicii monetare din ultima decadă s-a reflectat în scăderea puternică a dobânzilor pentru creditele acordate sectorului privat nefinanciar, de la circa 70% în 2002, până la circa 10% în 2009 (vezi grafic).

Volumul creditelor s-a angajat, după cum era de aşteptat, pe o traiectorie exponenţială de creştere, care s-a accentuat în ultimii trei ani, mai ales pentru companiile nefinanciare.

Rezultatul a fost creşterea monedei din circulaţie de aproape patru ori de la sfârşitul anului 2005 până în septembrie 2013, în timp ce PIB-ul real a crescut cu 30% din 2005 până în 2012. Indicele preţurilor locuinţelor, care a crescut cu 44,6% de la începutul anului 2010 până în iulie 2013, arată şi existenţa unei bule speculative pe piaţa imobiliară.

Cum sursele provenite din economisirea internă nu au mai fost suficiente, fondurile atrase de pe pieţele internaţionale au completat deficitul, pe fondul creşterii accelerate a fluxurilor financiare către pieţele emergente.

Această evoluţie nu a împiedicat FMI să aprecieze că "sistemul financiar se comportă bine, chiar dacă riscurile rămân", în condiţiile în care creditele sunt "în cea mai mare parte finanţate de depozite, iar nivelul creditelor neperformante este relativ scăzut".

Din păcate, datele băncii centrale arată că de doi ani raportul dintre credite şi depozitele rezidenţilor depăşeşte constant pragul de 100%, stabilizându-se la circa 120% de la sfârşitul lunii iunie 2013. Aceasta reprezintă o vulnerabilitate majoră pentru sistemul bancar, dacă marile bănci centrale vor trece la temperarea programelor de stimulare monetară.

Mai mult, datoriile externe ale băncilor au crescut până la 14% din PIB, cel mai ridicat nivel din ultimii 20 de ani, conform datelor prezentate de cotidianul The Telegraph, iar două treimi din aceste credite trebuie refinanţate în următorul an.

Cum şi la ce costuri rămâne o mare necunoscută. Deocamdată Turcia a primit un "cadou" neaşteptat din partea Federal Reserve.

Continuarea nealterată a programului de tipărire a reprezentat un "bail-out deghizat" pentru guvernul de la Ankara, după cum scrie cotidianul german online Deutsche Wirtschafts Nachrichten, în condiţiile în care premierul Erdogan a fost unul dintre puţinii aliaţi ai Statelor Unite gata să sprijine acţiunea contra Siriei.

Dar acesta nu reprezintă decât un scurt moment de pauză înainte de un nou asalt al pieţelor. Pe fondul unei inflaţii cu mult peste ţinta băncii centrale, rata oficială a şomajului este de circa 10%, dar aceasta nu include şomerii pe termen lung, ignoraţi de statisticile oficiale. Estimări din cotidianul Dünya Gazetesi, preluate de DWN, indică o rată reală a şomajului de 15,3%.

Cu o producţie industrială departe de ritmurile de creştere din 2010 şi 2011, este greu de crezut că banca centrală va avea curajul să treacă la creşterea dobânzilor, "stimulată" de calmul relativ care a revenit, în urma deciziei Federal Reserve, la nivelul principalele economii emergente.

Tocmai aici se ascund seminţele crizei viitoare. "Frica a dispărut pe moment, iar autorităţile nu văd niciun motiv imediat pentru abordarea dezechilibrelor externe ale Turciei", a declarat Turker Hamzaoglu, analist la Bank of America, pentru The Telegraph.

Oare speră premierul Recep Tayyip Erdogan că problemele se vor rezolva de la sine până la alegerile generale din 2015? Sau ambiţiile sale se îndreaptă către alte orizonturi, în condiţiile în care statutul partidului său nu îi permite să mai candideze pentru un nou mandat de parlamentar?

Indiferent de opţiunile actualului premier, timpul pentru acţiune este foarte scurt şi orice întârziere va avea costuri majore nu doar pentru întreaga clasă politică.

Iar acutizarea tensiunilor sociale va face ca revolta din această vară să pară o plimbare prin parcul Gezi într-o zi însorită de primăvară.