AVOCATUL NICOLETA GRIGORESCU PROPUNE O MODALITATE DE ELIMINARE A EVAZIUNII FISCALE: "Taxele pe transferul proprietăţii imobiliare ar trebui încasate de fisc, nu de notari"

Reporter: Care este contextul actual şi ce v-a determinat să iniţiaţi un astfel de proiect legislativ?

Nicoleta Grigorescu: Propunerea noastră se înscrie în filozofia noului Cod fiscal, aceea de a reduce posibilităţile de înfăptuire a evaziunii fiscale.

Astfel, pentru veniturile rezultate din operaţiunile juridice având că obiect transferul dreptului de proprietate imobiliară şi dezmembrămintelor acestuia din patrimoniul personal, contribuabilii datorează statului un impozit, din care 50% intră în bugetul consolidat, iar restul de 50% - în bugetul local.

În general, acest impozit este calculat şi încasat de organele fiscale cu două excepţii, şi anume situaţia transferului dreptului de proprietate imobiliară şi a dezmembrămintelor acestuia prin acte între vii (cu alte cuvinte, în cazul contractelor de vânzare-cumpărare a proprietăţilor imobiliare) şi în cazul transmiterii dreptului de proprietate imobiliară şi a dezmembrămintelor acestuia cu titlu de moştenire, dacă dezbaterea succesiunii nu a fost finalizată în termen de doi ani.

În aceste două cazuri, care în realitate aduc venituri substanţiale la bugetul statului, întrucât sunt cele mai numeroase, impozitul se calculează şi se încasează de către notarii publici, urmând că aceştia, ulterior, până la data de 25 a lunii următoare, să transfere sumele încasate în contul statului.

De foarte multe ori, din diverse motive, deşi impozitele respective sunt încasate de la contribuabili de către notari, acestea nu ajung la buget. Practica a demonstrat că în numeroase cazuri, dacă nu în aproape toate, vărsămintele la bugetul statului sunt întârziate, efectuate în conturi greşite sau neefectuate în totalitate, urmând ca abia după lungi şi costisitoare proceduri judiciare (civile, penale, fiscale), sumele să fie recuperate.

Ca urmare a modului de colectare, prin încasarea taxelor de către notarii publici în momentul efectuării operaţiunii juridice de transfer a dreptului de proprietate, sumele intră în categoria impozitelor cu reţinere la sursă şi, cu toate că nu există o incriminare neechivocă, omisiunea de a vărsa la bugetul statului sumele respective constituie infracţiunea de evaziune fiscală. În acest condiţii, parchetele şi instanţele sunt pline de dosare pe această speţă.

Reporter: Care este pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune?

Nicoleta Grigorescu: Legea 241/2005 prevede, la art. 6, că această infracţiune, de reţinere şi nevarsare, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la şase ani.

Reporter: Ce presupune, exact, iniţiativa legislativă pe care aţi semnat-o?

Nicoleta Grigorescu: Propunerea noastră vizează înlăturarea obligaţiei notarilor publici să încaseze impozitul pentru tranferul dreptului de proprietate şi a dezmembrămintelor acestuia, inclusiv în cele două situaţii menţionate, urmând ca organele fiscale să colecteze direct sumele calculate de notari.

Reporter: Ce efecte ar avea aplicarea proiectului de lege despre care vorbim?

Nicoleta Grigorescu: Prin aplicarea prevederilor din proiectul nostru legislativ, ar urma să fie realizate cel puţin următoarele beneficii: ar fi îmbunătăţită colectarea la bugetul statului a acestui gen de venit, care, la nivel naţional, are o valoare semnificativă, prin simplul fapt al intrării imediate şi nemijlocite în contul statului a sumelor respective şi ar fi înlăturată o modalitate concretă şi extrem de uzitată de înfăptuire a evaziunii fiscale.

Simplul fapt al încasării directe de către organele fiscale a impozitului pe tranzacţii imobiliare ar elimina o cauză a evaziunii fiscale şi ar scuti statul de cheltuielile ocazionate de urmărire penală şi judecarea persoanelor acuzate de evaziune fiscală şi de recuperarea sumelor datorate cu acest titlu.

Un alt beneficiu ar fi reprezentat de înlăturarea efectelor birocratice care însoţesc obligaţia notarilor publici de a încasa impozitul.

În practică, încasarea acestei taxe şi vărsarea lui ulterioară către bugetul statului este însoţită de numeroase documentaţii pe care notarii pubici trebuie să le întocmească, iar organele fiscale să le urmărească şi să le gestioneze.

Or, în situaţia în care contribuabilul ar plăti impozitul direct, în contul corect, la organele fiscale sau la unităţi bancare indicate de acestea, s-ar reduce corespunzător şi birocraţia în această materie.

Reporter: Care ar fi procedura de plată vizată de proiectul de lege, astfel încât banii să intre imediat la buget?

Nicoleta Grigorescu: Procedura ar fi următoarea: notarul ar calcula care este valoarea impozitului şi ar elibera un document în acest sens contribuabilului, care ar merge imediat să achite această taxă, probabil la bănci sau direct la organul fiscal, după care s-ar întoarce la biroul notarial ca să finalizeze tranzacţia. Astfel, impozitul pe tranzacţia repectivă ar fi plătit pe loc, ca şi până acum, doar că banii ar şi intra la buget, în conturile corespunzătoare.

Cel puţin pentru considerentele mai sus expuse, apreciem oportună şi necesară înlăturarea dispoziţiei din proiectul Codului fiscal care face referire la obligaţia notarilor publici să încaseze impozitul aferent transferului dreptului de proprietate şi a dezmembrămintelor acestuia, urmând ca, în mod corespunzător, această obligaţie să fie stabilită în sarcina organelor fiscale locale.

Reporter: Mulţumesc!