BAFIN LANSEAZĂ NOI ACUZAŢII DE MANIPULARE A PIEŢELOR Vor confirma autorităţile germane manipularea preţurilor metalelor preţioase?

Eliminarea aurului din sistemul monetar global, la începutul anilor "70, a deschis larg porţile pentru intervenţia băncilor centrale pe majoritatea pieţelor importante. La început a fost manipularea dobânzilor şi a cursurilor valutare, o noţiune ruşinoasă pentru cei care doreau să controleze evoluţia pieţelor şi a economiilor. Aşa că i s-a spus politică monetară.

De la începutul crizei financiare globale, marile bănci centrale au renunţat, treptat, la orice urmă de sfială, în încercarea lor de a rezolva problema prin tipărire.

Cecul în alb acordat marilor bănci internaţionale, prin susţinerea necondiţionată a acestora cu injecţii de lichiditate nelimitate, le-a impulsionat să-şi pună imaginaţia la lucru în căutarea unor noi surse de profit.

Ceva s-a întâmplat, însă, pe drumul luminos al profiturilor fără risc. La început a apărut scandalul manipulării ratelor Libor şi Euribor, dobânzi de referinţă pe pieţele internaţionale mai ales pentru evaluarea unor derivate financiare de ordinul sutelor de trilioane de dolari, în condiţiile în care rolul lor de etalon pentru creditele clasice s-a diminuat considerabil.

A urmat, apoi, scandalul manipulării cursurilor valutare, pe lista suspecţilor regăsindu-se tot nume grele din sistemul financiar global, multe apărute şi în cazul manipulării Libor.

La sfârşitul săptămânii trecute, BaFin (n.a. Autoritatea Federală de Supraveghere Financiară din Germania) a venit cu o declaraţie care a primit prea puţină atenţie în presa internaţională, probabil mult prea obişnuită, în ultima vreme, cu mulţimea cazurilor de manipulare a pieţelor financiare de către marile bănci internaţionale.

"Instituţia de reglementare a pieţelor financiare din Germania a precizat că posibila manipulare a cursurilor valutare şi a preţurilor metalelor preţioase este mai gravă decât scandalul Libor", se arată într-un articol Bloomberg.

Aceste acuzaţii sunt "mult mai serioase, deoarece valorile de referinţă, în acest caz, sunt rezultatul tranzacţiilor pe pieţe lichide şi nu doar estimări ale băncilor", după cum a declarat preşedintele BaFin, Elke Koenig.

Deutsche Bank, cel mai mare dealer de pe piaţa valutară globală, este, în prezent, subiectul unor investigaţii ale autorităţilor germane privind manipularea cursurilor valutare. Bloomberg mai scrie că angajaţi ai băncii au fost chestionaţi, luna trecută, şi despre "manipularea potenţială a preţurilor aurului şi argintului".

La scurt timp după declaraţiile BaFin, un alt articol Bloomberg arăta că Deutsche Bank este gata să se retragă din comitetul care stabileşte zilnic preţul de referinţă al aurului pe pieţele internaţionale (n.a. aşa numitul "London fix", a cărui istorie începe în 1919), preţ utilizat de la producători până la băncile centrale în cadrul tranzacţiilor sau evaluării portofoliilor. Celelalte bănci din comitetul de la Londra sunt Barclays, Bank of Nova Scotia, HSBC Holdings şi Societe Generale.

Motivaţia invocată de Bloomberg, care a primit informaţia din surse confidenţiale, este aceea a reducerii prezenţei băncii pe pieţele internaţionale ale materiilor prime. Nu ne rămâne decât să aşteptăm confirmarea oficială, care va veni, probabil, la anunţarea rezultatelor financiare ale băncii din 29 ianuarie 2014.

Înmulţirea cazurilor de manipulare a pieţelor, al căror singur efect negativ pentru cei implicaţi sunt doar amenzile de câteva miliarde de dolari, şi cedarea tot mai evidentă a instituţiilor de reglementare în faţa grupurilor de lobby bancar, l-au determinat pe Philip Stephens să scrie, în Financial Times, că "nimic nu poate ştirbi dreptul divin al bancherilor" şi "a venit timpul să ne recunoaştem înfrângerea".

De ce? Pentru că "bancherii au reuşit să scape de politicieni, instituţii de reglementare, cetăţeni furioşi şi s-au plimbat triumfători peste ruinele rezultate în urma prăbuşirii", iar "amenzile pe care le-au primit nu reprezintă decât o ştirbire nesemnificativă a vastelor rente extrase din sectoarele productive ale economiei".

Printre cei acuzaţi de jurnalistul de la FT pentru actuala stare de lucruri sunt băncile centrale şi instituţiile de reglementare, care "au acordat certificate de sănătate curate înainte de criză", iar acum doresc "doar să facă sistemul un pic mai sigur, fără a recunoaşte faptul structura de bază este putredă".

În ceea ce priveşte relaţia dintre bănci şi politicieni, Stephens arată că "băncile i-au surclasat la cacealma", în condiţiile în care "cererile politicienilor pentru noi reglementări sau majorarea capitalului au fost întâmpinate cu ameninţări, nu foarte subtile, privind sufocarea creditului".

Şi atunci, mai există vreo speranţă în adoptarea unor măsuri care să conducă la reformarea adevărată a sistemului financiar global? Putem avea încredere că autorităţile germane de reglementare vor face ceva pentru restabilirea rolului pieţelor, după mulţi ani în care acestea nu au fost decât un circ cu preţuri "dresate" de către marile bănci?