Sistemul financiar din ţările emergente ale Europei şi Asiei Centrale este în mod semnificativ mai puţin dezvoltat şi mai puţin diversificat decât al celor mai apropiate ţări-etalon, precum statele din Europa Occidentală, şi decât multe dintre naţiunile cu venituri medii, se arată într-un raport al Băncii Mondiale (BM) remis redacţiei.
"Dezvoltarea sectorului financiar trebuie să meargă dincolo de îmbunătăţirea accesului la creditele bancare. Sistemele financiare trebuie să se dezvolte într-un mod echilibrat atât prin subsectoarele bancare, cât şi prin cele nebancare, inclusiv prin pieţele de capital, prin sectorul de asigurări şi prin orice alte instituţii financare nebancare, pentru susţinerea adecvată a creşterii incluzive în Europa şi Asia Centrală (EAC)", se arată în raportul "Riscuri şi beneficii: Gestionarea compromisurilor financiare pentru o creştere incluzivă în Europa şi Asia Centrală", lansat în cadrul unei ceremonii găzduite de Banca Naţională a Poloniei.
Aproximativ 38% dintre adulţi utilizează produse de economisire, comparativ cu media din lumea aflată în curs de dezvoltare, care este de 54%, şi doar foarte puţini utilizează produse din domeniul asigurărilor. Neîncrederea în bănci în rândul cetăţenilor este de asemenea mai mare decât în orice altă regiune a lumii, conform sursei citate.
"Depăşirea acestei neîncrederi şi creşterea diversităţii sistemului financiar sunt cruciale pentru susţinerea unei creşteri sustenabile. Politicile publice trebuie să se concentreze pe crearea unor stimulente pe pieţe, diminuând obstacolele, pentru a se asigura că sistemul financiar beneficiază de pe urma contribuţiilor unui amplu spectru de oameni şi firme", a declarat David Gould, economist principal pentru Europa şi Asia Centrală în cadrul Băncii Mondiale şi autor al raportului.
Documentul mai arată că pentru obţinerea unei creşteri sustenabile şi incluzive, ţările din regiune trebuie să aibă în vedere cele patru dimensiuni-cheie ale dezvoltării financiare, respectiv stabilitate (abordarea creditelor neperformante şi scăderea volatilităţii creditelor private), eficienţă (reducerea costurilor indirecte şi a marjelor nete ale dobânzilor aferente bunurilor), incluziune (creşterea numărului de plăţi electronice şi încheierea mai multor asigurări) şi profunzime (dezvoltarea pieţelor de capital şi diversificarea sistemului financiar al ţării).
Conform raportului citat, în anii 1990 ţările din Europa şi Asia Centrală au optat pentru un model de creştere financiară rapidă, concentrându-se pe extinderea creditelor bancare, o măsură adesea finanţată cu capital străin. Acest model a contribuit la sporirea gradului de incluziune financiară a societăţilor comerciale şi a gospodăriilor familiale, însă a fost şi însoţit de o eficienţă financiară mai scăzută şi de o vulnerabilitate sporită. În consecinţă, în această regiune s-au manifestat două crize bancare majore, mai întâi la sfârşitul anilor 1990 şi apoi din nou după 2008.
"Deşi s-a înregistrat un oarecare nivel de revenire, constatăm că băncile singure nu vor putea susţine tipul de creştere incluzivă de care este nevoie pentru a putea sprijini dezvoltarea regiunii pe termen lung. Gradul scăzut de creştere a veniturilor, în special în rândul persoanelor cu venituri mici, sporeşte gradul de insatisfacţie cu privire la starea de fapt, dar şi o neîncredere mai mare în sectorul financiar, ceea ce face ca necesitatea întreprinderii unor reforme în sectorul financiar să fie mult mai urgentă", a declarat Martin Melecky, coautor al raportului şi economist principal pentru Regiunea Asiei de Sud în cadrul Băncii Mondiale.