"Băncile au scos la vânzare portofolii cu o valoare mai mare decât cea a întregului an 2013"

Reporter: Cum a evoluat piaţa recuperărilor de creanţe în primul semestru al acestui an?

Tomasz Ignaczak: În România, valoarea nominală a portofoliilor de creanţe şi a investiţiei în portofolii a fost, în primul semestru al anului 2014, mai mare decât întreaga investiţie aferentă anului 2013 şi s-a datorat mai cu seamă vânzării unui portofoliu de creanţe ipotecare (cu o valoare nominală de peste 1,7 miliarde zloţi, aproximativ 1,8 miliarde lei). Tranzacţia a generat, de asemenea, şi o creştere semnificativă a preţului mediu al creanţelor.

Grupul KRUK intenţionează să participe activ în licitaţiile pentru cumpărarea de portofolii de creanţe din Polonia, Republica Cehă şi Slovacia şi România. În ceea ce priveşte România, se deschide piaţa creditelor ipotecare şi a creanţelor corporate, fapt pe care îl percepem ca fiind un domeniu de oportunitate pentru noi.

Grupul KRUK doreşte, de asemenea, să finalizeze cât mai curând, achiziţia primului portfoliu de creanţe în Germania, după ce a deschis, în luna august a acestui an, o nouă sucursală la Berlin.

Reporter: Cum apreciaţi evoluţia segmentului de recuperări creanţe bancare?

Tomasz Ignaczak: Sistemul bancar este unul dintre principalii noştri parteneri de afaceri, KRUK având relaţii de afaceri cu majoritatea băncilor mari din România, atât în ceea ce priveşte achiziţia de portofolii de creanţe, cât şi pentru procesarea creanţelor comerciale externalizate spre colectare pe baza de mandat.

Evoluţiile sistemului bancar din România sunt guvernate de reglementările Băncii Centrale, care are rolul de a veghea la menţinerea echilibrului sistemic. Dispoziţiile BNR referitoare la necesitatea curăţirii bilanţurilor acestor instituţii a determinat aducerea pe piaţă a unui număr semnificativ de portofolii, atât din punctul de vedere al valorii nominale, cât şi al numărului de portofolii. Anul acesta am fost martorii primelor tranzacţii semnificative de portofolii de creanţe imobiliare, dar credem că vor mai urma şi altele.

De asemenea, băncile au scos la vânzare portofolii cu o valoare mai mare decât cea a întregului an 2013. Şi acesta este un semn al curăţirii bilanţurilor, chiar înainte de încheierea anului şi implicit a execiţiului financiar 2014.

Reporter: Banca Naţională obligă băncile să îşi cureţe portofoliile de credite neperfomante (NPL), iar în această toamnă se pare că acestea vor mai vinde astfel de NPL-uri în valoare de un miliard de euro. Este firma pe care o reprezentaţi interesată să achiziţioneze astfel de credite?

Tomasz Ignaczak: În ultimii şapte ani şi jumătate de activitate pe piaţa din România, Grupul KRUK a fost un jucător activ pe piaţa achiziţiei de portofolii de creanţe, fiind constant printre principalii cumpărători.

În anul 2013, de exemplu, Grupul şi-a consolidat semnificativ prezenţa în România, investiţiile Grupului KRUK în achiziţia de portofolii pe piaţa de profil s-au situat la aproximativ 141,88 milioane de lei (133 milioane de zloţi), în creştere cu 128%, comparativ cu anul 2012. Aceste investiţii ne-au permis, conform estimărilor interne, să ne asigurăm o cotă de piaţă de 49% pe segmentul achiziţiei de portofolii de creanţe.

Şi anul acesta vom continua să evaluăm oportunităţile ce se vor ivi şi vom continua investiţiile în achiziţia de portofolii de creanţe, aşa cum am făcut până în prezent.

Reporter: La ce discount poate cumpăra o firmă de colectare creanţe portofolii de credite neperformante de la o bancă?

Tomasz Ignaczak: Valoarea unui portofoliu de creanţe este dată de un cumul de criterii care se iau în considerare atunci când se evaluează respectivul portofoliu. Nu există un discount anume, o valoare anume pe care să o putem menţiona. Fiecare portofoliu este tratat individual, iar preţul oferit este în concordanţă cu criteriile de calitate ale acestuia.

Reporter: Dacă aceste NPL-uri au fost cumpărate de la o bancă la un discount de 10% (de exemplu, un credit este 100.000 euro, iar firma l-a cumpărat la 10.000 euro), la ce valoare consideraţi că aţi reuşit cu succes să "recuperaţi" un credit?

Tomasz Ignaczak: Fiecare credit trebuie recuperat. Procesul de colectare a creanţelor este unul laborios şi care necesită timp şi resurse, iar recuperarea sumelor datorate trebuie făcută integral.

Odată cu dreptul de creanţă, cesionarul dobândeşte, prin efectul cesiunii, toate drepturile, accesoriile şi garanţiile de orice natură ale creanţei cesionate. De asemenea, dobânzile aferente creanţei, devenite scadente, dar nepercepute încă de cedent, revin cesionarului, cu începere de la data cesiunii.

Reporter: Colectorul de creanţă poate executa silit casa, chiar şi la 20% din valoare?

Tomasz Ignaczak: Creditorul poate folosi diverse modalităţi de colectare, de la colectarea pe cale amiabilă, la cele pe cale judiciară, până la îndestularea masei credale, deci până la stingerea completă a datoriei. Pentru recuperarea sumelor datorate, un creditor se poate îndrepta atât spre bunuri mobile, cât şi imobile (popriri pe venituri, conturi bancare, vehicule, imobile etc).

În ceea ce priveşte valoarea de valorificare a unui imobil, în cadrul executării silite, prin vânzarea la licitaţie publică, conform noilor reglementări din Codul de Procedură Civilă, se poate adjudeca un imobil şi la un procent mai scăzut faţă de valoarea de evaluare a imobilului. Totuşi, înainte de a se coborî valoarea de adjudecare, se urmează paşii prevăzuţi în Codul de Procedură Civilă, de a organiza mai multe licitaţii şi numai dacă nu se încheie aceste proceduri, abia mai apoi se scade preţul de valorificare.

Pe parcursul întregii proceduri de valorificare, debitorul are posibilitatea de a închide procedura de executare silită prin achitarea datoriei.

Reporter: Care sunt soluţiile pe care le oferiţi debitorilor care nu-şi mai pot plăti creditul?

Tomasz Ignaczak: În momentul în care un credit neperformant a fost cumpărat de KRUK, persoana cu datorii este anunţată de faptul că datoriile sale sunt administrate de compania noastră şi i se propune acesteia o soluţie amiabilă de rezolvare a plăţii datoriei, şi anume: un angajament de plată în rate convenabile, adaptate condiţiilor financiare curente ale persoanei cu datorii.

În aceeaşi măsură, noi ajutăm debitorii să-şi plătească obligaţiile, dar şi creditorii să-şi recupereze sumele ce li se datorează. Acesta este modelul de colectare implementat de Grupul KRUK cu succes încă din anul 2008, când am început să oferim celui mai important client al nostru, persoana cu datorii, soluţia angajamentului de plată în rate.

Reporter: Dacă colectorul de creanţe nu recuperează suma după executare, care sunt paşii următori pentru recuperare?

Tomasz Ignaczak: Creditorul (fie că vorbim despre o bancă sau compania de colectare creanţe) este îndreptăţit să continue procedurile de recuperare a creanţei, după o primă executare a bunurilor, fie că vorbim despre bunuri mobile sau imobile, dacă nu s-a recuperat în întregime creanţa. Se va încerca recuperarea pe cale amiabilă şi găsirea unei soluţii convenabile de achitare a datoriei, iar dacă aceste demersuri eşuează se poate trece într-o etapă ulterioară la executarea silită a altor bunuri (mobile şi imobile), se poate institui poprire pe venituri (salarii, pensii, drepturi de autor, chirii, etc), poprire pe conturi bancare, etc.), până la îndestularea creanţei.

Reporter: Având în vedere soluţiile flexibile pe care le propun firmele de colectare a creanţelor, există situaţia paradoxală în care cei care nu-şi mai plătesc datoriile să fie avantajaţi în raport cu cei care achită fără întârziere ratele la bancă. Cum comentaţi?

Tomasz Ignaczak: Trebuie menţionat că nu este numai apanajul companiilor de colectare creanţe să aplice soluţii flexibile, ci şi creditorul iniţial poate adopta asemenea politici, fiind cunoscut faptul că majoritatea instituţiilor de creditare au politici de restructurare, refinanţare, eşalonare a datoriilor.

Trebuie subliniat de la bun început faptul că instituţiile bancare sunt cele care decid când anume externalizează spre colectare pe bază de mandat sau vând, sau ce portofolii vând. Atât din punct de vedere al portofoliilor, cât şi din punct de vedere al momentului pe care îl aleg pentru a le tranzacţiona, decizia aparţine în întregime băncilor, instituţiilor financiare non-bancare, operatorilor de servicii, firmelor de utilităţi etc.

Deci, ca o concluzie, este bine ca fiecare persoană să îşi plătească la timp datoriile către creditorul/creditorii săi, deoarece nu se poate garanta dacă şi când, sau în ce condiţii, se va transmite creanţa sa spre colectare către o companie specializată în managementul creanţelor.

Reporter: Vă mulţumesc!