BĂNCILE PUNTE NU POT CONDUCE LA STABILIZAREA SISTEMULUI FINANCIAR EUROPEAN Punţi către nicăieri

O nouă modă se impune în Europa. Nu a fost lansată de Chanel, Armani sau Gucci, ci de guverne şi băncile centrale. Este vorba de "moda" băncilor punte, promovate ca mijloace de stabilizare a sistemelor financiare europene şi de însănătoşire a bilanţurilor bancare.

Pe axa Est-Vest a Uniunii Europene au fost adoptate proiecte legislative pentru reglementarea activităţii noilor instituţii financiare, după ce înfiinţarea unor fonduri de susţinere a sistemelor bancare nu a fost suficientă.

La sfârşitul lunii august 2012 a fost aprobată, prin decret regal, legea de înfiinţare a băncii punte din Spania, care va fi administrată de FROB (n.a. Fondul pentru restructurarea ordonată a sistemului bancar).

În timp ce se încearcă construirea unor "punţi" în sistemul financiar din Spania, tensiunile sociale şi politice au cunoscut o creştere explozivă. Cotidianul El Confidencial scria recent că "punţile s-au rupt total" în dialogul dintre autorităţile centrale din Spania şi cele din Catalonia.

Artur Mas, preşedintele guvernului regional al Cataloniei, a declarat că "a venit timpul pentru poporul Cataloniei să-şi exercite dreptul de a decide", după ce a anunţat că se vor organiza alegeri anticipate peste două luni. Autorităţile catalane doresc să organizeze, tot atunci, şi un referendum pentru independenţa regiunii.

Precipitarea evenimentelor din Spania va constitui o acoperire ideală pentru punerea în funcţiune a băncii punte.

De ce acoperire? Pentru că din legea băncii punte lipseşte un element fundamental: cum vor fi preluate activele neperformante şi, mai ales, la ce preţuri. El Confidencial scrie că activele vor fi transferate la valoarea contabilă, din care se scad provizioanele deja constituite şi o ajustare suplimentară, dar preţurile rezultate "nu pot fi considerate de piaţă".

După cum se observă, subiectivitatea autorităţilor va juca un rol deosebit în stabilirea "valorii" activelor neperformante din băncile spaniole. Diferenţa până la preţul pieţei se va acoperi din fonduri publice, care vor rezulta din "economiile" generate de avalanşa programelor de austeritate anunţate de guvernul de la Madrid.

În legislaţie se precizează că Banca Spaniei va decide valoarea activelor care vor fi transferate către banca punte, utilizând "metodologii acceptate" pentru "estimarea realis-tă" a valorii. Dar nu ne-a asigurat Banca Spaniei în ultimii ani că situaţia băncilor este bună, chiar şi după constituirea FROB? Mai exis-tă, oare, cineva care să creadă în "realismul" din bilanţurile băncilor spaniole?

Conform datelor băncii centrale, situaţia băncilor din Spania a cunos-cut o deteriorare extrem de rapidă în ultimele luni, în condiţiile creşterii explozive a creditelor imobiliare neperformante şi a scăderii masive a depozitelor.

Băncile nu pot să vândă proprietăţile imobiliare rezidenţiale preluate de la debitori chiar şi în cazul unor reduceri ale preţurilor cu 60%, după cum scria recent Bloomberg, iar unele oferă şi reduceri de 70%.

"Poate că într-o zi vom asista la demolarea construcţiilor nefinalizate iar pământului i se va permite să se întoarcă la natură", a declarat Fernando Encinar, co-fondator al site-ului imobiliar Idealista.com, pentru Bloomberg.

Aceasta este şi singura cale prin care experimentul băncilor punte poate constitui un succes: lăsarea liberă a preţurilor pentru a permite întâlnirea cererii cu oferta. Dar pentru restabilirea echilibrului pe piaţa imobiliară, prin oprirea interferenţelor asupra preţurilor, nu este nevoie de nicio bancă punte.

În declaraţiile autorităţilor spaniole se arată că activele preluate de către banca punte vor fi vândute într-un interval de 10 - 15 ani, fără niciun impact negativ asupra contribuabililor. Partea cu "niciun impact negativ asupra contribuabililor" are, desigur, o credibilitate maximă, similară cu cea a încrederii în lupta anticriză a autorităţilor europene.

Pentru a linişti populaţia, guvernul de la Madrid pune accentul pe atragerea investitorilor privaţi pentru finanţarea băncii punte. Dar de unde vor veni aceştia, cu ce bani şi cât de doritori vor fi să facă muncă patriotică?

"Spania trebuie să se asigure că vor fi îndeplinite cerinţele de profitabilitate ale investitorilor, fără a submina bilanţurile băncilor", se arată într-un articol recent de la Bloomberg. Aceste cerinţe vor fi îndeplinite doar dacă activele băncilor vor fi transferate către "banca rea" după o reducere substanţială a valorii lor contabile.

Aici intervine o contradicţie insolubilă pentru autorităţile spaniole, care doresc ca investitorii privaţi să deţină pachetul majoritar de acţiuni al noii bănci. Luis Garicano, profesor la London School of Economics, a declarat pentru Bloomberg că "strategia autorităţilor spaniole generează un conflict între reevaluarea la cote scăzute a activelor transferate către banca rea şi nevoia unor bănci de a susţine preţurile de pe piaţa imobiliară pentru a evita noi pierderi".

După cum se observă, guvernul spaniol s-a angajat într-o "misiune imposibilă", deoarece încearcă, chiar şi în această perioadă extrem de dificilă pentru populaţia Spaniei, să protejeze băncile de efectele propriilor greşeli din creditare.

Contribuabilii se vor confrunta cu o dublă notă de plată: prima pentru recapitalizarea băncilor cu probleme, iar a doua pentru fondurile publice utilizate pentru finanţarea băncii punte. Majoritatea analiştilor de pe piaţă apreciază că "minimizarea cheltuielilor publice în timp ce urmăreşti atragerea investitorilor privaţi reprezintă două obiective complet contradictorii".

În timp ce autorităţile europene încearcă prin orice mijloace să evite marcarea la piaţă a activelor bancare, Banca Centrală Europeană contribuie, prin operaţiunile sale de refinanţare, la îngreunarea substanţială a eforturilor de restructurare a sistemului financiar.

Tot Bloomberg ne aminteşte de o promisiune din 2011 a băncilor europene, conform căreia îşi vor reduce activele până la sfârşitul lui 2012 cu circa 1,2 trilioane de euro. În realitate, activele totale au cres-cut cu 7%, până la 34,4 trilioane de euro, în perioada iulie 2011 - iulie 2012.

Articolul Bloomberg mai arată că mulţumirile trebuie adresate preşedintelui BCE, care a lansat două operaţiuni LTRO (n.a. Long-term refinancing operations), cu o valoare cumulată de un trilion de euro. Iar rezultatul este că "procesul de reducere a gradului de leverage nu are loc, mai ales în Spania şi Italia", după cum a precizat Simon Maughan, analist bancar la Olivetree Securities din Londra.

Maughan a mai arătat că băncile centrale, în special BCE, nu fac decât să "elimine motivaţia băncilor de a-şi curăţa bilanţurile". Fenomenul a creat îngrijorare la nivelul FMI, care a avertizat recent că "sistemul bancar a rămas vulnerabil şi prea complex". Iar când unui sistem complex îi sunt eliminate mecanismele de autoreglare, prin reglementări cu aplicare discreţionară, dezechilibrele se acumulează şi vor conduce la o prăbuşire catastrofală.

Dar pentru Mario Draghi acest "detaliu" pare nesemnificativ, deoarece tocmai le-a declarat membrilor BDI (n.a. Federaţia Industriilor din Germania) că măsurile BCE contribuie la "construirea unei punţi către un viitor mai stabil".

La scurt timp după înfiinţarea Institutului Monetar European, predecesorul Băncii Centrale Europene, s-a constituit o comisie pentru determinarea formei grafice a noii monede. Un articol Businessweek din ianuarie 2012 arată că toate bancnotele euro au pe revers ilustraţii cu "poduri de nicăieri", iar în prezent nu se mai poate spune că design-ul lor nu reflectă realitatea.

Acum aceste poduri de nicăieri vor constitui un pilon de bază al unificării europene totale, prin prelungirea lor cu punţi către nicăieri şi împreună cu noua punte a lui Draghi. Adică un coşmar post-modernist, finanţat copios de contribuabilii statelor Europei, care îi vor invidia, în curând, pe sclavii truditori la ridicarea piramidelor din alte vremuri.

-----------

Notă: Articolul reprezintă punctul de vedere al autorului, nu reflectă sau implică opiniile instituţiei unde acesta îşi des-făşoară activitatea şi nu reprezintă recomandare de investiţie.