Bine-ar fi, să fie bine...! Dar...nu e!

Ca la noi, la nimeni! Scena politică este mai vînzolită acum, mai instabilă, mai plină de nesiguranţă, la nici două luni după alegerile generale şi formarea guvernului, decît era în anul pre-electoral şi în plină campanie, cînd, pe o moţiune de cenzură, "tehnocraţia" ar fi putut să cadă de la putere, în orice zi. Iar asta, în condiţiile în care, la ora actuală, nu există o majoritate parlamentară capabilă să constituie o opoziţie serioasă, nicidecum să poată ameninţa executivul cu un vot de neîncredere. Ei bine, nouă ne-a reuşit!

Mai întîi, au fost consultările Preşedintelui cu partidele noului Parlament, în două faze. Pre-consultările, "curat constituţionale", cu partidele "sale", de la care ar fi dorit să obţină o majoritate, cît de mică...dar să fie majoritate şi să facă guvernul Cioloş II; n-a fost să fie...că, nu era de unde! Apoi, faza a doua, constituţională, ca la carte: consultările cu PSD plus Alde şi propunerea pentru funcţia de Prim Ministru. Aici, Preşedintele IohaNnis şi-a exercitat atributul constituţional al opţiunii şi, după o matură chibzuinţă, a ales să nu fie de acord cu prima nominalizare făcută de partidele majoritare. Liderii acestora, "Jupînul" Dragnea în mod deosebit, s-au simţit ofuscaţi, opăriţi, biciuţi de dispreţul prezidenţial pentru rigorile democraţiei, adică pentru "dreptul" lor absolut de a numi "pe cine vrea muşchii" seniorilor lor, pe post de păpuşă la Palatul Victoria.

Securea de război a fost dezgropată! A fost prima dată cînd s-a vorbit despre posibila suspendare din funcţie a Preşedintelui Iohannis. Adevărat, însă, nimeni nu a luat lucrurile prea în serios; n-au fost decît, aşa, nişte vorbe spuse la mînie! Premierul, la alegerea a doua, a fost acceptat şi nominalizat de către Preşedinte; Guvernul a fost constituit, în birourile PSD-ului; a fost votat în Parlament, dacă nu cu entuziasm, sigur, cu o majoritate solidă, fără fisură. Ei, bine, ne-am liniştit, şi-au spus oamenii care aşteptau ca noua guvernare să intre în pîine, să facă decontul propunerilor şi al proiectelor vînturate în campania recent cîştigatelor alegeri generale.

A venit, însă, momentul festiv şi absolut constituţional, obligatoriu, al depunerii jurămîntului, de către Guvern, la Cotroceni. Prilej cu care Preşedintele Iohannis a ţinut cu tot dinadinsul să se exerseze în arta subtilă a ironiei şi să facă publice abilităţile sale de a se exprima în "dialect teleormănean", pentru a marca ceea ce, altminteri, era evident pentru toată lumea: inconsistenţa politică şi lipsa de experienţă a guvernului alcătuit de PSD, respectiv de tabăra Dragnea, cocoţată pe cai mari, nu doar la sediul partidului, ci şi în instituţiile de guvernare ale atît de originalei noastre democraţii. Superior în suferinţa sa, de data aceasta, şeful PSD nu a mai ameninţat cu destituirea Preşedintelui, ci doar cu îndeplinirea fără greş a Programului de guvernare al PSD; cel mai bun...cel mai frumos...şi cel mai...cel, de cînd s-a inventat politica post-decembristă la români!

Ei bine, la ce pagină credeţi că s-a deschis programul PSD, pus pe masa Guvernului, încă din prima zi de la facerea noii lumi politice a României, post-electorale? La cea cu amnistia şi modificarea codului penal! Desigur, nimic nu-i întîmplător în lumea în care trăim. Acţiunea ţintea în inima celor mai febrile şi fierbinţi preocupări politice ale noilor aleşi ai neamului, care nu puteau să îşi exercite cu deplinătatea forţelor mandatul, tulburaţi în cuget, în carieră şi, mai ales, în averi, cum se simţeau, de curiozităţile şi scotocelile DNA-ului. Ca un ante-mergător ales de soartă, domnul Dragnea, însuşi, ducea în spate "crucea" unei condamnări penale, (cu suspendare, dar condamnare!) care, aşa cum aveau să descopere cercetaşii cei mai iscusiţi în drept ai partidului, îl oprea din calea spre Palatul Victoria, unde a fost rugat cu insistenţă să poposească întru înscăunare, dacă nu acum, atunci puţintel mai tîrziu, de către baronii PSD-ului. Nu pentru el, ci pentru binele ţării, de la care se trage binele partidului şi, desigur... al lor.

La nici o lună de la instalare, s-a reaprins cu vîlvătaie şi mai mare disputa dintre Palatul Victoria-Dragnea şi Palatul Cotroceni. E constituţional să dăm ordonanţe de urgenţă pentru amnistie şi modificarea Codului Penal? Este, a răspuns pentru sine, majoritatea parlamentară PSD şi Guvernul său! O fi, a replicat Preşedintele, dar cîtă vreme mai sunt şi eu pe aici, nu se face! Şi, pentru a proba lipsa de rădăcini, de experienţă, ca să nu mai vorbim de expertiza constituţională, Preşedintele Iohannis a făcut "o vizită de lucru" la sediul Guvernului României, tocmai în ziua cînd era programat descălecatul ordonanţelor cu pricina! Ba că erau pe ordinea de zi, ba că nu erau...nici nu mai contează. Iohannis a marcat 6 puncte dintr-o singură încercare, plus unul, bonus, din lovitura de picior; ca la rugby. PSD-ul a rămas pradă neputincioAsei sale furii! Evident, tema suspendării Preşedintelui a fost din nou fluturată la vedere, în public. Ba le dăm, ba nu le daţi...ordonanţele, tura, vura, pînă cînd Preşedintele Iohannis a scos din mînecă asul numit Referendum, folosindu-se, spre surprinderea doamnei Pipidi, de faptul că, fără sprijinul "centrului său de comandă civică", nişte oameni au ieşit în stradă, cu miile, pentru a protesta, suficient de convingător, împotriva sus ziselor ordonanţe de urgenţă. Vîlvătaia s-a aprins şi arde, mai ceva decît cea care a mistuit faimosul "centru de recreere şi dezvoltare spirituală" de la Bamboo!

Preşedintele a declanşat, oficial, referendumul său; PSD-ul are şi el în minte (mintea lui Dragnea, desigur!), vreo două-trei referendumuri cu care să contra-atace! Revoluţie, bătălie mare, Leonido!

Adică, zău, bobocule, de! eu, cu mintea ca de femeie, pardon, să te întreb şi eu un lucru: cine e de vină pentru această tulburare gravă, inutilă şi contra-productivă a vieţii noastre politice, Preşedintele sau Dragnea-PSD? Şi, mai ales, unde se vor opri lucrurile?

Aşa cum viaţa ne-a arătat de nenumărate ori, convingător, mai ceva decît Legea gravitaţiei, Constituţie-constituţionalitate, Lege-legalitate sunt cioturi de care aliotmanul învingătorilor în alegeri nu se mai împiedică, pe meleagurile cele dulci şi atît de poluate ale României. Politica "pămîntului pîrjolit" se face şi în ofensivă şi în apărare pentru că, ne-a spus-o răspicat Preşedintele Iohannis, pericolele cele mai grave vin din interior!!!! Aici trebuie să distrugem noi temeinic, iar orice motiv este bun pentru această nobilă şi purificatoare acţiune, căreia clasa noastră politică, de la Vlădica Cotrocenilor, la opinca parlamentaristă, i s-a dedicat cu trup şi suflet.

Cînd se va opri? Cînd nu o să mai rămînă nimic de distrus, cînd nu o să mai rămînă piatră peste piatră şi nici vreun zid, ori un pilon de rezistenţă, capabil să susţină şubreda alcătuire politică şi instituţională numită România. Curînd, adică!

Mai ales că, "slabii" noştri duşmani, din afară, nu se mai sinchisesc de noi, nici cît să se ascundă, cum făceau pînă mai deunăzi, cînd îşi freacă mîinile de bucurie! Ne trimit veştile cele rele, despre viitor, la noi acasă. Pe sîrmă stimabile...Da, pe sîrmă, ce crezi dumneata?