English
Furnizarea şi tranzitul gazelor ruseşti către statele europene nu au avut de suferit din cauza situaţiei tensionate din Ucraina, ne-a declarat, ieri, un purtător de cuvânt al comisarului european pentru energie, Gunther Oettinger.
Potrivit sursei citate, Comisia Europeană se aşteaptă ca Ucraina să-şi respecte contractele pentru tranzitul gazelor, iar Rusia - contractele de furnizare către ţările membre. În privinţa rezervelor UE, purtătorul de cuvânt ne-a precizat: "În prezent, sunt în jur de 40 miliarde mc de gaze stocate în depozite subterane pe teritoriul UE, ceea ce reprezintă în jur de 50% din capacitatea totală de depozitare disponibilă. După criza aprovizionării cu gaze din 2009, UE a depus eforturi consistente pentru securitatea şi siguranţa aprovizionării cu gaze".
Printre măsurile luate, sursa noastră ne-a menţionat construcţia de noi interconexiuni prin programele TEN-E şi EEPR, precizând că fonduri europene importante au fost direcţionate către statele membre pentru întărirea interconexiunilor, dar şi pentru a dezvolta fluxurile de import-export cu gaze naturale.
Purtătorul de cuvânt ne-a mai spus: "Din 2009 şi până în prezent, au fost realizate investiţii importante. Au fost finalizate investiţii de 147 milioane euro pentru întărirea infrastructurii în Europa de sud-est. În cazul particular al României, interconexiunea cu Ungaria poate aduce gaz din alte surse decât cele din Federaţia Rusă".
Conform sursei citate, la nivelul UE există un grup de coordonare în domeniul gazelor, care are ca ţintă facilitarea securizării aprovizionării cu gaze a statelor membre, în eventualitatea în care UE se confruntă cu întreruperi în aprovizionare: "Grupul schimbă regulat informaţii cu statele membre în privinţa aprovizionării, precum şi cu furnizorii şi cu ţările de tranzit. Dacă este necesar, acest grup poate fi convocat imediat pentru rezolvarea problemelor de aprovizionare".
În plus, conform regulamentului UE din 2010, autorităţile competente trebuie să se asigure că este asigurată continuitatea alimentării cu gaze a populaţiei şi sistemelor centralizate de încălzire. Astfel, statele membre pot decide să apeleze la gazele din depozite, la alimentarea prin terminalele GPL (gaz lichefiat), sau pot sista alimentarea la marii consumatori.
Potrivit informaţiilor furnizate de sursa menţionată, în eventualitatea în care gazul rusesc nu poate fi transportat prin Ucraina, ţările UE pot apela la Nord Stream (gazoduct care aduce în Europa gazele ruseşti ocolind Ucraina), la rezerva din depozite (care sunt pe jumătate pline) şi la importuri prin terminalele GPL: "Mulţumită vremii blânde şi a faptului că ne aflăm la finalul iernii, statele membre UE se află într-o situaţie bună. Jumătate din depozitele de gaze sunt pline. În cazul în care o rută majoră de tranzit are probleme, se poate apela la depozite şi alte rute alternative de aprovizionare, precum Yamal şi Nord Stream".
• Cresc cotaţiile, deşi nu sunt probleme în aprovizionare
Preţurile petrolului şi gazelor naturale au crescut, ieri dimineaţă pe bursele internaţionale, investitorii acuzând posibile efecte negative ale tensiunilor din Ucraina asupra comerţului cu resurse energetice, notează Bloomberg.
Preţul petrolului Brent a urcat, ieri dimineaţă, la bursa de la Londra cu 2%, la 111,2 dolari pe baril, în timp ce cotaţiile futures la gaze naturale s-au majorat cu până la 2,8%, la 4,736 dolari pe milionul de unităţi termice britanice (btu).
Bloomberg mai scrie că rezervele de gaze acumulate de statele europene se află la cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani, ceea ce va ameliora pentru moment impactul unei potenţiale escaladări a tensiunilor din Ucraina, dar şi că cererea pentru gaze în Europa a fost relativ redusă în această iarnă în perspectivă istorică.
Ucraina şi-a majorat importurile de gaze din Federaţia Rusă în ultimele zile, în urma avertizărilor că Gazprom ar putea renunţa la reducerile acordate, informează Reuters. Maxim Belyavsky, un purtător de cuvânt al Ukrtransgas, a spus că Ucraina a importat 45 milioane mc de gaze pe 1 martie 2014 faţă de 20 milioane MC de gaze aduşi din Rusia pe 1 martie 2013.
Îngrijorarea în ceea ce priveşte aprovizionarea cu gaze naturale a crescut după ce preşedintele Rusiei Vladimir Putin a primit acordul Parlamentului pentru a trimite trupe în Ucraina. Analiştii citaţi de Reuters afirmă că autorităţile de la Kiev încearcă să importe cantităţi cât mai mari de gaze naturale la preţul încă redus.
Ucraina importă din Rusia jumătate din gazele necesare pentru consumul intern. Potrivit unor surse din industria gazelor din Rusia, compania ucraineană de stat Naftogaz a importat 27,6 milioane de metri cubi din Rusia pe 26 februarie, 45,8 milioane de metri cubi pe 27 februarie, 60 de milioane de metri cubi pe 28 februarie şi 44,5 milioane de metri cubi la 1 martie.
În decembrie, Ucraina şi Rusia au agreat să reducă preţul gazelor cu aproximativ o treime, de la 400 dolari pe mia de metri cubi la 268,5 dolari pe mia de metri cubi.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Liviu Tudor teapa 200 mil euro Alphabank
(mesaj trimis de gelu marchidan în data de 04.03.2014, 11:32)
Liviu Tudor şi Grupul de la Bacău au fost artizanii unei incredibile inginerii financiare prin care au reuşit să-şi umple conturile cu zeci de miliarde. REGELE IMOBILIARELOR,Magnatul din Real Estate, Guru financiar Liviu Tudor, a fost scos în faţă, în 1996, de cunoscutul Grup de la Bacău, coordonat de Viorel Hrebenciuc şi Corneliu Iacubov, pentru a pune temelia Băncii Comerciale Unirea (BCU). Scopul a fost unul singur: spălarea banilor şi obţinerea unor profituri ilicite uriaşe. Modul de acţiune al celor care deţin sediul în care îşi desfăşoară activitatea a fost scos la iveală de “Evz” şi este specific crimei organizate: “Dacă nu-ţi vei ţine gura, ai grijă că există gloanţe calde şi gloanţe reci. Nu ţi-am spus că nu mi-e frică de nimeni în ţara asta, ca am bani să cumpăr pe oricine?”, îşi ameninţa Liviu Tudor asociatul.
Falimentul de la Banca Unirea
În anul 1996, prin subscripţie publică, se înfiinţa Banca Comercială Unirea, având la bază Grupul de la Bacău, aflat sub oblăduirea lui Viorel Hrebenciuc şi a lui Corneliu Iacobov. Aceiaşi Tudor şi Iacob controlau 49,77% din capitalul social, ceilalţi asociaţi importanţi fiind Societatea de Investiţii Financiare II Moldova (condusă de Corneliu Iacobov), cu 24,65% din acţiuni şi CNSLR “Frăţia”, cu 12% din acţiuni. Restul era deţinut de unele persoane fizice printre care se număra şi actualul preşedinte al României, Traian Băsescu. În scurt timp, prin multiple manevre de culise, fondurile instituţiei financiare au fost plimbate dintr-un cont într-altul, până când Banca Populară Română a ajuns acţionar majoritar, iar director al Băncii Unirea a devenit Emil Botea.
Totul a mers bine până când Banca Naţională a României a făcut un control la Unirea, pentru a descurca iţele unei aşa-zise majorări de capital cu 50 de miliarde de lei. Aşa s-a ajuns la concluzia că respectiva majorare a fost făcută din bani publici, iar 33 de miliarde de lei au ajuns în conturile unor firme dubioase şi ale unor persoane fizice, în fruntea acestora aflându-se Liviu Tudor. În plus, Banca Unirea a ajuns acţionar majoritar la DIGICOM SA, firma aceluiaţi Liviu Tudor.
Spălare de bani şi falimentarea premeditată a unei bănci
Revenind la activitatea de început a Băncii Unirea, vom scoate în evidenţă modul în care s-au plimbat banii dintr-un cont într-altul, pentru a fi spălaţi. În calitate de împuternicit, Liviu Tudor reprezenta “toate interesele legate de acţiunile pe care SC BEST OIL SRL le deţine în cadrul Băncii Unirea SA (în curs de constituire)”. Astfel, BEST OIL vărsa prin intermediul Bancorex suma de 295 de milioane de lei, către Banca Unirea SA, la 16.07.1996. Alţi 606 milioane de lei ajung de la Banca Agricolă la Unirea, în aceeaşi lună, precum şi alte sume virate prin intermediul Băncii Columna ori a Băncii Internaţionale a Religiilor. De menţionat că atât Banca Agricola, Columna, Bancorex cât şi BIR au ajuns între timp în stare de faliment. Desigur, aceeaşi soarta a avut-o şi Banca Unirea, care a fost cumpărată în ultimul moment de nişte ruşi. Ultimul director al Băncii Unirea, Emil Botea, a declarat în mai multe rânduri că unul dintre cei care conduc Nova Bank, şi anume preşedintele Alexei Voskoboy, ar fi avut o poziţie oficială în KGB. Ruşii de la Nova Bank, cumpărătorii Bancii Unirea, n-au comentat în niciun fel această informaţie. Cert este că, totuşi, BNR a instituit la Unirea un regim de decontare specială, care a durat un an şi patru luni. După această perioadă, la 22 august anul trecut, Băncii Unirea i s-a retras licenţa de funcţionare.
Alte sume importante de bani au fost scoase din Banca Unirea prin contracte de prestări servicii deosebit de avantajoase pentru furnizori. Unul dintre acestea se referă la livrarea către banca a şase echipamente de comunicaţii prin satelit VSAT şi a tot atâtea “licenţe software terminal şi 1 licenţă software HUB TCP-IP”. Cum era de presupus, beneficiara contractului n-a fost alta decât SC DIGICOM SA, firma controlată de acelaşi Liviu Tudor. Valoarea iniţială a contractului s-a ridicat la suma de 206.500 USD.
Ulei din Rezervele de stat
Fără a se implica aparent în politică, Liviu Tudor controlează direct sau prin interpuşi mai multe societăţi comerciale, printre care se numără: IIRUC SA, PREFABRICATE VEST SA, VESTCO INDUSTRIES SA, DIGICOM SA, IIRUC – DIGICOM GRUP SA, ID HOLDING SRL, IIRUC SERVICE SA, CONCORDIA ALIMENTARA 4 SA, ID REAL ESTATE SA, IIRUC TRADE SA, DIGINET SA şi altele. Până nu demult a deţinut şi fabrica de ulei Muntenia, pe care a falimentat-o începând cu finele anului 2002, la sfatul unor prieteni apropiaţi din Guvern. Printre aceştia se numără Viorel Hrebenciuc şi Şerban Mihăilescu. Cu cel din urmă a pus chiar la cale vânzarea către pensionari de ulei, orez şi zahăr – câte două kilograme de fiecare – în sistem “economat”, adică la preţ de fabrică. Numai că uleiul provenea de la Rezervele de stat (1.400 de tone). Pentru a nu se declansa un scandal de proporţii, fabrica Muntenia a fost devalizată, după care s-a declanşat procedura falimentului.