BRUNO RIBO, ARCELORMITTAL GALAŢI:  "2014 a fost şi continuă să fie un an crucial pentru noi"

Reporter: ArcelorMittal ar intenţiona să achiziţioneze o oţelărie în Italia, potrivit unor articole de presă. Cum va fi afectată activitatea combinatului din România de această posibilă achiziţie?

Bruno Ribo: ArcelorMittal nu a anunţat că va cumpăra o oţelărie în Italia. Grupul nostru a confirmat faptul că analizează întreaga situaţie, ceea ce înseamnă că achiziţia va fi realizată numai dacă va aduce valoare adăugată.

Este prea devreme pentru a putea răspunde acestei întrebări, dar nu mă aştept să existe un impact major, în condiţiile în care suprapunerea activităţii este limitată, deoarece, în prezent, combinatul din Galaţi nu vinde în Italia.

Reporter: Cum apreciaţi activitatea ArcelorMittal Galaţi în acest an, comparativ cu anul trecut?

Bruno Ribo: 2014 a fost şi continuă să fie un an crucial pentru noi. Sperăm să fie ultimul an în care vom raporta pierderi şi - totodată - cel care va marca revenirea companiei pe profit, în linie cu performanţele ArcelorMittal Europe.

În prima jumătate din acest an, ne-am axat pe investiţii importante şi proiecte de mentenanţă, pe care le-am implementat în cadrul Fluxului Primar - la Furnal şi la Oţelărie. Pe de o parte, aceste proiecte au condus la reducerea producţiei din cauza opririi planificate, dar, pe de altă parte, acestea ne permit să creştem producţa Furnalului 5 (unul dintre cele mai performante din Europa) şi Oţelăriei.

Furnalul 5, complet modernizat şi retehnologizat, poate produce la cele mai bune costuri, comparabil cu furnale similare din Europa, având şi o excelentă reducere a impactului asupra mediului.

În ceea ce priveşte fluxul secundar - laminoarele -, a fost un an de consolidare şi de obţinere a unor rezultate mai bune din punct de vedere al calităţii şi al serviciilor pentru clienţi.

Programul de Transformare, demarat în 2009 şi re-modelat în 2012, îşi arată rezultatele: avem clienţi noi, alţii vechi care au revenit, costurile au scăzut cu 15%, am obţinut o calitate superioară a produselor şi a serviciilor. Am atins aceste rezultate într-o perioadă de criză care a afectat unitatea noastră în 2008 şi a determinat o schimbare completă a paradigmei economice.

Combinatul din Galaţi rămâne cel mai mare producător de oţel din România, precum şi unul dintre cei mai mari zece exportatori. 70% din producţia unităţii este destinată exportului.

Cu toate acestea, activitatea noastră este influenţată de doi factori majori. Pe de o parte, de contextul internaţional, în continuare caracterizat de efectele combinate ale unei concurenţe în creştere, precum şi de scăderea comenzilor, care nu au revenit la nivelul de dinainte de criză. Pe de altă parte avem şi creşterea dramatică a costurilor locale - în principal cele cu energia -, care au deteriorat puternic competitivitatea noastră şi au afectat direct, în 2013 şi în prima jumătate din 2014, poziţia noastră în regiunea Mării Negre.

Am continuat eforturile să concurăm pe o piaţă internaţională unde ne-am întâlnit cu companii care beneficiază de preţuri mult mai scăzute la electricitate şi gaz (în unele cazuri mai puţin de jumătate din preţurile plătite de noi). Creşterea subvenţiilor pentru energia regenerabilă şi aşa-numita liberalizare a pieţei gazului au afectat direct competitivitatea industriei noastre.

Reporter: Cum vă influenţează taxa pe construcţii speciale impusă în acest an de autorităţi?

Bruno Ribo: Deşi Guvernul promovează stabilitatea fiscală pe baza cotei unice, există alte taxe, precum taxa pe construcţii speciale şi taxa locală de mediu, care au afectat şi continuă să afecteze, în mod semnificativ, costurile fixe cu producţia. Orice taxă suplimentară are un impact negativ asupra competitivităţii companiei pe pieţele unde concurează, în principal (dar nu exclusiv), în raport cu oţelul produs în Comunitatea Statelor Independente şi în Turcia.

Reporter: Care sunt principalii factori care au influenţat activitatea companiei?

Bruno Ribo: În ultimii cinci ani, ArcelorMittal Galaţi a înregistrat pierderi din cauza unor factori pe care nu i-am putut controla. Situaţia a început să se deterioreze în 2008, când criza economică internaţională a afectat industria oţelului, iar comenzile au scăzut semnificativ. Din acel moment, ne-am confruntat cu creşterea competiţiei din partea companiilor care operează în afara Uniunii Europene şi care au beneficiat de costuri avantajoase pentru materiile prime (electricitate, gaz). Pentru a surpavieţui pe această piaţă, strategia noastră a fost să ne adaptăm "amprenta", (stuctura echipamentelor cu care lucrăm) în cel mai scurt timp posibil şi să investim pentru reducerea costurilor şi creşterea eficienţei energetice.

Din nefericire, în acest context, deciziile luate de autorităţi înainte de criză au avut un impact dramatic asupra eforturilor noastre, deoarece, în cazul nostru, peste 35% din valoarea adăugată depinde de energie şi gaz. Aceste costuri aproape că ne-au blocat activitatea în România. De aceea, am salutat hotărârile luate de autorităţi de modificare a schemei împovărătoare de sprijin pentru energia regenerabilă pentru marii consumatori de energie. Dorim ca implementarea să se realizeze cât mai curând pentru că unitatea noastră continuă să raporteze pierderi.

La momentul la care discutăm, chestiunea gazului este pentru noi, în continuare, o problemă deschisă şi o ameninţare pentru viitorul nostru, deoarece reprezintă 50% din totalul costurilor cu energia. Este esenţială menţinerea preţului gazului la nivelul stabilit în primul trimestru din 2014.

Nu vedem nicio logică în distrugerea industriei energo-intensive prin impunerea unor tarife atât de disproporţionate, într-o perioadă atât de scurtă. Nu suntem împotriva unei liberalizări a tarifelor la gaz în România, dar noi împreună cu colegii noştri din industriile energo-intensive, trebuie să rămânem competitivi, altfel aceste sectoare economice vor dispărea din România.

Soluţiile sunt simple şi au fost deja implementate în ţările din Uniunea Europeană: exceptarea de la plata certificatelor verzi şi o tranziţie treptată pentru ajustarea preţurilor gazului.

Reporter: Care sunt efectele schemelor de sprijin (certificate verzi/taxă de cogenerare) asupra activităţii combinatului?

Bruno Ribo: ArcelorMittal Galaţi este al doilea mare consumator de energie din România, iar costurile cu energia reprezintă 35% din valoarea totală a facturilor, aşa cum am menţionat anterior. Pe o piaţă foarte competitivă, precum cea a oţelului, aflată în supra-capacitate, orice creştere a costurilor va avea impact exclusiv asupra producătorului de oţel. Nu putem transfera aceste scumpiri clienţilor noştri.

De aceea, majorarea continuă a costurilor de producţie, cauzată de taxele cu energia, a anulat diminuările costurilor ca urmare a investiţiilor în tehnologie care au dus la îmbunătăţirea semnificativă a eficienţei energetice (cu 15%) şi a procesului de producţie.

Putem spune că măsura adoptată de autorităţi este extrem de importantă pentru continuarea activităţii noastre în România.

Reporter: Care au fost măsurile pe care le-aţi luat pentru contracararea efectelor crizei economice?

Bruno Ribo: În ultimii 12 ani, Grupul a investit peste 800 de milioane de euro pentru modernizarea unităţii din Galaţi, din care 200 de milioane de euro din 2009, în contextul unor pierderi financiare semnificative.

Una dintre cele mai importante investiţii a fost pentru fluxul primar, la Furnalul 5, pe care l-am retehnologizat complet. Compania a demarat şi continuă să implementeze şi alte modernizări tehnologice.

Investiţiile trebuie să asigure nu doar o bună fiabilitate, costuri competitive şi calitatea produselor, dar şi eficienţă energetică.

Pe lângă investiţiile tehnologice, am început proiectul ENERGIZE, axat exclusiv pe creşterea eficienţei energetice şi pe diminuarea costurilor asociate cu energia cu 15%.

Vorbim adesea despre Programul de Transformare. Acesta nu este doar un plan pus pe un perete, ci un set de sute de proiecte concrete care vizează schimbarea metodei de lucru şi îmbunătăţirea proceselor pe toate nivelurile: securitate, calitate şi servicii pentru clienţii noştri, precum şi costuri mai bune şi eficienţă crescută. De asemenea, în ultimii ani, ne-am îmbunătăţit performanţa privind protecţia mediului.

Acest Program de Transformare a reprezentat cheia supravieţuirii noastre. Principala măsură a fost adaptarea amprentei industriale (creată în trecut, pentru o economie dirijată de stat) la actualele realităţi din piaţă. Acum, programul se traduce prin exploatarea capacităţilor de producţie care fac parte din activitatea noastră de bază, în aşa fel încât să obţinem cele mai bune costuri şi pentru a rămâne competitivi.

Reporter: Câţi salariaţi are în prezent ArcelorMittal Galaţi?

Bruno Ribo: În 2013, Combinatul avea aproximativ 9.000 de angajaţi (incluzând companiile subcontractoare). Deşi numărul de angajaţi a scăzut în ultimii ani, acest fapt s-a datorat exclusiv programelor de plecări voluntare, implementate într-o manieră responsabilă din punct de vedere social.

Nu am lansat aceste programe pentru că doream să reducem locurile de muncă, ci pentru că suntem obligaţi să îmbunătăţim permanent eficienţa pentru a rămâne competitivi pe piaţa noastră.

Această tendinţă nu este specifică României. Industria siderurgică din Europa de Vest a trecut printr-o fază similară încă din anii '80.

Reporter: Din punctul dumneavoastră de vedere, când preconizaţi o relansare a cererii de oţel la nivel mondial?

Bruno Ribo: Per ansamblu, cele mai recente rezultate ale Grupului au arătat o uşoară creştere, comparativ cu perioada similară a anului precedent. Europa şi America de Nord au înregistrat o creştere a consumului peste prognoza analiştilor, compensând, astfel, cererea redusă cu care continuă să se confrunte pieţele mai puţin dezvoltate. De asemenea, trebuie să urmărim evoluţia politică din regiune şi din alte zone ale lumii, precum şi evoluţia economică din China, care poate să aibă un impact direct asupra economiei. În acest moment suntem moderat optimişti.

Reporter: La ce capacitate funcţionează în prezent combinatul?

Bruno Ribo: În prezent, funcţionăm la capacitatea necesară pentru a răspunde cererii clienţilor noştri. În anii trecuţi, ArcelorMittal Galaţi a înregistrat o producţie de aproximativ 1,7 milioane tone.

Sperăm ca, pe baza îmbunătăţirilor rezultate în urma investiţiilor din acest an, să ne putem mări producţia în semestrul al doilea şi în 2015.

Reporter: Cine sunt principalii clienţi ai companiei?

Bruno Ribo: Operaţiunile noastre se bazează, în principal, pe regiunea Mării Negre şi Balcani, dar, în prezent, sunt vizate noi pieţe din centrul şi nordul Europei, mai ales pentru table groase. În ultimii ani, am exportat aproximativ 60 - 70% din producţia noastră, fiind printre primii 5 - 10 cei mai mari exportatori din România.

Reporter: Care este stadiul îndeplinirii obligaţiilor post-privatizare la combinatul Sidex Galaţi (ArcelorMittal Galaţi)?

Bruno Ribo: Obligaţiile post-privatizare au fost îndeplinite şi mult depăşite, în condiţiile în care ArcelorMittal a investit în combinatul său din Galaţi mai mult de 800 milioane de euro în tehnologie şi echipamente noi şi moderne, atingând, astfel, cei mai buni parametri calitativi şi tehnici din istoria companiei.

În urma investiţiilor şi reducerii costurilor, ArcelorMittal Galaţi şi ArcelorMittal Hunedoara au atins, în anul 2008, criteriul de viabilitate impus de Uniunea Europeană în cadrul Tratatului de Aderare. Evaluarea UE a confirmat faptul că cele două unităţi s-au conformat indicatorilor cheie de performanţă prevăzuţi în Programul Naţional de Restructurare, înregistrând o creştere a nivelului productivităţii, depăşind ţintele stabilite pentru investiţii şi reducând costurile de producţie.

Reporter: ArcelorMittal intenţionează să părăsească România în următorii ani (vânzare a activelor, închidere etc)?

Bruno Ribo: Ultimii cinci ani în care am înregistrat pierderi au scos la iveală nu doar un mediu economic auster sau impactul major al costurilor cu energia, ci şi sprijinul puternic acordat de Grup.

În lipsa acestui sprijin constant şi consistent, este uşor de înţeles ce s-ar fi întâmplat. Alţi producători de oţel şi-au închis unităţile din România. Nu şi ArcelorMittal.

Când ne referim la angajamentul luat de ArcelorMittal faţă de Galaţi şi faţă de România, suntem de părere că faptele vorbesc de la sine.

Vrem să ne continuăm operaţiunile în România, răspunzând cererii pieţei şi clienţilor. În acest sens, trebuie să atingem şi să menţinem, în anii viitori, un nivel accesibil al preţurilor electricităţii şi gazului. Acesta reprezintă un factor cheie pentru supravieţuirea industriei siderurgice, dar şi a celorlalte industrii din România. Sperăm că autorităţile de resort înţeleg această problemă şi că vor continua să ia măsurile corecte în vederea îndeplinirii acestui obiectiv şi evitării celei de-a doua dez-industrializări a ţării.

Reporter: Vă mulţumesc!