Bugetul ar fi mai realist dacă s-ar face prin datul în bobi

Banca de investiţii Lehman Brothers şi-a anunţat falimentul în 15 septembrie 2008 şi a obligat autorităţile globale să recunoască începerea unei crize fără precedent.

La două luni distanţă, Comisia Naţională de Prognoză (CNP) a publicat prognoza de toamnă pe termen lung, unde a estimat evoluţia principalilor indicatori macroeconomici până în 2020.

Astfel, Produsul Intern Brut nominal ar fi trebuit să crească în 2009 cu 14,6% faţă de anul precedent, iar în 2015 ar fi trebuit să ajungă la 1.089 miliarde, după o creştere cu 115,7% faţă de 2008 (vezi graficul 1).

Până în 2020, PIB-ul nominal ar fi trebuit să crească de peste 3 ori, până la 1.590 miliarde de lei. Din păcate, realitatea a avut alte planuri şi a demonstrat autorităţilor statului nostru, inclusiv Băncii Naţionale, că nu este suficient să ignori o criză globală pentru ca aceasta să nu te atingă.

Conform datelor de la INS, calculate după noul sistem european de conturi (SEC 2010), valoarea nominală a bunurilor şi serviciilor din economie a scăzut cu 2,6% în 2009 faţă de anul precedent, până la 510,5 miliarde de lei, iar divergenţa faţă de prognozele CNP a crescut necontenit până în 2015, chiar dacă normele europene permit includerea în PIB a unor estimări referitoare la economia gri şi cea neagră.

Nimeni nu cere şi aşteaptă prognoze care să "cadă" exact pe realitate, deoarece "a face prognoze este deosebit de dificil, mai ales pentru viitor", după cum a spus odată renumitul fizician Niels Bohr.

Dar prognoze radical diferite într-un interval de circa două luni?

Se pare că şi aşa ceva este posibil. Din noiembrie 2016 până în ianuarie 2017, CNP a descoperit noi "motoare" pentru creşterea economică în următorii 4 ani. PIB-ul nominal nu va mai fi de 977,2 miliarde de lei în 2020, ci de 1.014 miliarde, în timp ce valoarea din acest an va fi cu 7,8 miliarde peste estimarea iniţială, de 807,4 miliarde (vezi graficul 2).

Miracolul nu se opreşte, însă, aici. Printr-o "ajustare" din condei, probabil, creşterea reală a economiei nu se va tempera în 2017 până la 4,3%, de la 4,8% în anul precedent, ci se va accelera până la 5,2% şi va corespunde exact ipotezelor utilizate la construirea bugetului (vezi graficul 3).

Urmează apoi o nouă accelerare, până la 5,5% în 2018, iar "creşterea" anuală se va stabiliza la 5,7% în ultimii doi ani ai orizontului de prognoză.

Pentru consilierul prezidenţial Cosmin Marinescu, prognoza unei creşteri de 5,2% în 2017 este nerealistă, după cum a declarat într-un interviu recent acordat site-ului news.ro: "Nu este clar de ce prognoza este săltată, la interval de doar 2 luni, de la 4,3% la 5,2%", a precizat consilierul prezidenţial.

În "Raportul privind situaţia macroeconomică pe anul 2017 şi proiecţia acesteia pe anii 2018-2020" se arată că principiile de bază ale proiectului de buget sunt "transparenţa, eficienţa, predictibilitatea, prudenţa şi performanţa", iar estimările "s-au realizat utilizând metodologia comună şi agreată la nivelul tuturor celor 28 de state membre".

Dacă s-a folosit aceeaşi metodologie atât pentru prognoza de toamnă a Comisiei Naţionale de Prognoză, cât şi pentru prognoza de iarnă, cum se explică diferenţele majore, mai ales în ceea ce priveşte creşterea economică reală?

Ulterior, senatorul liberal Florin Cîţu a atacat "construcţia" bugetară pe blogul său, unde se arată că "bugetul nu este construit pe baza prognozei de toamnă a CNP, conform legii, ci pe baza prognozei de iarnă", în condiţiile în care aceasta "a fost publicată cu aproximativ două luni mai devreme decât era normal". Cîţu mai acuză CNP că şi-a "revizuit" prognozele astfel încât să corespundă "viziunii" liderului PSD, Liviu Dragnea, şi declară că "voi solicita colegilor din PNL sa depună o plângere penala împotriva conducerii CNP". "Dacă am dreptate, ne ardem cu toţii", este concluzia senatorului PNL.

Dar estimarea extrem de optimistă a evoluţiei economiei în următorii 4 ani nu este singurul punct slab al bugetului. Chiar dacă trecem uşor peste "transparenţă", unde este prudenţa? Oare nu a învăţat CNP, dar mai ales autorităţile noastre, lecţia crizei care a început în 2008? De unde vine optimismul privind evoluţia economică în următorii patru ani, în condiţiile în care "peisajul" comercial global tocmai este în curs de transformare de către administraţia Trump, iar problemele UE trec printr-o nouă fază de acutizare?

În raport se mai arată că "produsul intern brut potenţial va creşte cu un ritm mediu anual de 5,1%", în timp ce "diferenţa dintre nivelurile PIB şi PIB potenţial exprimată ca procent din PIB potenţial, se închide în anul 2018". Dar nu există şi opinia unor oficiali BNR, conform căreia output-gap-ul s-a închis încă din 2013 sau din T2 2016?

Dincolo de "credinţă", nu trebuie să uităm că metodele de estimare a diferenţei dintre PIB-ul potenţial şi cel real sunt, mai mult sau mai puţin, mecanice, fiind puternic influenţate de creşterea creditării. Oare crede şi noul guvern că ne-am întors în perioada de "creştere" pe baza creditului ieftin şi a normelor de creditare ultrarelaxate?

Se pare că da, deoarece raportul privind situaţia macroeconomică din următorii ani reflectă o abordare nerealistă a evoluţiei costurilor de finanţare.

În raportul guvernamental se mai arată că "randamentele titlurilor de stat au urmat un trend descendent în primele trei trimestre ale anului 2016, ulterior evoluţia în creştere a acestora fiind marcată în principal de o serie de evenimente externe".

Din păcate, nu ne este oferită nicio prognoză a costurilor de finanţare până în 2020. Cu toate că preşedintele PSD a participat la festivităţile de "înscăunare" a noului preşedinte al Statelor Unite, "experienţa" câştigată nu a inclus şi "transparenţa" oferită de instituţii cum sunt Congressional Budget Office (CBO) sau Government Accountability Office (GAO), chiar dacă şi prognozele acestora sunt nerealiste.

Pe de altă parte, există, totuşi, semnale din partea "realităţii" chiar şi aici, în Europa. Randamentul obligaţiunilor guvernamentale de 10 ani ale Germaniei a crescut cu 141,6% de la începutul anului, până la 0,46%.

De ce s-ar întâmpla aşa ceva pentru ce mai puternică economie a continentului? A dispărut încrederea investitorilor sau lumea se pregăteşte pentru creşterea costurilor de finanţare?

Da, lumea se pregăteşte pentru creşterea costurilor de finanţare, deoarece încrederea în marile bănci centrale a cam dispărut şi presiunile inflaţioniste le obligă să majoreze dobânzile.

În aceste condiţii, baza economică a bugetului României pentru 2017 şi anii următori este măcinată sistematic, la fel cum gerul macină mortarul caselor construite iarna, astfel încât să nu fie scăpată nicio clipă "oportunitatea" oferită de prelungirea iresponsabilă a programului Prima Casă.

Oare bugetul naţional nu ar fi mai realist dacă s-ar face prin datul în bobi, în loc să fie "construit" pe baza "prognozelor" oficiale?