Ce aţi face dacă aţi fi preşedinte?

Steen Jakobsen, economist-şef şi director de investiţii al băncii daneze Saxo Bank, călătoreşte mult prin lume în interes de serviciu şi obişnuieşte să pună o întrebare simplă partenerilor de afaceri: "Ce aţi face dacă aţi fi preşedinte?".

Cu o doză fină de autoironie, Jakobsen, care "niciodată nu a refuzat o provocare", a răspuns şi el întrebării într-un articol recent publicat pe site-ul de tranzacţionare al băncii (www.tradingfloor.com), după ce a constatat că "democraţiile sunt afectate de gândirea pe termen scurt şi o clasă politică supradimensionată".

În aceste condiţii, economiile blocate de aşteptările scăzute şi în stagnare au nevoie de un impuls, pe fondul unor politici care ar trebui să se adreseze nu cadrului macroeconomic, ci cadrului microeconomic de la nivelul firmelor.

Ce ar face "preşedintele" Jakobsen? Programul începe în forţă cu declaraţia "nu voi face nimic pe durata mandatului" şi continuă cu "impunerea în lege a cerinţei ca orice iniţiativă legislativă a Parlamentului să fie aprobată doar dacă sunt eliminate alte două legi". Un obiectiv important îl reprezintă şi "stabilirea unei ţinte de creştere zero a sectorului public în următorii 10 ani, în cel mai rău caz", dar şi stimularea creşterii investiţiilor în cercetare şi dezvoltare, inclusiv în domeniul militar.

Gata! Acesta este programul, iar economistul danez trece apoi la explicarea sa.

Încă sub influenţa unor vizite recente în Grecia şi Franţa, unde "sistemul politic stă în calea firmelor şi a creării locurilor de muncă", Jakobsen scrie că "există dovezi ample conform cărora lipsa de activitate a politicienilor este cel mai bun medicament pentru orice economie", deoarece "funcţionarea unei economii este determinată de microstructura sa". Conceptul include firmele mici şi mijlocii şi antreprenorii ambiţioşi care "încearcă să creeze produse, idei şi sisteme mai bune".

Tocmai aceste energii trebuie eliberate de sub povara a ceea ce Jakobsen descrie drept "prea mult guvern şi prea multe bănci centrale".

În opinia sa, trăim într-o lume unde "pieţele libere, comerţul liber şi gândirea liberă sunt atacate din toate părţile", precum este şi libertatea de exprimare, despre care a scris recent revista The Economist.

"Dacă nu aş face nimic în mandatul meu, aş permite societăţii să meargă înainte fără a fi tulburată de spectacolul mediatic al politicienilor", este convingerea lui Steen Jakobsen referitoare la primul punct al "programului".

Să fi fost inspirat de scrierile lui Lao Tzu? "Despre cei mai buni conducători, oamenii ştiu doar că există", scria cu peste două mii de ani în urmă filosoful chinez.

Oare ce spune afirmaţia lui Lao Tzu despre modul în care a evoluat "civilizaţia", având în vedere că politica, atât în Vest, cât şi Est, nu mai este decât un spectacol grotesc, unde actorii nu îşi asumă niciun fel de responsabilitate, deşi promit acţiune şi rezultate?

În ceea ce priveşte desfiinţarea a două legi pentru fiecare lege nou aprobată, justificările nu sunt greu de găsit. "Cea mai mare problemă a oricărei ţări este birocraţia", scrie economistul danez, iar "sistemul juridic trebuie simplificat pentru a funcţiona transparent şi corect". Mai mult, "pentru reglementările aferente politicilor publice trebuie să existe clauze cu privire la durata acestora", astfel încât să se evite permanentizarea, de exemplu, a legilor care permit colectarea unor taxe speciale.

Jakobsen consideră că, pentru conservarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, este suficientă o Constituţie similară celei din Statele Unite, "unul dintre cele mai uimitoare documente scrise vreodată".

Şi în cazul sistemului juridic, ideea sa parcă vine tot din Antichitate, când filosoful şi omul politic Marcus Tullius Cicero a amintit în scrierile sale despre un proverb cunoscut al acelor timpuri: "Mai multe legi, mai puţină justiţie".

Dictonul latin este, din păcate, mult mai relevant acum decât în urmă cu două milenii, având în vedere că "civilizaţia" a avut suficient timp de "evoluţie".

Nu este o ironie amară faptul că, în timp ce pentru animalele domestice se accentuează tendinţa de "eliberare" a lor în spaţii tot mai extinse, în jurul oamenilor se ridică ţarcuri tot mai înguste, pe baza unor legi care sunt, mai degrabă, instrumente pentru menţinerea privilegiilor?

În aceste ţarcuri nu mai funcţionează nici mecanismele de autoreglare, economice sau sociale, care nu ar fi permis acumularea dezechilibrelor actuale de la nivelul economiei mondiale.

Următorul punct din programul prezidenţial al lui Steen Jakobsen, cel referitor la reducerea ponderii sectorului public în economie, este, poate, cel mai important.

"Nu cred în intervenţiile masive pentru configurarea naturii şi organizării societăţii, dar este absolut clar că democraţia este sub asediu când peste 50% din populaţie beneficiază de venituri de la stat", scrie economistul danez, iar "democraţia se află în cel mai slab punct al său când societatea stagnează şi votul constant pentru menţinerea status-quo-ului devine normă".

Soluţia propusă este ca "sectorul public şi toate transferurile de venituri trebuie să scadă, cel puţin, sub 40% din economie". Poate că aici ar fi trebuit subliniată şi importanţa reducerii "ajutoarelor sociale" de tot felul acordate companiilor sau chiar eliminarea acestora, deoarece reprezintă o piedică în calea inovaţiei şi bariere în calea intrării pe piaţă.

În acest fel s-ar face un mare pas şi pentru îndeplinirea ultimului punct din programul propus, referitor la stimularea cercetării, în condiţiile în care "astăzi avem cea mai scăzută productivitate din istorie".

Să fie "programul" lui Jakobsen doar manifestarea unui idealism fără urmă de simţ practic, mai ales că autorul declară că "nu va candida niciodată şi nicăieri pentru o funcţie publică"?

Deloc, pentru că alternativa oferită de "autorităţi" este tot mai sumbră, după cum scrie economistul danez: "fără pieţe libere, neîncredere în diviziunea muncii, lipsa mobilităţii sociale, cea mai scăzută productivitate a muncii din istoria omenirii şi cea mai mare inegalitate văzută vreodată".

Într-o lume în care elitele nu doar că nu au soluţii, dar au uitat chiar şi înţelesul noţiunii de "elită", poate că înţelepciunea veacurilor ne poate fi de folos.

"Acolo merg oamenii, deci trebuie să-i urmez pentru că sunt conducătorul lor", spunea politicianul Alexandre Auguste Ledru-Rollin, unul dintre liderii revoluţiei de la 1848 din Franţa.

Veţi spune că "turma" nu prea ştie niciodată unde merge şi de aceea are nevoie de lideri vizionari. Adică de tipul celor care au condus Europa şi Statele Unite în ultima jumătate de secol?

Un lider cu adevărat vizionar, cel puţin în această conjunctură istorică, este acela căruia nu îi lipseşte curajul de a avea încredere în cetăţenii pe care îi reprezintă.

Pentru marele maestru al ştiinţei şi artei, Leonardo da Vinci, "simplitatea este cea mai înaltă formă a sofisticării". Să fie aceasta cheia care poate deschide poarta către o nouă Renaştere?