Ceaţă la mal...în amonte şi-n aval

Termenul cheie folosit în Raportul oficial al Conferinţei de la Munchen, 17-19 februarie, 2017, pentru a caracteriza starea actuală a mediului internaţional de securitate: "volatil". Important, pentru că acesta este mesajul conclavului informal al celor care contribuie la pregătirea şi punerea în operă a deciziilor de politică internaţională care determină dinamica şi direcţia proceselor politice în lumea de azi. Nu este nici prima, nici ultima imprecizie de diagnostic generată, ori sprijinită de utilizarea improprie a unor termeni împrumutaţi din diferite domenii ale cunoaşterii, în încercarea de a aproxima ceea ce se întîmplă în relaţiile umane, în speţă, cele internaţionale. Termenul este menit să sugereze, în mintea cititorului, instabilitate, schimbare rapidă între stări fundamentale, puţin sau deloc controlabilă, supusă mai degrabă hazardului decît unor legităţi care sunt sau pot fi stabilite raţional. Nimic mai departe de adevăr! Sugestia urmărită nu se potriveşte nici termenului din chimia-fizică, nici realităţilor sociale. Simplul fapt că o substanţă solidă sau lichidă trece în stare gazoasă în condiţii normale de temperatură şi presiune nu înseamnă nici că procesul este incontrolabil, nici că legile lui sunt dominate de hazard. După cum, cu excepţia remarcabilă a catastrofelor naturale majore, care impactează dramatic şi imediat comunităţile umane, schimbarea socială se face după un ritm anume, care are ca unitate de măsură, bine precizată în sociologie şi demografie: generaţia socială.

Cea de a doua "obsesie conceptuală" a raportului, revărsată din abundenţă peste contribuţiile celor care s-au exprimat în sesiunile ei, este construită cu prefixul "post". Politica a intrat în era "post-adevăr", civilizaţia globală se pregăteşte să intre în era "post-vest", iar ordinea internaţională, cu care ne obişnuisem încă din timpul războiului rece şi pe care n-am apucat să o zdruncinăm prea tare, se pregăteşte să părăsească scena pentru a face loc unei noi şi depline ere "post". Post, ce? Nu e prea clar, dar aproape nimeni nu mai are vreo îndoială că este din categoria... post!

Marii decidenţi ai lumii sunt zguduiţi de ostilitatea sporită cu care îi întîmpină realitatea! "Marginile libertăţii şi ale respectului pentru domnia legii se restrîng, în lumea întreagă, iar probabilitatea războiului în interiorul şi între naţiuni creşte" spune mesajul fostului Preşedinte Obama; "Ordinea mondială pe care am construit-o, preţioasa noastră moştenire, pe care am îngrijit-o şi ocrotit-o, an de an, aici la Munchen, se face ţăndări" se tînguie John McCain; Nu putem să întoarcem faţa adevărului că democraţia liberală, proiectele politice şi normative ale Westului se află sub tirul (inamic)" sună trîmbiţa Preşedintele Joachim Gauck. Ei, bine, doriţi să aflaţi cine ameninţă zidurile acestui nou Ierihon, care pare să fi devenit lumea Civilizaţiei Occidentale? Raportul este explicit şi pe puncte: 1. "America independentă", care îşi vede doar de interesele ei, este traducerea exactă şi necesară; 2. Supra-reacţiile Chinei în competiţia economică şi de putere cu Statele Unite; 3. Slăbirea poziţiei de lider deţinută de Angela Merkel (???), acum cînd Europa este confruntată cu derapajele majore ale Turciei, Greciei şi Marii Britanii; 4. îngheţarea programelor de reforme în puncte nevralgice ale sistemului internaţional, cum ar fi Rusia, Germania, Franţa, China; 5. destabilizarea marilor producători de petrol, sub impactul progreselor tehnologiilor energetice alternative; 6. Pierderea de către băncile centrale, fie şi în parte, a independenţei, faţă de ingerinţa politică; 7. Frontul de confruntare tehnologie-libertate versus securitate-control deschis de Administraţia Trump, în chiar inima Americii; 8. Adîncirea crizei şi alunecarea definitivă spre o formă de dictatură în Turcia; 9. derapajele conducerii din Coreea de Nord; 10. implozia Africii de Sud, sub tensiunea competiţiei interne pentru putere.

Ne putem opri aici cu "forajul", întrucît analiza mostrelor este concludentă, pentru oricine poate şi vrea să deosebească "ideologia" de analiză şi cercetare.

Confruntate tot mai dramatic cu consecinţele propriilor erori, laşităţi şi culpabile derapaje, elitele societăţilor din nucleul Civilizaţiei Occidentale secretă frenetic "cerneală ideologică", doar doar vor putea scăpa lui Nemesis, cea care, implacabil, impune nota de plată celor ce s-au lăsat pradă hubris-ului, "aroganţă faţă de zei".

Pe principiul, "Dacă nu exista, trebuia inventat!", Donald Trump şi Administraţia sa au devenit brusc "ameninţare la adresa securităţii internaţionale". Tot ce se poate, dar în nici un caz pentru motivul citat în Raportul de la Munchen. Nu există nici un moment în istoria politică a Americii în care elitele sale să nu îşi fi urmărit interesele; o fac de două sute şi mai bine de ani, ca în mai toate statele lumii. "Orbirea" ideologică este cît se poate de evidentă şi de interesată! Cine să mai vadă bîrna din ochiul său, cînd paiul din ochiul celuilalt e atît de tentant; ca explicaţie pentru propriile greşeli! De ce să vezi cum politica din America, iar pe urmele ei şi cea din Europa, în ultimii aproape cinci zeci de ani, a slăbit, pînă la anulare, puterea partidelor şi a celorlalte instituţii clasice, de a instrui, forma, testa, selecta şi cultiva oameni politici capabili să devină şi oameni de stat, cînd e mai comod să dai vina pe asaltul unui nevăzut inamic care distruge "proiectele şi valorile occidentale"! De ce să vezi că atît de intens şi de îndelung cultivata confuzie între "om de succes" în afaceri, "om politic" şi "om de stat" a produs situaţia catastrofală în care Preşedintele Statelor Unite repetă ca papagalul după televizor nişte fragmente de ştiri pe care nu le înţelege, despre o ţară care nu ştie unde se află pe hartă; care se ia la harţă cu "presa ostilă" de parcă s-ar sfădi cu megieşii moşiei moştenite de la "tacsu", nu într-o instituţie publică, numită Casa Albă; a cărui cultură generală nu ajuns pînă la elementul chimic cu numărul 92, dar în a cărui judecată trebuie să ne încredem cînd este vorba de mînă care stă pe butonul atomic!!!! De ce să vezi că elitele care fac politica Americii au fost preocupate, în aceeaşi ultimi cinci zeci de ani, infinit mai mult de bătăliile lor interne pentru influenţă pe scena politică şi aproape deloc de calitatea liderilor politici, a proiectelor politice, cînd poţi să dai vina atît de uşor pe asaltul islamiştilor, al emigranţilor, al traficanţilor de droguri etc.

Politica "post-adevăr", în care minciuna este stăpînul absolut şi de neînlăturat nu a fost patentată şi folosită extensiv, nici în Patagonia, nici în Insulele Capului Verde, ci în Statele Unite, în Franţa, în Marea Britanie în Germania, Italia, Olanda, Belgia, adică nucelul dur al civilizaţiei occidentale. Civilizaţia post-occidentală, nu există, cel puţin deocamdată. Ridicarea noilor puteri, China, India, poate modifica semnificativ balanţe de putere, dar nu modelul de civilizaţie în care trăim. Cine nu crede, să privească ceea ce se întîmplă şi în ce modele se consumă expansiunea economico-politică a Chinei în Africa, Asia sau America Latină.

Politica lumii şi cei mai mulţi dintre liderii ei se află nu într-un mediu volatil, ci în ceaţă!!! Produsul acela, natural, al schimbărilor de temperatură, umiditate şi fronturi atmosferice în care odată scufundat, prin reducerea drastică a orizontului de vedere, tinzi să îţi pierzi simţul de orientare. Acesta este pericolul real şi sursa celorlalte pericole care pasc civilizaţia în care trăim. Iar dacă vrea cineva să revadă "învăţămintele istoriei", pentru a înţelege ce se poate naşte dintr-o prea îndelungată şedere a ceţii pe ochii şi prin minţile oamenilor politici, atunci să ia aminte la ultimii doi ani dinaintea celui de al doilea război mondial. Punctele critice de similitudine îţi dau fiori reci pe şira spinării!!!