CENTRUL DE ANALIZĂ A INFORMAŢIILOR ŞI EVALUARE A TENDINŢELOR - CAIET: "Syriza românească" poate fi marea surpriză a alegerilor parlamentare din 2016 sau 2020
A.A.
Ziarul BURSA #Politică / 17 iunie 2015
Una din schimbările de profunzime ale spaţiului politic de la noi, din ultimii ani, este apariţia unei mişcări stradale noi, difuze dar vocale, cu o identitate în principal de stânga şi care, prin capacitatea sa de a mobiliza simpatizanţi din afara nucleului dur (după cum s-a văzut cu ocazia marşurilor din toamna anului 2013 sau din primăvara lui 2015) are un potenţial politic major, se arată într-un studiu al Centrului de analiză a informaţiilor şi evaluare a tendinţelor - CAIET, care precizează că asemănarea acestui vector cu partidul extremist grec Syriza este, la prima vedere, frapantă.
Syriza românească poate fi marea surpriză a alegerilor parlamentare din 2016 sau 2020, consideră CAIET, care a analizat care ar fi condiţiile necesare şi probabilitatea apariţiei unui fenomen Syriza în ţara noastră.
Analiştii notează, însă, şi că o asemenea evoluţie la noi poate fi determinată numai în anumite condiţii.
Victoria Syriza în alegerile parlamentare din 2015 se datorează unui cumul de factori, majoritatea inexistenţi în România actuală, arată studiul citat: "Printre aceştia se numără: o tradiţie a stângii neconvenţionale, o experienţă electorală îndelungată a membrilor Syriza şi a organizaţiilor care o compun, precum şi un conflict de perspective acoperit în mod insuficient de partidele principale.
Dintr-o perspectivă istorică, succesul Syriza este un punct de inflexiune în conflictul dintre stânga-establishment, social-democrată reprezentată de PASOK (cel mai puternic partid al stângii în ultimele decenii) şi curente marginale până la momentul crizei economice. Divizarea între segmentele societăţii şi scenei politice româneşti care îşi asumă o identitate de stânga (PSD vs. Uniţi Salvăm) este prin comparaţie la început de drum, jucând un rol minor pentru ambii actori.
Ponderea factorilor de mai sus va fi ajustată în momentul apariţiei unui nou partid de stânga, cu o perspectivă mai puţin moderată decât PSD, atât în ceea ce priveşte economia României, cât şi subiectele post-industriale (egalitatea de gen, ecologia, drepturile minorităţilor). Când şi dacă o asemenea organizaţie se va formaliza, atunci Partidul Social Democrat va deveni vulnerabil".
La alegerile parlamentare din Grecia care au avut loc în ianuarie 2015, partidul Syriza (acronim pentru "Coaliţia Stângii Radicale") a ocupat primul loc cu 36% din voturi. Dintre celelalte partide care au depăşit pragul electoral, doar unul a obţinut mai mult de 7% din voturi. PASOK, cel mai puternic partid al stângii în ultimele decenii, a ocupat abia locul şapte. Syriza n-a întâmpinat probleme în formarea unei majorităţi şi în a începe să guverneze.
Efectele acestor rezultate asupra Greciei şi mai ales asupra Uniunii Europene sunt greu de estimat, potrivit analiştilor: "Mişcări similare din sudul Europei sugerează posibilitatea ca «fenomenul Syriza» să fie molipsitor. În plan ideologic, Syriza poate reprezenta o primă piesă dintr-un domino de redefinire a politicii europene, punând în pericol existenţa social-democraţiei şi schimbând din temelii peisajul ideologic de după cel de-al doilea război mondial. Victoria Syriza poate fi văzută şi în contextul unei maturizări a mişcărilor anti-austeritate şi a trecerii lor în stadiul doi de dezvoltare (precum în Spania, unde fenomenul stradal Indignados s-a concretizat în partidul Podemos)".
Potrivit CAIET, orice discuţie privind victoria Syriza din 2015 trebuie să ia în calcul tranziţia stângii greceşti de la lupta underground sau chiar militară (pre-1974) spre exprimarea într-un climat politic bazat pe alegeri democratice (post-1974). În analiza citată se arată: "Această tranziţie s-a realizat inegal şi ineficient. Motivaţii de natură electorală au împins PASOK spre centrul eşicherului ideologic, lăsând fără reprezentare segmente ale societăţii de dimensiuni iniţial reduse; partidul însuşi s-a osificat, abandonând treptat pretenţia de a reprezenta intelectual aspiraţiile tuturor grecilor cu valori de stânga. Un alt actor politic de stânga, şi anume Partidul Comuniştilor Greci, a eşuat în a se adapta la prăbuşirea regimurilor din Europa de Est la sfârşitul deceniului 9 al secolului trecut. În societatea greacă a apărut, astfel, un curent de stânga pentru care Noua Democraţie (dreapta) erau oponenţi, PASOK erau trădători iar Partidul Comuniştilor era blocat în trecut".
Prin comparaţie, conflictul central de după căderea comunismului în România se plia pe disparităţi de dezvoltare şi modernizare între urban şi rural, Transilvania şi Bucureşti versus restul ţării, profile educaţionale şi generaţii cu valori diferite. În plan politic acest conflict se traducea în confruntarea dintre FSN/FDSN/PDSR şi oponenţii săi, potrivit studiului CAIET, care arată: "În practică, după anul 2000, structura demografică a electoratelor celor două mari spaţii politice arată că imaginea de mai sus nu este în totalitate conformă cu realitatea".
Analiştii dau următoarele exemple:
în primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2009 scorurile obţinute de Traian Băsescu şi Crin Antonescu în mediul rural, cumulate, au fost semnificativ mai mari decât cel obţinut de Mircea Geoană (50,6% faţă de 37,1% conform exit poll-ului INSOMAR);
- un sfert din votanţii lui Klaus Iohannis din turul doi al alegerilor prezidenţiale din 2014 absolviseră maxim zece clase (conform exit poll-ului IRES). Dacă niciunul din aceştia nu ar fi votat pentru candidatul anti-PSD, el ar fi obţinut cu 1,5 milioane de voturi mai puţin şi ar fi pierdut;
- în rândul votanţilor cu vârsta peste 60 de ani, la alegerile parlamentare din 2008 partidele care se autoidentificau ca fiind de dreapta, PDL şi PNL, au obţinut un scor cumulat mai înalt decât PSD (44% faţă de 40%, conform exit poll-ului CCSB).
O parte din elementele de mai sus se datorează unei schimbări temporare în structura conflictului politic principal. În perioada 2005-2014, şi în special după 2010 influenţa lui Traian Băsescu asupra spaţiului politic a ajuns la cote înalte, redefinind pentru o perioadă compoziţia taberelor.
O altă evoluţie, având directă legătură cu subiectul acestui studiu, este apariţia unui curent de opinie care nu poate fi încadrat cu uşurinţă nici în cadrul "PSD vs. oponenţii săi" şi nici în dezbaterea pro-/anti-Băsescu".
În legătură cu protestele din luna ianuarie a anului 2012, sociologul Alfred Bulai făcea distincţia între două grupuri de protestatari cu perspective diferite asupra semnificaţiei demonstraţiei: "Cei mai mulţi de la Teatrul Naţional aveau revendicări mai degrabă economice şi sociale (..) în opoziţie aproape cu acest tip de revendicări, la Arhitectură, motivaţiile precumpănitoare erau de tip politic: drepturi şi libertăţi civile, denunţare a climatului politic nesănătos şi al deficitului democratic, respingerea comasării alegerilor locale cu cele generale. Au existat în acest spaţiu şi numeroase teme de protest specifice noilor mişcări sociale, precum cele care vizează protecţia mediului sau drepturile femeilor". Claudiu Crăciun, unul din liderii informali ai protestelor, remarca existenţa aceluiaşi fenomen: "Cei de la Arhitectură mai strigau şi "PDL-USL aceeaşi mizerie' sau mai târziu într-o formă mai curată "PDL-USL fură prin rotaţie'. Ceea ce n-a fost uşor de înţeles de cei de la TNB, unde probabil unii aveau simpatii clare faţă de partidele din opoziţie".
Noua stângă şi-a făcut simţită prezenţa şi cu ocazia alegerilor locale din 2012 (candidatura lui Nicuşor Dan), precum şi prin instrumentarea protestelor împotriva proiectului Roşia Montană, proteste care au avut loc în toamna anului 2013, mai notează analiştii, adăugând: "Printre caracteristicile noii stângi care fac imposibilă încadrarea sa în conflictul tradiţional post-decembrist se numără:
- punerea în discuţie a unui "consens tăcut" între PSD şi oponenţii săi politici cu privire la politica economică a României;
- concentrarea atenţiei asupra unor teme care nu fac parte din discursurile politice principale, precum ecologia, drepturile femeilor, drepturile minorităţilor sexuale sau reforma scenei politice;
- o poziţionare critică faţă de (iniţiative ale unor) instituţii precum SRI sau Biserica Ortodoxă Română;
- cooperarea şi conlucrarea punctuală cu segmente diverse, unele acţionând de pe platforme antitetice celor de mai sus (naţionalism, libertarianism etc.)".
Partidele politice principale au încercat să manevreze/suprascrie noua stângă în scopuri politice punctuale (anti-Băsescu/PDL în ianuarie 2012, anti-Ponta în toamna lui 2013), apreciază analiştii CAIET: "Puţini observatori din afara mişcării au observat severele diferenţe atitudinale între aceasta şi vectorii majori: ea era la stânga Partidului Social Democrat în planul valorilor non-economice şi la stânga forţelor politice anti-PSD în planul valorilor economice. Asemănarea cu situaţia din Grecia este, în context, remarcabilă (Vezi Tabel), potrivit CAIET.
În cadrul alegerilor prezidenţiale din 2014, candidatul PSD la preşedinţie a utilizat mesaje identitar-naţionalist-creştine, evitând cu scrupulozitate - probabil din motive de calcul electoral - mesaje economice sau non-economice de stânga, notează CAIET: "Acest lucru, adăugat la reputaţia sa proastă în rândul noii stângi datorată poziţionării incerte cu privire la subiectul «Roşia Montană», i-a dăunat din punct de vedere electoral. Prin comparaţie, Klaus Iohannis a apelat la mesaje non-ideologice şi a reuşit să beneficieze în turul doi de sprijinul noii stângi, după cum au demonstrat manifestaţii stradale din Cluj, Bucureşti şi Timişoara.
În concluzie, atât în Grecia cât şi în România noua stângă speculează arii ideatice nevalorificate de partidele din axa principală. În Grecia existenţa noii stângi este fundamentată pe o tradiţie istorică îndelungată, în timp ce în România ea este la început de drum".
• Ascensiunea Syriza
După prăbuşirea dictaturii militare din Grecia, Noua Democraţie (ND, dreapta) şi PASOK (stânga) au creat un duopol care a funcţionat din 1981 şi până în 2011, adică până la concretizarea electorală a efectelor crizei economice. Analiza CAIET sublinia: "Duopolul s-a manifestat astfel:
- Cele două partide ocupau întotdeauna primele două locuri în clasamentul alegerilor parlamentare.
- Cele două partide cumulau între 80% şi 88% din voturi, un grad de polarizare a opţiunilor alegătorilor neîntâlnit în România din 1990 şi până acum".
- Criza economică a dus la o erodare profundă a ambelor partide, partidul de stânga PASOK fiind însă afectat în mod disproporţionat. La ultimele alegeri parlamentare pre-criză, PASOK primise 3 milioane voturi şi 43,9% din totalul voturilor valide. Aceste performanţe reprezentau recorduri pentru perioada post-1993.
Cele două alegeri parlamentare din anul 2012 au dus la reducerea electoratului PASOK la un sfert din valoarea sa din 2009. Promovarea de către PASOK a măsurilor de austeritate a dus la sciziuni, fostul lider al partidului (George Papandreu) alcătuind o formaţiune politică nouă, care nu a atins ulterior pragul electoral.
În 2015, PASOK a înregistrat încă o reducere cu trei sferturi a bazinului său electoral. Pentru prima dată în istoria sa PASOK a obţinut un scor format dintr-o singură cifră, fiind la doar 1,7% distanţă de ratarea pragului electoral. Sumarizând, în cinci ani de zile, partidul a pierdut 90,3% din votanţi.
De această erodare a beneficiat aproape în întregime Syriza. Existenţa acestei forţe politice e rezultatul unei odisei instituţionale care demonstrează complexitatea ecosistemului politic grec. Fondată în 2004 sub forma unei alianţe a 17 partide de stânga, Syriza s-a unificat (şi a devenit partid ca atare) relativ recent. Principalul vector al alianţei, partidul Synaspismos prezidat de Alexis Tsipras este la rândul său rezultatul unificării mai multor forţe politice - cuvântul "synaspismos" în limba greacă însemnând chiar "coaliţie".
Acest lanţ de unificări trebuie pus în balanţă cu capacitatea remarcabilă a forţelor de stânga din Grecia de a se divide ca mijloc de rezolvare a diferendelor interne. În vederea alegerilor din 2015 Syriza nu era singurul competitor al PASOK. Din cele 22 de forţe care s-au prezentat la startul scrutinului, 10 aveau o identitate asumată de stânga. Una dintre ele (Frontul Stângii Greceşti Anti-Capitaliste / ANTARSYA) era o alianţă compusă din opt forţe de stânga. Ca detaliu ce sugerează complexitatea politicii din Grecia, cuvântul "comunist" apare în titulatura a 3 partide din ANTARSYA, a 3 partide din cele care compuseseră Syriza precum şi a alte 3 partide care au candidat separat de cele două alianţe şi unele de altele.
Analiza mai arată: "Ce înseamnă în practică toate aceste lucruri?
Ani şi, în multe cazuri individuale, decenii de experienţă politică în cadrul unui partid.
Familiaritate cu fenomenul electoral (comunicare şi marketing, organizare etc.). Victoria Syriza din 2015 a survenit la al optulea scrutin naţional la care acest vehicul politic a participat. Synaspismos participase la 10 alegeri parlamentare sau europarlamentare înainte de a intra în Syriza. Alte componente ale Syriza aveau, de asemenea, o experienţă electorală solidă: Mişcarea Unitară era compusă din membri PASOK excluşi în 2011 din acel partid, Noii Luptători fusese iniţial o platformă în interiorul PASOK, Mişcarea Democratic Socială participase în mod independent la toate alegerile din 1996 până în 2004, alte grupări erau compuse din foşti membri ai Partidului Comuniştilor Greci etc.
Know-how în ceea ce priveşte dezvoltarea mecanismelor de negociere şi cooperare pentru formarea de alianţe. Remarcabil în acest sens a fost inventarea în 2001 a Spaţiului de Dialog pentru Unitatea şi Acţiunea Comună a Stângii, o iniţiativă prin care diferitele curente din stânga non-tradiţională puteau coopera pe subiecte punctuale. Syriza a apărut trei ani mai târziu".
În opinia experţilor citaţi, toate aceste elemente sunt absente în România. Organizaţional, noua stângă a regresat faţă de momentul 2012, după cum urmează, potrivit CAIET:
Nu a prezentat un candidat la alegerile prezidenţiale din 2014, spre deosebire de cele anterioare la startul cărora s-a prezentat Remus Cernea. Orientarea unor componente ale mişcării spre Monica Macovei a avut dublul rol de a diviza mişcarea şi de a-i ascunde forţa electorală.
Nu a prezentat o ofertă, nici măcar sub forma susţinerii unui candidat independent, la alegerile europarlamentare din 2014.
Nu a depus până la data finalizării acestui document nicio măsură în vederea organizării concrete sub formă de partid.
Analiza precizează: "Această stare de fapt se datorează percepţiei larg răspândite (nu numai în noua stângă ci şi la nivelul întregii societăţi) că politica electorală este un domeniu «murdar» şi de evitat. Această percepţie este străină modalităţii de acţiune a stângii din Grecia.
Prevederile legale privind înfiinţarea partidelor politice erau extrem de restrictive în România, fiind necesar un număr de 25.000 de membri fondatori/semnături. Aceste prevederi nu vor mai fi în vigoare în 2016, înlăturând un obstacol semnificativ în ceea ce priveşte exprimarea electorală. De urmărit în ce măsură noile partide de stânga vor acţiona separat sau ca federaţie, de obicei la o asemenea opţiune ajungându-se mai târziu, după cum demonstrează cazul grec".
În concluzie, apariţia Syriza este doar la nivel formal un eveniment recent. De facto, Syriza este un cumul de voinţe politice a căror performanţă este bazată în parte pe o experienţă electorală considerabilă, precizează CAIET, care a subliniat că în România noua stângă nu a dat atenţie exprimării sale electorale, preferând alte mijloace de a interveni în dezbaterile publice.
În perioada 2004-2009 Syriza a participat la trei scrutine parlamentare obţinând în medie 4,3% din voturi şi niciodată mai mult de 5%.
Între alegerile din 2009 şi cele din mai 2012 Syriza îşi măreşte scorul de aproape patru ori, potrivit CAIET: "În aceeaşi perioadă în Grecia se adoptă, în cadrul unor guvernări controlate sau susţinute de PASOK, cinci pachete de măsuri pro-austeritate, prevederile acestora incluzând în diferite stadii şi trepte: măriri de TVA, măriri de taxe (benzină, maşini importate, alcool, ţigări), îngheţări apoi reduceri de salarii, eliminări de bonusuri pentru bugetari, privatizări, reducerea numărului de municipalităţi, reducerea salariului minim cu 22% etc.
Un moment de inflexiune în evoluţia Syriza şi în involuţia PASOK a fost decizia luată de acest al doilea partid în luna noiembrie a anului 2011 de a preda puterea unui guvern tehnocrat. Acest guvern a beneficiat de susţinerea celor două partide principale din duopolul pre-criză (ND şi PASOK, adică dreapta şi stânga) precum şi a unui aliat minor. În mod oficial conflictul dintre partidele duopolului a dispărut, iar polarizarea societăţii în tabere pro- şi anti-austeritate a dus la o recalibrare a opţiunilor de vot. Climatul psihologic a fost exacerbat de o decizie luată în luna decembrie a anului 2011: data alegerilor parlamentare a fost întârziată pentru a permite guvernului să ia măsuri de austeritate".
Analiza mai notează că alegerile din vara anului 2012 au avut efectul de a favoriza Syriza în două feluri: "În primul rând partidul a căpătat în rândul electoratului statutul de opţiune validă de vot. În niciun sondaj de dinainte de scrutinul din mai Syriza nu depăşise scorul de 17%; în niciun sondaj din cele efectuate după aceea Syriza n-a coborât sub 23%. În cuvintele lui Stathis Kouvelakis, membru al comitetului central al Syriza şi profesor de ştiinţe politice la King's College în Londra, «transformarea calitativă a fost la fel de cutremurătoare precum cea cantitativă», liderul partidului continuând această afirmaţie cu trei observaţii sociologice confirmate de exit poll-uri:
-. Votanţii activi economic din oraşele mari care obişnuiau să voteze PASOK şi-au schimbat în mod abrupt opţiunea în favoarea Syriza.
- Scorul Syriza în rândul celor cu vârsta între 18-24 de ani sau 25-30 de ani a fost apropiat de media sa naţională, dar în rândul celor cu vârsta peste 30 de ani a avut un scor peste medie.
- Scorul Syriza în rândul bugetarilor (33%) a fost aproape identic cu cel obţinut în rândul angajaţilor din mediul privat (34%).
Ultimele două elemente din lista de mai sus arată capacitatea Syriza de a evolua dincolo de bazinul său iniţial. Un sondaj al firmei Public Research, realizat la câteva luni după alegerile din iunie, demonstra că mai mult de o treime din susţinătorii partidului nu se identificau cu niciunul din curentele de stânga sau anti-capitaliste din societatea greacă".
La momentul alegerilor din 2015, partidele aflate la guvernare au pierdut o treime din susţinerea electorală de care beneficiau în iunie 2012, ajungând de la 48% din voturi la 32%. Syriza a fost singura forţă importantă care între 2012 şi 2015 şi-a continuat ascensiunea (de la 27% la 36%), ajungând mai puternică din punct de vedere electoral decât cele două mari partide ale Greciei pre-criză şi aliaţii lor cumulat (36% faţă de 32%). Conform CAIET, Syriza a beneficiat de pe urma modului în care forţele politice tradiţionale s-au poziţionat ca reacţie la criza bugetară în care se afla Grecia. Publicul tradiţional al PASOK nu a receptat pozitiv faptul că acest partid susţinea măsurile de austeritate. Circumstanţe punctuale (precum întârzierea alegerilor în vederea implementării a încă unui pachet de austeritate) au accentuat climatul de tensiune. Syriza, practic, a canibalizat PASOK şi s-a extins dincolo de bazinul său iniţial. Personalitatea carismatică a lui Alexis Tsipras a favorizat de asemenea traiectoria Syriza, susţine sursa citată.
• O criză economică sau de altă natură ar putea duce la imitarea ascensiunii Syriza în România
În România, modul cel mai facil de imitare al ascensiunii Syriza, în condiţiile în care ar exista un partid al noii stângi, este o criză economică sau de altă natură, care rupe legătura dintre PSD şi votanţii săi, apreciază analiştii.
În alt context, orice fel de subiect de pe agenda publică în care forţele politice principale sunt de acord, iar noua stângă este de cealaltă parte a baricadei reprezintă, de asemenea, o oportunitate pentru aceasta, se mai arată în studiul citat: "Astfel de evenimente au avut loc în trecut (ex. protestele anti-Roşia Montană din 2013) şi este de aşteptat ca ele să apară în viitor. În funcţie de climatul politic şi de percepţia cetăţenilor cu privire la clasa politică, aceste subiecte pot deveni platforme de mobilizare şi de coalizare pe termen lung".
Incapacitatea Partidului Social-Democrat de a acoperi în totalitate spectrul stângii (politica sa economică şi valorile conservatoare utilizate în 2014 fiind exemple elocvente) este, de asemenea, conform CAIET, o vulnerabilitate care ticăie şi care, mai devreme sau mai târziu, va crea mutaţii pe scena politică.
1. Cata profunzime
(mesaj trimis de Oarecare în data de 17.06.2015, 04:54)
Iata si o veste buna pentru tara, "analistii" nostri au o viziune comuna si au pus-o de-un caiet.
Daca mai apare vreun centru d-asta de analiza, sa ne anuntati. Societatea civila va milita pentru unirea lor.
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de MIHAI în data de 17.06.2015, 09:37)
Este necesar un partid autentic de stanga .P.S.D-ul este un partid de centru ,cu usoare tendinte de dreapta(Autentic de centru pare P.N.L.R-ul,cu usoare tendinte de stanga si chiar cu un lider mai puternic)ASTEPTAM ,UN PARTID DE STANG PUTERNIC!
1.2. Nu o luati in serios (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de Oarecare în data de 17.06.2015, 10:55)
A fost doar o bascalie la adresa analistilor care ne-au potopit mai rau ca lacustele.
La munca nu s-ar duce :), dar in datul cu parerea nu-i intrece nimeni.
1.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 17.06.2015, 20:52)
Dacă mai era nevoie de vreun argument de orice fel pentru a susține din răsputeri manifestațiile „hipsterilor“ bucureșteni, „legionari“ și „golani“, ei bine, în ce mă privește, gândul că Ilici crapă îmi este suficient. De la o săptămână la alta se dublează numărul participanților la protestele împotriva proiectului „goldsteinilor“, bunii amici și sponsori ai haitei lui Ion Iliescu. Ieri seară am fost din nou golan iresponsabil, stângist, hipster, plătit de Soros (și de Beny, recunosc sincer), bulangiu, nașparliu homelles, biciclist, ecologist, legionar, mason, bozgor, maidanez - în fine toate astea la un loc. Îmi asum toate etichetele din lume cu care ne gratulează gașca din ce în ce mai isterică a lui Ilici și Voiculescu, de la Mircea Badea la frate-miu, plus bicisnicii ce se dau de dreapta frântă crescuți în poala lui Tismăneanu, contorsionistul cu cea mai elastică coloană din lume, adulatorul succesiv al lui Ilici și al lui Băse, la care se adaugă bobinatorii mașinii de propagandă și dezinformare, slugile Gold Corporation.
Câtă vreme amploare protestelor crește și acțiunile golsteinilor scad, câtă vreme din ce în ce mai mulți români încep să strige tare, din ce în ce mai tare că „România nu e de vânzare!“, câtă vreme guvernanților le țâțâie dosul iar lui Ilici îi crește tensiunea apropiindu-se vertiginos de întâlnirea cu dracu, în ce mă privește mă doare la bască dacă sunt făcut lesbiancă sau legionar.
Până una alta FBI-ul îl cam caută la dosare pe agentul Mossad Beny Steinmetz, iar bula speculativă Gabriel Resources-RMGC tinde să intre curând în faliment. Fie și atât și protestele „hipsterilor“ tot înseamnă o lovitură mortală pentru gașca „goldsteinilor“. Factură falimentului o vor plăti investitorii de pe bursă în niciun caz statul român, tâmpeniile vehiculate de Tonta pe tema amenințărilor din partea goldsteinilor sunt ridicole. Niciun arbitraj internațional nu va da câștig de cauză unei „afaceri“ concepută de la bun început ca șmen speculativ, o combinațiune bazată pe corupția unor politicieni de republică bananieră. Toate documentele ieșite la iveală în ultima vreme probează faptul că pe fond „proiectul Roșia Montantă“ este un model de acțiune în afara legii, iar „afacerea“ ar trebui să intre urgent în ancheta DNA. Cum și la DNA tot politica dictează și cum numele politicienilor implicați sunt dintre cele mai răsunătoare, de la Petre Roman, Berceanu, Tăriceanu, Isărescu, la Băsescu și Iliescu, vectori de propulsare deloc neinteresați, șansele de a vedea în instanță autorii șmenului sunt minime. Esențial este însă altceva: acum toată țara a aflat aceste lucruri. Acesta este încă un câștig datorat mișcării protestatare.
Se tot discută de amplificarea protestelor și orientarea pe o linie mai clară politică, însă nu cred că se va ajunge la ceva mai mult deoarece orice formă de organizare politică, pentru a se menține în viață și pentru a se dezvolta, trebuie să răspundă unor exigențe de neînlăturat privind păstrarea coeziunii interne, asigurarea conducerii unitare, comunicarea între membri, legătura cu masele de simpatizanți, atragerea de noi aderenți, formarea de noi lideri etc. O analiză a traseului parcurs până acum de Mișcarea de protest arată că, aceste cerințe nu sunt împlinite și mai ales lipsește un Căpitan, vorba lui Răzvan Theodorescu, portavocea lui Ilici, cel atât de obsedat de legionari. Un Codreanu nu se mai naște și oricum puștimea amestecată care vine la proteste habar n-are de Codreanu, ba dimpotrivă sunt niște grupuscule de agitatori ce se revendică de la marxism și agită slogane „anticapitaliste“ și anarhiste. Am întrebat pe unul dintre agitatori de la ce se revendică, ce crede el că îi poartă pe ai săi tovarăși în luptă și mi-a zis că el și ai lui se consideră anarho-sindicaliști însă când l-am întrebat dacă ei,“sindicaliștii 8220; lu pește, vin de pe vreun șantier sau de la Oțelul Roșu au holbat niște ochii rotunzi crezând că fac mișto. Mai sunt niște grupuscule adunate de oameni de la miliție, respectiv din zona unui cârciumar, Crăciun, din șeptelul de cadre al lui Pârvulescu, și el tot dintr-un rezervor securistic izvorât. Pentru a i se recunoaște calitatea de lider sau așa ceva a fost nevoie de jandarmerie. Caraghioslâc mai mare nici că se poate să te legitimezi cu amenda jandarmeriei iar ața e atât de groasă și maro că e numa bună să și-o folosească la altceva că tot face parte din susținătorii sexului pidosnic. Cârciumarul cu locantă într-un fost sediu DIE, în buricul târgului, spontan ca Mița Baston la Bruxelles, aparține unui cerc relativ bine cunoscut de manglitori de la SNSPA, instituție cu sediu de la SRI, cu cadre de la Secu și cu bani de la Partid. Partidul lui Ilici desigur.
Deci cu „liderii“ ne-am lămurit. „Tribuni“ cocoțați pe un morman de vorbe goale, cu hârtie și voie de la poliție. Ce urmăresc cei ce se erijează în reprezentanți ai Mișcării protestatare și care încearcă să capteze din aura mulțimii de bucureșteni și care sunt consecințele imposturii lor?
În primul rând, se urmărește compromiterea manifestărilor – deja catalogate drept anti-sistem, adică intră în aria de preocupare a unei subdiviziuni a SRI – prin acțiuni și atitudini subtil dirijate – și camuflate sub masca atitudinii gălăgioase a unor lideri cu orientări de stânga și/sau anarhiste bine cunoscute. Prin înfiltrare, se creează suprapuneri și false identificări cu efect devastator. Cea mai utilizată metodă, simplă, dar eficace, constă în susținerea și promovarea publică a unor indivizi rudimentari și incapabili – bineînțeles cu „binecuvântarea“ discretă a unor instituții care se țin mai la umbră. Acești indivizi jalnici sunt susținuți și promovați public inclusiv cu aportul unor organe ale statului, recte jandarmeria, pentru a fi asociați în ochii românilor neavizați cu modele lideriale – „morale“ și civice, asta deși pute pământul sub ei de atâta „morală“ pesedistă. Evident miza de substanță este blocarea și compromiterea din fașă a oricăror încercări autentice de deșteptare a românilor din idioțenia în care au fost scufundați ani de zile prin acțiunea combinată a mass media aflată în mâinile foștilor securiști și a mijloacelor instituționale ale statului trădător al românilor, utilizate în vederea decerebrării în masă.
Politicienii s-au speriat de amploarea manifestațiilor și de creșterea masivă a numărului de protestatari
Cei care au pus gheara pe statul român, cei care au fost aduși de Moscova în 1989 pentru a îndeplini misiunea destrămării României și jefuirii resurselor sale ca pe vremea sovromurilor știu că va fi nașpa pentru ei dacă românii se vor deștepta vreodată.
Factorii politici au priceput deja că adunarea atâtor bucureșteni, mai mulți ca niciodată, aproape ca în anii 90 ar putea să aduce oarece beneficii. Imediat Crin Antonescu a cârmit macazul deși nevastă-sa este lobbysta Gold Corporation la Bruxelles. Și alții au încercat să se lipească de fenomen, cum ar fi pițifelnicul lui Volodea, Mihai Neamțu, care a fost huidut copios și s-a ales și cu un imn nou numai bun de relansare politică: „Noua Republică – o toaletă publică!“. Foarte tare nici dacă l-aș fi inventat eu sloganul nu putea să iasă atât de bine, de la obiect.
Toată republica asta română de acum, clădită de alde Iliescu, Constantinescu și Băsescu pe ruinele Republicii Socialiste este însă, în opinia mea, o toaletă publică. Iar utilizatorii – politicieni sunt dintre cei ce se șterg cu mâna. Cu cât mai mulți români pricep că e toxică și împuțită mâna pe care le-o flutură, la momentele electorale, acești nespălați, aceste putori îngălate care au mânjit tot în jur cu labele lor spurcate, cu atât mai bine. Toată clasa politică reprezinta un model de insanitate, asta spun printre altele „legionarii“ din fandaxiile lui Ilici, bucureștenii care se adună în număr din ce în ce mai mare pentru a le spune goldsteinilor și slugilor lor să se ducă învîrtindu-se de unde au venit, din subterane, din catacombe, la mama dreakului.
Din acest motiv mi se pare legitimă mișcarea asta de colo colo prin București, cu tot cu bicicliști, hipsteri, legionari, golani și ce or mai fi ei. În plus pe lângă că este și un foarte plăcut exercițiu de mișcare avem și o foarte bună ocazie de a ne cunoaște mai îndeaproape urmașii la golăneală și cine știe, poate va și apărea la un moment dat vreun lider autentic, deși mă îndoiesc, sunt prea multe fete extrem de frumoase care iau fața oricui ar încerca să se arunce pe teme politice serioase. Fete extrem de frumoase dintre care unele fac și fotografii excelente, scriu, se agită, sunt implicate la maxim. Fotografia ce ilustrează materialul acesta este realizată de Laura Ștefănuț, fac această precizare, că așa e deontologic. Plus că e și foarte mișto. La niciun protest din istoria recentă a Bucureștiului n-am văzut atâtea fete implicate, voluntare, energice, istețe. Poate se ve naște din acest laborator vreo alternativă la Golania din anii 90, mișcare de protest împotriva lui Iliescu KGB în care de asemenea au activat fete extraordinare, muncitoare și luptătoare la propriu cu haitele de feseniști nenorociți.
Până una alta dacă lui Ilici i se pune un nod în gât și se mai și îneacă, să sperăm, văzând atâta puștime „legionară“, care iată, s-a întors într-o zi, vorba lui Radu Gyr, cu atât mai bine...
George Roncea
1.4. Chemați spitalul (răspuns la opinia nr. 1.3)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 17.06.2015, 22:56)
Omul ăsta încă mai crede că Moscova ne stăpânește: "Cei care au pus gheara pe statul român, cei care au fost aduși de Moscova în 1989 pentru a îndeplini misiunea destrămării României și jefuirii resurselor sale ca pe vremea sovromurilor știu că va fi nașpa pentru ei dacă românii se vor deștepta vreodată."
1.5. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.4)
(mesaj trimis de anonim în data de 18.06.2015, 22:53)
esti prost de puti, cauta firme romanesti falimentate de rusi si generali gru afaceri in Romania..stai jos nota 4
2. se sparge buba
(mesaj trimis de dorin în data de 17.06.2015, 09:32)
astia ne iau de fraieri. si psd si pnl. vor avea o mare surpriza cand poporul ii va matura.
3. LImba de lemn, manipulare dusa la nivel de arta.
(mesaj trimis de Toma Necredinciosu' în data de 17.06.2015, 10:30)
Asa de manipulative sunt aceste deductii... Nimeni nu s-a gandit la cele mai naturale reactii populare, ci le rastalmaceste in functie de cine-i plateste. De exemplu: este evident ca lumea nu este impotriva austeritatii, decat la limita naturalului, numai ca cei care sustin austeritatea trebuie sa demonstreze ca o adopta contrabalansand-o cu o crestere de investitii, care sa duca evident la scaderea somajului si la micsorarea viitoare a costurilor vietii, sau macar a usurarii modului in care oamenii tineri isi pot desfasura activitatea. In cazul in care mita sociala dispare, cum s-a intamplat in Grecia, dar coruptia a fost si mai evidenta, iar investitiile macro aproape inexistente, normal ca oamenii reactioneaza. Dar nu la austeritate, ci la faptul ca n-au existat alte elemente care sa o contrabalanseze. Exemple sunt destule, incepand cu Germania, continuand cu tarile din Estul Europei (in afara Romaniei, care este inca socialista), Portugalia, Irlanda de Nord, Islanda, chiar Cipru. In toate acestea, coruptia s-a micsorat, investitiile au fost realizate, economia a fost repornita chiar si pe fond de austeritate. Si lumea a inteles si si-a vazut de treaba. De ce? Pentru ca acolo lumea isi manifesta intelepciunea de secole si in politica, iar bunul-simt inca exista si este evaluat de populatie. Pe cand in Grecia, politica este in continuare o activitate stimulata de hoti si de corupti, care au o educatie mai mult decat egoista. Acestia sunt de fapt niste infractori notorii care-si pun pionii sa faca politica si care pur si simplu n-au simt civic. Se adauga si sponsorizarile mascate facute de rusi, ca un efect al geopoliticii active facute azi de tarile mari puteri militare. Putin s-ar putea sa reuseasca cu extremistii de dreapta din UE, pentru a contrabalansa faptul ca NATO a schimbat granitele negociate dupa cel de-al doilea razboi mondial, ajungand, incredibil, la granitele nu fostei URSS ci la cele ale Rusiei. Iar China se uita si mai pune putin sare pe rana, facand vechiul joc: da bani si unora si altora, iar cand va fi cazul, nu va mai da unora in detrimentul celorlalti. Adica este oarecum pasiva, non-violenta din punct de vedere militar in zone, dar activa din punct de vedere al asigurarii dependentei de forta sa economica. Dar, cand va incepe sa depinda de exporturi, atunci sa te tii, ca educatia lor nu e aceeasi ca cea a europenilor sau a americanilor. Oricum, Grecia usor-usor se duce la rusi. Si nu va sta acolo, grecii nu vor accepta badarania rusilor actuali. Nici ei nu vor mai accepta mult timp dictatura lui Putin. Dar UE, ideea asta pacifista, trebuie sa reziste. Este intr-adevar cea mai moderna ideologie zonala, chiar si cu manifestarea intereselor divergente ale viitoarelor "federatii". Insa o centralizare si stabilizare a standardelor de viata social, financiar, educativ si de sanatate, nu poate fi decat pozitiva pentru toti membrii UE. Cunoscandu-se intre ei, avand aspiratii comune, spatiu comun, o limba comuna asigurata de tehnologia moderna, se vor gandi mult mai putin la razboi si mai mult la altruism. Asta poate fi singura sansa impotriva unui nou razboi pornit tot din zona Europei. Iar politica trebuie sa se curete. De fapt, nu se observa deja cu ochiul liber?
4. fără titlu
(mesaj trimis de h2o în data de 17.06.2015, 11:01)
ce face grecia e joc de glezne.Nu puteu sa ia o cedezie privind cerintele troica usor pentru ca exista riscul unor demonstratii de amploare(ei au fost votati sa inpe un mesaj extremist).Nu pot sa incheie colaborarea cu troica pentru ca ar insemna anarhie in grecia si probleme pt intreaga europa...asa ca negociem "la sange" si obtinem un "compromis reciproc avantajos".In acest fel populatia va spune ..uite domne' au negociat, atat s-a putut si creditorii isi continua marsul.... E MANEVRA!!!!! MAINE SE VOR INTELEGE SI ISI VOR STRANGE MAINILE IN FATA PRESEI PE LA 12 NOAPTEA...Ce stiri, ce fericire .....
4.1. din ce in ce mai multi imbecili care gandesc la fe (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de Virgil Bestea în data de 17.06.2015, 16:43)
ce zici nu vrei sa intri in partidul nostru?
4.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 17.06.2015, 17:13)
Categoric nu pentru ca nu te-ai lepadat de base.
4.3. sunt un bou adevarat nu din fibra de sticla! (răspuns la opinia nr. 4.2)
(mesaj trimis de Virgil Bestea în data de 17.06.2015, 19:36)
nu iti dai seama ca ai putea sa ma jignesti? Ce inseamna sa ma lepad, adica eu spun ca oamenii trebuie sa inteleaga ce presedinte au si acum sa le transmit la lloc comanda, m-am inselat? Tu iti dai seama ca daca o sa observe cum au fost dusi cu zaharelu ca aseara la prietenul Mircea ca acum nu mai stie in ce context a spus fraza cu imbecilu si eu le demonstrez cum au reusit sa faca asa montaj mediatic nu o sa spuna ei: Ba ce imbecil am fost sa-i cred. La fel ca domnul Bogdan la Realtitatea. El a recunoscut ca ar fi bou, insa inca nu m-a convins. Pai si atunci la 7,5 milioane de imbecili nu iti dai seama ca nu o sa mai apuci niciun loc in prezidiu. Deci hotaraste si ia foaia de adeziune si o semneaza pana nu este prea tarziu.
5. facem Partidul imbecililor
(mesaj trimis de Virgil Bestea în data de 17.06.2015, 16:29)
Daca reusim acest lucru partidele celelalte renunza la candidatura😊
6. Slăbuț
(mesaj trimis de AV în data de 23.06.2015, 02:57)
-„apariţia unei mişcări stradale noi, difuze dar vocale, cu o identitate în principal de stânga” - care? Patrimonialiștii care mai că țipau că RMGC-ul le atentează la sânge și pământ? Neolegionarii și dacii liberi? Fanii capitalism-pe-pâine și vot cenzitar care au ieșit în stradă pentru că au mirosit ceva corupție instituțională? „Stângiștii” care fac sistematic propagandă electorală dreptei de 25 de ani, dar din când în când dau bani cerșetorilor la ieșire din cafenea? MM-iștii care visează la un Robespierre pro-american? Verzii care ar accepta bucuroși exploatare la sânge, câtă vreme vine la pachet cu panouri solare? Cu excepții rarisime de grupuscule eco-socialiste, libertarieni de stânga, anarhiști, social-democrați și comuniști rătăciți printre marșuri, nu a existat o prezență de stânga asumată de la protestele anti-austeritate din 2010-2012.
-„partidul extremist grec Syriza” - ăla de s-a retras de la a propune un stat social ca-n Europa civilizată la a propune o austeritate controlată.
-asemănarea UnițiSalvăm și Syriza e frapantă - și unii și alții au ieșit la proteste. Pe criteriul acesta și asemănarea între UnițiSalvăm și PEGIDA e frapantă.
-„segmentel e societăţii şi scenei politice româneşti care îşi asumă o identitate de stânga (PSD vs. UniţiSalvăm)” - până una-alta nici PSD-ul lui Ponta, nici UnițiSalvăm nu-și asumă o identitate de stânga. Ponta se lăuda ca fiind social-liberal, UnițiSalvăm se vor apolitici și civici.
-„când va apărea o stângă mai fermă, PSD va deveni vulnerabil” - mai votează cineva PSD pentru că ar fi de stânga? După tentativa Geoană platforma electorală pesedistă parcă era „M#$e Băsescu”.
-„În plan ideologic, Syriza poate reprezenta o primă piesă dintr-un domino de redefinire a politicii europene, punând în pericol existenţa social-democraţiei şi schimbând din temelii peisajul ideologic de după cel de-al doilea război mondial.” - Al doilea război mondial s-a terminat, pare-se, prin anii 70-80. În treacăt, cât de în prost stă social-democrația europeană dacă numai o infuzie de Lenin, Troțki, Luxembourg, Mao, autonomiști și eurocomuniști o mai poate aduce pe poziții moderat-keynesiene?
-povest ea cu osificarea PASOK și inadaptarea KKE sunt platitudini a la Tismăneanu, susținute de faptul că au fost repetate îndeajuns încât să ajungă a fi de la sine înțelese. Prin ce e PASOK mai osificat decât orice alt partid tradițional din Europa? Cum anume au eșuat să se adapteze KKE-ul la schimbări, când obțin în mod consecvent 5-10% din voturi de la restaurarea democrației?
-„c onflictul central de după căderea comunismului în România se plia pe disparităţi de dezvoltare şi modernizare între urban şi rural, Transilvania şi Bucureşti versus restul ţării, profile educaţionale şi generaţii cu valori diferite” - de ce nu conflictul între fanii Paraziții, 3 SudEst și Cargo? E la fel de riguros. Având în vedere cum identifică al doilea mare conflict ca fiind a celor pro-/anti-Băsescu, cred că CAIET definește politologia ca „știința care se ocupă de mitologiile ziariștilor”.
-N icușor Dan este prezența noii stângi - WTF?!
-Remus Cernea a fost prezența noii stângi - WTF?!
- criteriile care fac imposibilă încadrarea UnițiSalvăm în conflictele tradiționale politice post-decembriste sunt: „punerea în discuţie a unui "consens tăcut" între PSD şi oponenţii săi politici cu privire la politica economică a României” (tema a apărut încă de pe vremea guvernării CDR, și e o constantă în discursul public românesc de atunci); „concentrarea atenţiei asupra unor teme care nu fac parte din discursurile politice principale, precum ecologia, drepturile femeilor, drepturile minorităţilor sexuale sau reforma scenei politice” (discuțiile de genul ăsta apar încă din 1990, și sunt un reper constant în discursul societății civile până pe la începutul anilor 2000, când o serie de reforme legislative satisfac reformismul aripii liberale a societății civile, care începe să se concentreze exclusiv pe economie, geopolitică și răfuieli partinice)
-„În Grecia existenţa noii stângi este fundamentată pe o tradiţie istorică îndelungată” - acest fenomen absolut nou, care există de jumătate de secol (noutatea Syriza constă în faptul că câștigă alegeri, nu în nucleul său dur)
-Grecia a operat ca un sistem bi-partizan timp de peste 30 de ani, și coalițiile de stânga (Syriza și ANTARSYA) conțin mai multe grupuscule comuniste. Asemănarea cu România, guvernată de 3-4 partide majore+UDMR+3-4 partide minore, și unde să te denumești comunist e ilegal, este frapantă.
-Mișcarea Unitară și „Noii Luptători” care au fuzionat cu Syriza, sunt compuse din foști-membri PASOK, excluși din partid. Vă imaginați partidul lui Geoană fuzionând cu activiștii anti-RMGC?
-Discutând despre „Noua stângă și rolurile pe care le alocă altor actori politici”, raportul ne spune că oponenții oficiali, antitetici mișcării UnițiSalvăm sunt Băsescu și PDL (și eventual PNL), pe când PSD-iștii sunt „trădători” (altfel spus deviază de la o poziție politică comună), la fel cum Syriza e opusă ND, și-i consideră pe cei din PASOK trădători. Își mai amintește careva cum Syriza au făcut propagandă electorală ND-ului, pentru că nu puteau accepta un guvern PASOK din motive estetice? Sau cum jubilau că și-au luat țara înapoi pentru că a câștigat Samaras alegerile? Nici eu.
Următorul pas ar fi ca analiștii să facă predicții ghicind în zațul de cafea.