"Cer bon fiscal de la restaurant, pentru că vreau ca statul să-şi încaseze taxele"

Reporter: Cum caracterizaţi relaţiile economice dintre România şi Franţa?

Dana Gruia-Dufaut: Sunt bune. Au fost chiar foarte bune, până la apariţia crizei. În anii 1991 - 2008, în România au investit companii franceze mari, precum Lafarge, Renault, Société Générale. Ulterior, au apărut şi firme mici şi mijlocii.

38 dintre cele 40 cele mai mari societăţi din Franţa, incluse în indicele bursier francez CAC, au investit deja în România.

Cred că se poate şi mai bine - mai lipsesc doar câteva companii mari pe care ar trebui să le aducem aici şi, desigur, sunt şi multe IMM-uri care ar putea veni.

Reporter: Puteţi să ne oferiţi o cifră privind valoarea investiţiilor franceze în România?

Dana Gruia-Dufaut: Vorbim de circa 7 miliarde de euro investiţi de companiile franceze, până acum, în România.

Franţa se situează pe locul 3 sau 4 în topul investitorilor în România, dacă luăm sau nu în calcul investiţiile făcute de Franţa via Olanda.

Aceasta ţară are o fiscalitate interesantă, care face ca anumite companii să investească în România prin entităţile lor aflate în Olanda. Este, de exemplu, cazul Orange România.

Reporter: Este mediul de afaceri local mai afectat de criza economică decât cel din inima Europei?

Dana Gruia-Dufaut: Eu spun că nu. Cred, de fapt, că este exact invers. Anul trecut, Franţa a avut o creştere economică de 0,5%, în timp ce România a înregistrat 3,5%.

E adevărat, însă, că România a avut această creştere datorită investiţiei Renault-Dacia (două puncte) şi unui an agricol bun (1,5 puncte).

Situaţia în Franţa nu este aşa de bună, asta în timp ce România are multe resorturi ca să poată creşte în continuare.

Opinia mea este că aici putem să relansăm economia, prin utilizarea fondurilor de la Uniunea Europeană. Sunt autostrăzi de construit, sunt sate uitate care au nevoie de investiţii. Ceauşescu le-a electrificat pe toate, dar, în rest, cum a spus Daniel Dăianu, "ne-a prins Uniunea Europeană cu toaleta în fundul curţii".

România trebuie să găseasă resurse şi să iasă din situaţia grea în care s-a aflat în ultimii ani, şi mă refer în special la probleme cu administraţia, la corupţie... Sunt firme franceze care au plecat din România din cauza acestor dificultăţi, companii nu numai mici şi mijlocii, dar şi unele mari.

Cât planeta Terra a fost în ascensiune, şi România a avut creştere, chiar de 7% pe an, pentru că aşa era trendul mondial. Dar, din momentul în care a venit criza, toate problemele s-au resimţit mai acut, mai ales că România nu este singură, ci se află într-o comunitate europeană, aflată ea insăşi în criză.

Reporter: Care sunt greutăţile pe care le întâmpină firmele franceze în România?

Dana Gruia-Dufaut: Există un mare potenţial de creştere în România, dar o companie care vine să investească aici trebuie, în primul rând, să aibă o situaţie financiară bună la ea acasă.

Mulţi străini şi-au dezvoltat anumite afaceri pe piaţa locală şi întâmpină probleme în activitatea din România, însă cauza ţine de afacerile firmei-mamă; îţi trebuie suflu ca să investeşti.

Sunt multe societăţi franceze care participă la licitaţii în România şi multe care au renunţat din cauza comisioanelor pe care ar fi trebuit să le dea.

În luna ianuarie, a avut loc la sediul Patronatului Francez la Paris, o reuniune între câteva mari întreprinderi franceze, Ambasadorul Franţei în România şi Şeful Serviciului economic. Dorinţa companiilor este să participe la licitaţii şi să depună dosare noi, dar vor transparenţă, condiţii corecte în care să-şi poată exprima opţiunile de experienţă, finanţare, ş.a.m.d.

Pregătirea unui dosar de licitaţie durează, de aceea nu ştiu dacă 2015 va fi anul în care suntem gata o luăm de la capăt.

Trebuie, de asemenea, ca administraţia locală să fie modernizată şi informatizată. Este adevărat că acest lucru poate duce la diminuarea numărului de funcţionari, că am putea avea o problemă socială, dar trebuie să facem acest lucru dacă vrem să avansăm.

În opinia mea, transparentizarea administraţiei ar elimina inclusiv problemele de corupţie, pentru că nu mai laşi puterea în mâinile unor funcţionari.

Reporter: Sistemul de sănătate şi cel de educaţie au devenit două probleme majore pentru România...

Dana Gruia-Dufaut: Înainte, acestea erau o mândrie, pentru că sistemul de învăţământ era strict, sobru, foarte bun.

Există domenii competitive chiar şi acum. De exemplu, mulţi francezi studiază la Cluj şi la Iaşi, pentru că filierele de medicină sunt foarte bune. Dar aceasta nu aduce nimic României. Străinii vin aici, îşi fac studiile, după care se întorc în ţările lor.

Problema sistemului medical este întreţinerea infrastructurilor. Nu s-a investit deloc în spitale sau, oricum, insuficient.

Este adevărat că sistemul public de sănătate nu aduce bani imediat, dar face parte din bunăstarea populaţiei şi, dacă s-ar îmbunătăţi, oamenii ar putea să redobândească încrederea în sistem.

Reporter: Care sunt domeniile de interes din România pentru investitorii francezi?

Dana Gruia-Dufaut: Telecomunicaţiile, infrastructura, domeniul agroalimentar...

Sunt societăţi franceze din domeniul agroalimentar, precum Danone, altele care se ocupă de tot ce înseamnă ajutor pentru agricultură - seminţe, utilaje - şi avem şi agricultorii francezi care lucrează pământul în România. Aceştia din urmă vin şi investesc în România, pentru că piaţa franceză a devenit scumpă şi închisă.

Marile grupuri străine au reuşit să intre mai uşor în România, pentru că s-au instalat, au deschis filiale sau au creat societăţi, au trimis câţiva expatriaţi ca să supravegheze afacerea până la demararea business-ului. Ulterior, şi-au format oameni în plan local şi, încetul cu încetul, aceştia au urcat la conducerea societăţilor respective.

Dificultatea pentru întreprinderile mici care ar putea veni în România ţine şi de faptul că acel mic antreprenor trebuie să fie tot timpul prezent la faţa locului, pentru a-şi supraveghea investiţia, iar cât timp este prezent aici, nu este dincolo ...

Reporter: Cum caracterizaţi dezvoltarea antreprenoriatului în România, în special a antreprenoriatului feminin?

Dana Gruia-Dufaut: Eu spun că stăm bine. În opinia mea, în România, femeile şef de întreprindere sunt foarte bine percepute, datorită faptului că pe vremea comuniştilor femeia care lucra nu era desconsiderată, ba dimpotrivă, era apreciată. Avem femei inginer, femei şef de şantier, femei manager, femei vatman. În România, acestea lucrează cot la cot cu bărbaţii, în condiţiile în care în Franţa sunt în continuare profesii unde nu se întâmplă acest lucru.

Când am revenit în România, comparând administraţia franceză cu cea română sau societăţile franceze cu cele românesti, am constatat că aici sunt mai multe femei pe posturi de conducere decât în Franţa.

Aş zice, însă, că şi aici femeile au pierdut puţin din teren în ultimii 25 de ani, în sensul că societatea românească tradiţională - care este puţin machistă - s-a întors împotriva lor.

Avem însă şansa să putem lucra corect în România şi trebuie să ne luptăm pentru asta.

Reporter: Are România potenţial de dezvoltare?

Dana Gruia-Dufaut: Da, unul extraordinar. La nivelul Europei de Est, noi ne putem compara cu Polonia, faţă de care suntem încă foarte departe, pentru că am fost tot timpul în întârziere în realizarea reformelor. Acum, această situaţie ne poate fi benefică.

România este în NATO şi în Uniunea Europeană şi cred că există un potenţial enorm de creştere şi de dezvoltare.

Reporter: Credeţi că este posibil ca Uniunea Europeană să se destrame?

Dana Gruia-Dufaut: Nu cred. Sunt unii care visează sau care şi-au construit campaniile electorale pe această temă.

Uniunea Europeană îşi dă seama de avantajele politice pe care le are şi de faptul că este o forţă în lume. E adevărat, însă, că nu prea există o unitate la nivel economic şi fiscal, însă în privinţa legislaţiei lucrurile au început să se aşeze în cadrul dreptului european. Avem un fel de federalism care începe să existe şi toată lumea îşi dă seama că una este să fii de unul singur şi alta este să fii 28 de ţări.

Reporter: Cum apreciaţi legislaţia şi fiscalitatea din România, comparativ cu Franţa?

Dana Gruia-Dufaut: Fiscalitatea este foarte bună. Când îi aud pe unii că se plâng de impozitele şi taxele din România, mă gândesc să-i trimit în Franţa, unde acestea sunt foarte mari.

Aici avem 16% impozit pe venit, 16% impozit pe societăţi, TVA este, într-adevăr, puţin cam mare, probabil 19 - 20% ar fi mai suportabil. Cheltuielile salariale patronale sunt de asemenea mari, dar totul trebuie privit per ansamblu.

Problema României este colectarea acestor taxe şi impozite.

Eu cer bon fiscal de fiecare dată când merg la restaurant, pentru că vreau ca statul român să-şi încaseze taxele. Dacă statul nu va reuşi să strângă banii, atunci ne vom întoarce la impozitele de 40% sau ne vom trezi şi cu alte impozite.

Societăţile străine care vin şi investesc aici consideră că, din punct de vedere al fiscalităţii, România este o ţară interesantă.

Într-adevăr, instabilitatea legislativă este o problemă care, însă, poate fi rezolvată.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre procesul de privatizare din România, în care aţi fost implicată?

Dana Gruia-Dufaut: Ideea care a stat la baza procesului de privatizare a fost bună. Modul în care ea a fost pusă în aplicare nu a fost în regulă. Din păcate, regimul Iliescu şi epoca de atunci au vrut să transforme procesul de privatizare într-o acţiune populistă, vrând să arate populaţiei că este privilegiată şi că nu este uitată la marginea drumului. În consecinţă, anumite societăţi, în loc să fie corect privatizate, au fost lăsate la mâna unor investitori îndoielnici.

Era clar că "Asociaţiile de Salariaţi", care s-au implicat în privatizare, nu aveau capacitatea investiţională ca să susţină activitatea întreprinderilor. Ulterior, au venit unii care au preluat firmele de la aceste PAS-uri (n.r. Asociaţii de Salariaţi) pe sume de nimic.

Însă, în acelaşi timp, este greu să critici azi privatizările.

Principiile care au fost stabilite atunci nu erau absurde, puteau fi bune, însă au fost deturnate de unii în avantajul lor. Acest lucru nu este valabil doar pentru România, ci pentru toate ţările de Est.

Au fost si privatizări reuşite, precum Dacia, BRD sau BCR, dar este la fel de adevărat că, în urma procesului de privatizare, s-au pierdut anumite industrii - încălţăminte, textile, covoare, sticlărie etc.

Mi se pare că atunci a contat mai mult preţul terenurilor şi al fierului vechi, decât interesul activităţii economice, ceea ce a dus la pierderea unor anumite know-how-uri.

Reporter: De ce v-aţi întors în România în 1990?

Dana Gruia-Dufaut: Eu aş pune întrebarea altfel: de ce am început să lucrez în România?

M-am născut în România, însă părinţii mei au plecat în Franţa când eram copil. Am urmat acolo liceul şi Facultatea de drept şi am intrat în Baroul din Paris în 1987.

După decembrie 1989, tatăl meu a vrut să ne întoarcem în România ca să ne vizităm familia. Am ajuns în Bucureşti la sfârşitul lunii februarie 90, când se vindeau în piaţă mărţişoare cu Petre Roman...

În anii '70, tatăl meu a fost un avocat de renume în România, iar bunicul meu, Andrei Rădulescu, a fost ultimul preşedinte al Curţii de Casaţie din România, înainte de instalarea regimului comunist.

În 1991, am revenit de două ori în ţară, când am instalat şi prima societate cu capital francez; în 1992 am venit de trei ori şi tot aşa până prin anul 2000.

Am lucrat pe legea societăţilor comerciale, fiind implicată în cel puţin 100 de dosare de privatizări.

Am vizitat foarte multe fabrici de mobilă, zahăr, sticlă, în toată ţara, şi asta mi-a oferit o viziune asupra dreptului românesc de afaceri care se construia atunci.

Am lucrat pe drept comparat, ceea ce mi-a plăcut enorm. Eu veneam cu know-how din Franţa, pe care îl adaptam aici şi imediat vedeam diferenţele. Am putut să îi ajut pe investitori, făcându-le comparaţie între legea română şi cea franceză şi oferindu-le cele mai bune soluţii.

Practic, am luat dreptul de afaceri românesc de la zero.

În anii 2000, am decis să mă înscriu în Baroul Bucureşti, pentru că lucram cu societăţi franceze pe teritoriul României. În 2002, după ce mi-am echivalat diplomele franceze, am susţinut o teză de doctorat la Facultatea de Drept din Bucureşti şi m-am înscris în Baroul Bucureşti ca avocat cu drepturi depline.

În 2002, am deschis cabinetul de avocatură din Bucureşti.

Reporter: Mai e România tristă? Aţi declarat într-un interviu că în anii 90 aţi găsit o ţară tristă.

Dana Gruia-Dufaut: Nu mai e. Am şi acum în minte imaginea din acei ani - magazine goale, maşini prăfuite, blocuri gri, oameni trişti...

Acum sunt lumini, nu ca la Paris, dar aproape. Bucureştiul este un oraş mult mai verde decât Parisul, de aproape trei ori mai extins decât capitala Franţei.

În plus, Bucureştiul are mai multe spaţii verzi decât Parisul şi este păcat că nu profităm de ele.

Reporter: Cum poate francofonia să facă în România faţă agresiunii anglo-saxone puternice?

Dana Gruia-Dufaut: Face faţă. Problema este că, din cauza noilor tehnologii, informaţiile se pot găsi mult mai uşor în limba engleză.

Din acest punct de vedere, francofonia a pierdut prin faptul că pe Internet este folosită preponderent limba engleză.

Dar cred că este şi vina noastră pentru această dominaţie a englezei, deoarece ar trebui să susţinem anumite pieţe de nişă. De exemplu, clienţii Cabinetului nostru sunt fericiţi când ştiu că ne au pe noi aici şi că pot comunica mai uşor în limba franceză. Toate studiile pe care le facem sunt în limba franceză, ceea ce le convine.

Franceza rămâne o limbă puternică şi mi se pare că filierele de limbă franceză nu şi-au scăzut numărul. Trebuie sa ne luptăm pentru menţinerea şi chiar dezvoltarea lor.

Reporter: Cum e imaginea României în Franţa?

Dana Gruia-Dufaut: Nu foarte bună.

Azi vorbim de ţigani, dar înainte vorbeam de copiii abandonaţi, de câinii vagabonzi ai Bucureştiului...

Am avut întotdeauna senzaţia că presa franceză este supărată pe România, probabil, în mod inconştient, de la Revoluţia din decembrie 1989.

Atunci, presa din Franţa descoperise România, având un entuziasm incredibil în restabilirea legăturilor dintre cele două ţări.

Ulterior, jurnaliştii francezi au făcut reportaje despre România, despre revoluţia română, până când şi-au dat seama că, într-un fel, au fost induşi în eroare, şi-au dat seama că, de fapt, a fost o revoluţie aranjată.

Din acel moment, presei franceze nu prea i-a mai plăcut de România şi a început să publice numai lucrurile negative.

De-a lungul anilor, am încercat să le arătăm jurnaliştilor francezi investiţiile franceze de succes din această ţară. Constatăm că lucrurile se schimbă încetul cu încetul.

Reporter: Cum vedeţi viitorul ?

Dana Gruia-Dufaut: Mi-a plăcut întotdeauna să văd jumătatea plină a paharului, nu cea goală! Deci, viitorul îl văd bun, nu pot spune excepţional, dar în cei 25 de ani de când m-am întors în România ziua de azi a fost mai bună decât cea de ieri şi de alaltăieri! Cred în potenţialul României, cred în dorinţa românilor de a face cele necesare pentru ei înşişi pentru a trăi mai bine! Ultimii 20 de ani în România au fost pasionanţi şi îmi doresc ca şi următorii 20 să fie la fel!

Reporter: Vă mulţumesc!