Cer uşor acoperit la Moscova... vijelie la Bucureşti!

Cine a înnorat serenitatea albastră a cerului politic moscovit? În cazul de faţă, nişte englezi, mai precis guvernul doamnei May. Unii care, deşi aveau o groază de treburi insolubile pe cap, de la brexit, la "apocalipsa" post-brexit, s-au apucat, în virtutea tradiţiei lor shakespeariene, să facă "mult zgomot pentru nimic". Pe seama unui omor! Mă rog, nu chiar unul ca oricare altul, întrucît victima ţintă era un fost agent al serviciilor ruseşti care îşi schimbase "haina", pentru a fi mai în ton cu nuanţele preferate ale serviciilor de pe Tamisa, iar "arma decesului" a fost din categoria celor interzise de mult de tratatele internaţionale la care şi Rusia este parte, chimică. Sigur, după ce s-au fript cu cazul Litvinenko, acum, oficialii de la Londra s-au apucat să sufle imediat, cu mult zgomot, în iaurtul "Serghei Skripal" fără să ofere prea multe puncte de sprijin factuale pentru ipoteza, altfel cît se poate de plauzibilă a responsabilităţii Moscovei. Din punctul de vedere oferit de Turnul şi Podul Londrei, reacţia este de înţeles. Mai puţin evidentă este explicaţia pentru care, deşi în plin divorţ politic cu Marea Britanie, Bruxelles-ul Uniunii Europene a fost brusc zguduit de acest frison de solidaritate politică. Explicaţia este mai banală decît s-ar putea crede. Ca să evite "singularizarea" la care s-ar fi expus, mai marii Europei şi-au ascuns laşitatea, aproape deloc disimulată, sub umbrela instituţională a UE. Să mai zică cineva că nu e bună la ceva şi instituţia asta! Vezi doamne, acolo s-a hotărît să fim solidari, aşa că îi expulzăm şi noi pe spionii oficiali ai Moscovei deghizaţi în diplomaţi oficiali, acreditaţi cu acte în regulă în marile şi mai puţin marile capitale ale Europei, de la Berlin şi Paris, la Riga şi Talin. Fie vorba între noi, abia după anunţarea mişcării de la Bruxelles s-a hotărît şi Washingtonul să reacţioneze în spirit de solidaritate cu Londra şi să expulzeze aproape tot consulatul rus de la Seattle, plus vreo zece "diplomaţi" acreditaţi pe lîngă instituţiile ONU. Evident, România nu putea să iasă din rînd şi s-a înscris pe lista europeană de solidaritate cu ofranda cerută, expulzarea unui diplomat rus. Aşa, ca să marcăm şi noi momentul, după cum a avut grijă să explice, apăsat, comunicatul Ministerului de Externe.

La Bucureşti, desigur, tărăşenia a căzut cum nu se poate mai prost. Relaţia cu Moscova este pragul de maturitate pe care România nu l-a trecut niciodată de la 1918 şi pînă astăzi. Nu doar pentru că politica noastră nu a fost în stare să formuleze soluţiile care ar fi putut să configureze jumătatea cea mai dificilă a ecuaţiei noastre geo-politice, de la 1864 şi pînă astăzi, cît pentru faptul că Moscova a ţinut, întotdeauna, demonstrativ, să dicteze termenii acestei relaţii, fără să-i pese nici cît negru sub unghie de ceea ce crede, vrea sau propune România. Din acest punct de vedere, relaţia Titulescu-Litvinov şi eşecul semnării tratatului România şi URSS reprezintă cazul şcoală. Aşa stau lucrurile şi în prezent. Un prezent în care, din punctul oficial de vedere al Moscovei, Ro­mânia este trecută pe lista ţărilor "inamice", cele împotriva cărora sunt pregătite măsuri militare nu doar în eventualitatea declanşării unei situaţii de conflict deschis. Instalaţiile militare americane din sistemul antirachetă, amplasate în România, reprezintă motivaţia considerată la Moscova suficientă şi necesară pentru a colora definitiv relaţia cu Bucureştiul în această nuanţă de gri cenuşiu spre negru închis. Evident, vocile gata să bocească soarta noastră şi aşa crudă, în faţa ameninţării cu "o reacţie adecvată" de la Moscova, în scandalul expulzărilor, au pus mîna pe megafoane şi asurzesc urechile oricui vrea sau nu vrea să le asculte. "Asta ne mai trebuia pe cap! Să vezi ce se alege de noi... cînd s-o apuca Putin să ne tragă vreo două scatoalce după ceafă... vai şi amar!!!!" De cealaltă parte, fripturiştii unionismului butaforic, lipsit de orice fundament politic, s-au declarat indignaţi de faptul că România a pierdut ocazia marcării celor 100 de ani de la reintegrarea statală a Basarabiei pentru a da un semnal clar şi un impuls masiv, decisiv chiar, de sincronicitate şi solidaritate militantă cu mişcarea unionistă de dincolo de Prut. Laşii, trădătorii... etc. În aceste condiţii, în care propaganda şi contrapropaganda pe temele clasice ale relaţiilor cu Rusia îşi întretaie, suprapune şi interferă mesajele şi ecourile reacţiilor, nu este de mirare că spaţiul mediatic şi public din România se află pradă unei cacofonii din care nimeni nu mai înţelege nimic sau, după caz, fiecare înţelege ceea ce vrea!

În fapt, lucrurile se clarifică aproape de la sine, dacă observi cele două valenţe ale parametrului principal care defineşte tema: reacţia diplomatică a României în cazul Skripal se adresează mai mult relaţiilor noastre cu Bruxelles-ul, decît celor cu Moscova şi, indiferent de reacţia acesteia, condiţia de bază a relaţiilor bilaterale se va schimba doar după cum o dictează interesele Moscovei, nicidecum după presupusa dinamică "liberă" a interacţiunii politice şi diplomatice cu Bucureştiul.