Cetăţeanul turmentat... reloaded

Se apropie, nu-i aşa?, alegerile şi odată cu ele se activează simptomele tipice ale patologiei democraţiei de cumetrie şi de tarabă care colorează atît de pitoresc peisajul scenei politice din România. Astăzi, ca şi ieri, ca şi... de cînd ne ştim! Exponentul acestui model de articulare a rosturilor politicii, în viaţa cetăţii şi a fiecăruia dintre fii ei, este "Cetăţeanul Turmentat". Nu pentru că ar fi turmentat, aşa cum din superficialitate cred criticii literari care n-au avut răgazul, ori nu au catadicsit să buchisească nici măcar alfabetul teoriilor politice. Nici pentru că este, aşa cum îi reproşează Tipătescu, la mînie şi necaz, "beţiv... viţios... păcătos"! Fără acest personaj, piesa nu există! Rosturile "Cetăţeanului Turmentat" în "Marele tratat de politică românească şi universală", care este Scrisoarea Pierdută, ţin de esenţă şi nu au aproape nimic de a face cu înfăţişarea exterioară, ori cu mirosul de rom pe care "amicul" îl poartă peste tot cu el, în mod "naturel", fără ca asta să-i altereze simţul de orientare politică, ba nici măcar pe cel de orientare, pur şi simplu: găseşte, fără dificultăţi, casa lui Tipătescu, cînd este nevoie, atît prima cît şi a doua oară, după cum ajunge şi la locul importantei reuniuni politice la care se va anunţa numele candidatului local pentru alegerile parlamentare!! Care sunt, dară, rosturile acestui "Mare Anonim", în mecanismul politic pus de Caragiale sub razele scrutătoare ale uluitorului său RMN? Prima întrebare cheie este: "Ce caută cetăţeanul respectiv în casa Prefectului?" Textul lui Caragiale ne scoate pur şi simplu ochii cu explicaţia "epidermică": a găsit o scrisoare şi, pentru că a lucrat la poştă, înainte să devină un subiect politic (apropitar şi alegător!), a deprins să repartizeze scrisorile după andrisant!!!! Este acesta motivul? Nu, este doar pretextul! Motivul trebuie să ţină de politică, cum toate cele cu miez, care se întîmplă în piesa lui Caragiale, ţin de politică! Adevăratul motiv este expus de întrebarea cheie: "Eu... pentru cine votez?" Jocul aparenţelor nu se încheie, însă, aici. Care este rostul acestei întrebări pe care cetăţeanul nostru ţine să o adreseze celor care fac şi desfac totul în politica locală? Dacă, pur şi simplu, nu ştia numele candidatului, cu siguranţă, îl găsea afişat la secţia de votare!!! De ce vrea el, atît de neapărat, să afle răspunsul chiar de la Prefectul, însuşi? Pentru că, în ciuda tuturor aparenţelor, "Marele Anonim" ştie foarte bine pe ce lume se află, cine contează în joc şi care este greutatea votului său! Al unui alegător, "ca oricare altul", dar care are ceva suplimentar de negociat! În cazul de faţă, o scrisorică de amor a unei persoane importante, becher, nu spui cine, către o damă de mare influenţă! "Marele Anonim" este conştient de atuurile sale şi este dispus să le negocieze cu "cei care fac jocurile"! Mai întîi cu Caţavencu! Poate cineva să creadă că omul nu ştia ce face cînd a plecat la cîrciumă cu Stimabilul? N-are decît, doar că textul lui Caragiale este clar ca lumina zilei, pentru cine vrea să vadă! "Cetăţeanul" găseşte scrisoarea, se întîlneşte cu Caţavencu, îl lasă să vadă slova prefectului, adică să aibă certitudinea autenticităţii documentului, e mai ager decît Caţavencu care nu i-o poate smulge pur şi simplu din mînă, nu i-o dă nici sub presiunea reproşului politic, la care recurge "autoritatea" - "Aşa?, faci parte din Soţietatea noastră şi primeşti scrisori de la prefectul, cetăţene, bravos!", nici nu cedează la prima ofertă de preţ - "D. Nae zicea că-mi dă zece poli pe ea!". Omul vrea să se tîrguiască, să negocieze: "ba dă-mi-o, ba nu ţi-o dau, tura, vura... ne-am abătut pe la o ţuică!". Evident, nu pentru că avea nevoie să se îmbete, o putea face liniştit oricînd şi fără Caţavencu, ci pentru a finaliza tratativele! Ca dovadă, după episodul respectiv, cînd constată că "Onorabilul" i-a făcut pontul cu scrisoarea, nu îi reproşează că i-a luat-o (!!!!), ci că a încălcat regula de aur a oricărei negocieri: buna credinţă a părţilor! Caţavencu l-a înşelat şi a fost pedepsit de soartă, pentru că a folosit o stratagemă josnică! L-a băgat sub masă (dă-i cu bere, dă-i cu vin!), şi i-a luat scrisoarea! O va pierde, din nou, (Mîna invizibilă a Justiţiei Universale!), în învălmăşeala de la fatidica întrunire electorală! A doua întrebare, care pune lucrurile în ordinea pe care Caragiale s-a străduit să ne-o înfăţişeze, este: de ce se duce "Marele Anonim" la Tipătescu acasă, prima dată, fără scrisoare?! Aparent, pentru că nu ştia că a pierdut-o! Nu ştiu dumneavoastră, dar eu unul nu cred cîtuşi de puţin în această explicaţie! Primul lucru pe care, cu siguranţă, l-a făcut, după ce s-a trezit din beţie, a fost să se caute în buzunare! Ştia că nu o mai are! A venit la Tipătescu ca să-i ia apa de la moară lui Caţavencu. Să-l prevină pe Tipătescu despre răul care îl pîndeşte, să-i dea timp să-şi organizeze apărarea! "Marele Anonim" vrea să rămînă în continuare în joc, să negocieze cu "cei care contează", să contracareze manevra lui Caţavencu care a încercat să-l scoată din ecuaţie! Cum se apără "Marele Anonim" în faţa potopului de invective ale lui Tipătescu, care culminează, desigur, cu reproşul că l-a lăsat pe Caţavencu să-i fure scrisoarea?: "Ei! Nu face nimica, poate mai găsim alta."!!!! Şi, ce să vezi? Minune! Scrisorelele compromiţătoare plutesc peste tot în aer, ca funigeii!! Lui Trahanache nu-i trebuie nici o jumătate de zi ca să afle despre şi să pună mîna pe poliţele falsificate ale lui Caţavencu!!! Colac peste pupăză, onorabilul Agamiţă Dandanache îşi cîştigă nominalizarea la postul de deputat, ca tot românul imparţial, tot prin meşteşugul unei rătăcite scrisorele compromiţătoare, peste care a dat tot din întîmplare! Nu-i aşa că sunt cam prea multe întîmplări şi scrisorele, ca să fie simple coincidenţe?!!! Caragiale înfăţişează, cu bogăţie de nuanţe, un mecanism esenţial al politicii de troc, de cumetrie şi de tarabă: "votul de influenţă!". "Marele Anonim" este deţinătorul lui şi joacă rolul principal, în piesă (în cea politică, desigur!), dincolo de partide, ideologii şi rivalităţi personale, de numele şi profilul candidatului!

Pînă la următoarea noastră întîlnire vă las, dumneavoastră, plăcerea de a face portretul robot al celor (persoane şi instituţii) care, pe scena noastră politică, au intrat deja în competiţie pentru rolul Cetăţeanului Turmentat şi care se pregătesc să-şi negocieze masivul vot de influenţă capitalizat pe seama dijmuirii stolului de "scrisorele", care circulă prin văzduhul politicii noastre dîmboviţene!