China "împinge" America tot mai departe de Africa

După alungarea mongolilor, în 1368, împăratul Yong Le, din dinastia Ming, şi-a pus în aplicare planul de cucerire a mărilor.

El l-a numit pe Zheng He "Amiral al Mărilor din Vest" şi i-a pus la dispoziţie resursele pentru construirea celei mai mari flote cunoscute până atunci.

Cât de mare? Prima călătorie a amiralului He a început în 1405 şi a fost condusă dintr-o navă cu o lungime de 120 de metri, aflată în fruntea unei flote de 317 de nave, care transporta circa 28.000 de oameni, membri ai echipajului şi soldaţi, după cum scrie Wikipedia.

După aproape 60 de ani de la moartea lui Zheng He, Cristofor Columb a condus prima sa expediţie către America dintr-o navă cu o lungime de circa 30 de metri, în fruntea unei "flote" care mai avea în componenţă încă două caravele.

Flota lui Zheng He a ajuns în Arabia şi pe coasta de est a Africii, dar totul s-a terminat în 1433, odată cu interzicerea expediţiilor sale de către noul împărat.

China s-a închis de atunci în faţa "civilizaţiei" vestice. O nouă "deschidere", forţată în urma Războaielor Opiului de la mijlocul secolului al XIX-lea, s-a făcut în condiţiile impuse de Imperiul Britanic.

După mai bine de 600 de ani de la expediţiile lui Zheng He, marea putere economică a Asiei arată tot mai mult că a învăţat din greşelile trecutului, iar "expediţiile" actuale din Africa sunt concretizate prin programe economice şi baze militare.

Au trecut deja ani buni de când China îşi consolidează relaţiile diplomatice şi economice pe continentul african, mai ales acolo unde poate obţine materii prime şi produse agricole.

Influenţa tot mai mare a Chinei în Africa a declanşat acum, poate prea târziu, semnalele de alarmă la Washington.

Ultimul "front" al confruntării dintre cele două superputeri este Djibouti, o ţară din Cornul Africii aflată la intrarea din sud în Marea Roşie.

Generalul Thomas Waldhauser, comandantul trupelor americane din Africa, a avertizat recent că "armata se va confrunta cu probleme semnificative dacă un port cheie din Djibouti va fi preluat de China", conform unei ştiri Reuters.

După cum scrie agenţia de ştiri, statul african a denunţat contractul de administrare a terminalului Doraleh, care a fost încredinţat companiei DP World din Dubai şi se află în apropierea capitalei Djibouti City.

Oficialii africani au declarat că ruperea contractului a fost determinată de unele neînţelegeri care au început în 2012, însă nu poate fi trecută cu vederea sincronizarea acestei decizii cu vizita recentă a preşedintelui Republicii Djibouti în China.

Conform ştirii Reuters, DP World consideră că acţiunea guvernului din Djibouti este o sechestrare ilegală şi a depus o plângere la Curtea Internaţională de Arbitraj de la Londra.

După audierile din Congresul american, concluzia a fost că "Djibouti a preluat controlul portului pentru a-l oferi drept cadou Chinei".

Dar asta nu este tot. Reuters mai scrie că există deja o bază militară a Chinei în Djibouti, aflată doar la câţiva kilometri de "o bază militară americană de importanţă critică".

În aceste condiţii, generalul Waldhauser a declarat în faţa membrilor Congresului american că "pot apărea probleme pentru realimentarea navelor din zonă, dacă chinezii impun restricţii asupra funcţionării portului".

Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe de la Beijing a declarat că nu ştie nimic despre situaţia portului din Djibouti, iar "cooperarea Chinei cu statele din Africa nu înseamnă că se doreşte excluderea altora".

Pe fondul numeroaselor proiecte de infrastructură finanţate de China în Africa, o tendinţă care se va accentua în viitor odată cu extinderea programului strategic Calea şi Drumul, generalul american şi-a exprimat îngrijorarea că "SUA nu au capacitatea să ofere investiţii comparabile la nivelul continentului african", după cum mai scrie Reuters, în condiţiile în care Beijing-ul "construieşte centre comerciale, clădiri guvernamentale şi chiar stadioane".

Înainte să plece în ultima misiune în calitate de Secretar de Stat, Rex Tillerson a participat la o conferinţă organizată de Universitatea George Mason. Acolo a declarat că "Djibouti este o rută de importanţă critică pentru economia mondială, iar ţara este un partener important".

Tillerson a mai precizat că "modelul american de dezvoltare şi-a demonstrat viabilitatea", deoarece "Statele Unite urmăresc dezvoltarea sustenabilă, care duce la consolidarea instituţiilor, la întărirea domniei legii şi construirea capacităţii ţărilor africane de a sta pe propriile picioare".

În opinia fostului Secretar de Stat american, "modelul american reprezintă un contrast puternic faţă de abordarea Chinei, care încurajează dependenţa, prin utilizarea unor contracte lipsite de transparenţă şi afaceri corupte". În acest fel, "naţiunile sunt împovărate cu datorii, le este subminată suveranitatea şi le este negată capacitatea de a creşte sustenabil pe termen lung".

Din păcate, "modelul american" nu a reuşit să scoată din sărăcie ţările africane, chiar dacă au trecut zeci de ani de la câştigarea "independenţei" acestora.

Să fie de vină, oare, aceleaşi contracte opace şi îndatorarea excesivă, alături de programele de "asistenţă umanitară" care au permis dictatorilor să-şi menţină puterea, precum cele descrise de John Perkins în cartea "Confesiunile unui asasin economic"? Acolo nu era vorba despre China.

Rex Tillerson a reluat subiectul şi într-un discurs ţinut la sediul Uniunii Africane din Addis Abeba, capitala Etiopiei.

"Deseori, finanţările sunt astfel structurate încât, odată cu apariţia unor probleme, ţările pierd controlul propriei infrastructuri şi a resurselor naturale prin default", a precizat Tillerson, conform unui comunicat de presă de pe site-ul Departamentului de Stat american.

Din nou, "scenariul" prezentat de Rex Tillerson este identic cu cel descris de fostul "asasin economic" John Perkins, iar despre grija oficialilor americani pentru "suveranitatea" ţărilor africane nu se poate spune decât că este înduioşătoare până la lacrimi.

John Ashbourne, economist la Capital Economics din Londra, a declarat pentru Financial Times că afirmaţiile lui Tillerson "sunt motivate de sentimentul că administraţia americană este lăsată în urmă sau înlocuită ca importanţă în Africa".

China a devenit cel mai important partener comercial al Africii încă din 2009, după cum scrie FT, iar în prezent investiţiile anuale ale celei mai mari economii din Asia în infrastructura ţărilor africane depăşesc 7 miliarde de dolari.

Vizita lui Rex Tillerson în Africa a fost scurtată intempestiv de preşedintele Trump, care l-a anunţat că este concediat.

În curând, politica economică şi de securitate a Chinei va face evidentă şi "concedierea" Americii din Africa.

Amiralul Zheng He şi împăratul Yong Le ar fi mândri să vadă cum drumul pe care l-au deschis cu peste o jumătate de mileniu în urmă este redeschis şi consolidat, iar lecţiile istoriei au fost învăţate de actualii conducători de la Beijing.