Cine împarte "tortul"?

Cum se poate împărţi bogăţia unei ţări? Pe ce criterii? Altfel spus, cine, cum şi când împarte "tortul"? Pentru că şi în viaţa obişnuită împărţirea tortului poate deveni o problemă destul de complicată, dar când e vorba de o ţară, situaţia pare de-a dreptul imposibilă. Iar într-o ţară ca Româ­nia, în care politica este echivalată cu "bătălia pentru ciolan", împărţirea "tortului" altfel decât în favoarea celui ce a "cucerit" puterea este privită cu condescendenţă. Pentru români, care s-au fript deja cu politica, e mai mult decât o iluzie, e o prostie! De aceea, acum, în plină febră pre-electorală, stereotipul conform căruia toţi politicienii sunt la fel, toţi fură, iar "schimbarea domnilor ar fi bucuria nebunilor", traduce mai mult ca oricând altcândva în istoria postcomunistă neîncrederea în capacitatea politicienilor de a împărţi corect "tortul". Cu atât mai mult cu cât "tortul", datorită crizei şi politicii de austeritate, a devenit o biată plăcintă.

Şi totuşi, o astfel de variantă de a împărţi "tortul" pare posibilă. Iar în 2011 este potrivit să reflectăm asupra ei. Căci acum patru decenii, în 1971, John Rawls (de la a cărui naştere se împlinesc tot în acest an 90 de ani) a publicat, după un deceniu de frământări profunde în societatea americană, celebra "O teorie a dreptăţii". Pentru Rawls există o modalitate de a construi o societate corectă pornind de la principiile simple precum libertatea şi dreptatea, dacă acestea sunt acceptate ca practică curentă de majoritatea membrilor societăţii. Ideile lui Rawls sunt cu atât mai interesante cu cât astăzi, în plină criză, vulgata speculatorilor financiari - aşa cum a fost ea exprimată frust la BBC News, în emisiunea de luni dimineaţă, 26 septembrie, de Alessio Rastani, un trader independent din Londra - este clară: faptul că "milioane de oameni îşi vor pierde economiile" este o "veste bună", căci aşa se fac banii. Pentru aceşti oameni criza este "tărâmul făgăduinţei". Şi, în numele libertăţii lor, sunt dispuşi să sacrifice orice, dar mai ales egalitatea. Şi, odată cu egalitatea, dispare şi democraţia.

Or, în opera sa, John Rawls a încercat să combine cele două concepte pe care mulţi le consideră incompatibile: libertatea individuală şi dreptatea socială. Cum conflictul dintre egalitate şi libertate este o problemă recurentă în societăţile democratice moderne, chiar dacă mult mai vizibilă în Statele Unite decât în Europa Occidentală, modul în care aces­ta este soluţionat este crucial. Cum poate o ţară să suporte contrastul dintre un mare grad de libertate şi o inegalitate din ce în ce mai importantă? Întrebarea devine esenţială odată ce consecinţele economice şi sociale ale crizei pun în discuţie democraţia ca sistem. Şi, chiar dacă nu a fost cazul după 1990, e forte posibil ca acest conflict să influenţeze în curând şi evoluţia societăţilor post­comuniste, unde inegalităţile care s-au instalat după 1989 într-un climat al "sfârşitului istoriei", sunt astăzi privite printr-o altă grilă.

S-ar putea concilia libertatea şi dreptatea socială? Spre deosebire de neoliberali, la care libertatea şi egalitatea se exclud, John Rawls a reuşit să demonstreze că cele două tendinţe, la fel de legitime, sunt complementare, nu contradictorii. Una din soluţii ar fi ca cei ce împart "tortul" să primească ultima bucată. În felul acesta, vor fi interesaţi să asigure o cât mai mare egalitate, pentru că altfel vor fi cei mai afectaţi. Iar un sistem constituţional în care regulile să pună beneficiile politice sub control ar asigura condiţiile unei dreptăţi dis­tributive, şi ar scoate şi politica de sub influenţa nefastă a economiei. Câtă vreme economia se transformă dintr-un instrument de realizare a bunăstării într-un scop în sine, societatea nu poate funcţiona democratic.

Dacă "cine-mparte parte-şi face", democraţia este periclitată. "Tortul" nu mai poate fi împărţit în dispreţul societăţii. Căci, democraţia nu este un simplu sistem politic, ci un răspuns rezonabil la multitudinea de probleme ale lumii contemporane. Un interviu dat Gazetei Wyborcza şi preluat de Courier International de celebrul politolog american de origine poloneză Adam Przeworski este revelator pentru acest subiect: "Pentru mine, democraţia este un sistem în care guvernele pierd alegerile.... Eu lupt împotriva viziunii că democraţia este un pom de Crăciun sub care toată lumea găseşte ceea ce caută. Democraţia este un câmp de luptă. Viaţa noastră este influenţată de multe forţe: de societate, care distribuie, cere şi permite, de economie, de conflicte politice şi sociale. Iar democraţia nu este altceva decât un sistem care < procesează > aceste conflicte".