Cine răspunde cînd incompetenţa omoară?

"Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice." Aşa spune articolul 80, paragraful 2, din Constituţia României; spune, mai clar decît lumina zilei. Mai spune el şi alte năzbîtii, dar nu ele ne interesează acum! Articolul 22 (1), al aceluiaşi text fundamental, precizează, la rîndul său, fără nici un fel de echivoc: "Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate." De stat şi de autorităţile sale, completăm noi, că doar nu de marţienii de pe Venus şi de instituţiile lor! În România, mor mulţi oameni şi dispariţia a nu puţini dintre ei poate fi legată, direct şi indirect, de ceea ce face şi mai ales de ceea ce nu face drăguţul nostru de stat, pe spinarea căruia trăiesc în belşug şi veselie, cînd nu huzuresc şi se îmbuibă de-a dreptul, o liotă nesfîrşită de instituţii care, toate, ne vor binele, iar în instituţiile respective, la rîndul lor, prosperă sute, mii, zeci de mii de slujbaşi care-şi iau leafa lunar pentru că ne-au făcut, nouă, binele pentru care au fost angajaţi. Întrebarea care te izbeşte, imediat, ca un ciomag în creştet, după această constatare este: "Atunci, de ce ne merge, nouă, atît de rău?" Răspunsul banal care ar trebui să-i dea crize spasmodice de dureri (de suflet, măcar!), în fiecare zi, Preşedintelui României, (desigur, nu doar lui!), este acela că aceste instituţii nu prea funcţionează deloc bine, iar acest lucru trebuie remediat, iar de această remediere este direct responsabil, la cel mai înalt nivel, desigur, chiar Preşedintele.

Dacă cineva mai avea vreo umbră de îndoială asupra faptului că instituţiile şi autorităţile noastre publice funcţionează te miri cum, în sensul că nu merg mai deloc, iar cînd merg, le iese pe dos decît ar fi trebuit, în materie de efecte sociale, poate să contemple în toată crîncena şi incomensurabila ei durere umană, tragedia suferinţelor şi a morţii unor bebeluşi de cîteva luni, striviţi de colţii tari şi insensibili la orice durere ai incompetenţei, indolenţei, lipsei de metodă, de perspectivă şi mai ales lipsă de orice răspundere a unei largi haite de instituţii publice. De mai bine de o săptămînă, vieţile acelea, mai firave şi mai vulnerabile decît frunzuliţa ghiocelului scăpată primăvara de strînsoarea rece a zăpezii, pîlpîie şi se sting, fără ca cineva să aibă o perspectivă cap-coadă asupra problemelor, fără ca cineva să lămurească condiţiile şi cauzele situaţiei şi, secvent, ce şi cum trebuie făcut pentru a o curma.

O varietate de bacterie, altfel prietenoasă cu noi oamenii, dar care se poate preface într-un ucigaş profesionist, cînd îi trece ei prin "cap" şi dacă a găsit anumite condiţii de viaţă şi multiplicare, a ajuns în corpurile puţin mai mari decît o lingură ale unor nou născuţi. Desigur, nu neapărat statul şi instituţiile sale sunt responsabili pentru acest fapt. Există şi situaţii pentru care statul este direct responsabil - vezi infecţiile nosocomiale, ori asistenţa post-natală precară, ori lipsa de pregătire a mamelor cu nou născuţi, ori lipsa de educaţie în materie de igienă, care, în România, a ajuns să se extindă larg asupra întregii populaţii, inclusiv breasla medicală! Ce fac autorităţile statului? Se ocupă de imagine! Primul minstru face o vizită la un spital unde, în cele din urmă, au fost internaţi nou născuţii suferinzi, abia atunci cînd erau bine săltaţi pe pragul drumului fără de întoarcere, iar miniştrii de la sănătate şi agricultură se dau în stambă în faţa camerelor de luat vederi, tot la două zile, ca să nu zică lumea că stau ca momîile în păpuşoi! Desigur, diagnosticul în asemenea cazuri nu este neapărat simplu de stabilit, mai ales la sugari; poate dura cîteva zile. Desigur, o armată de indivizi speriaţi de dimensiunea mediatică a evenimentelor au dat buzna, care unde a văzut cu ochii, să caute "din ce cotlon s-a ivit bacteria". Ipoteza alimentaţiei este rezonabilă şi trebuia făcută, deci trebuia căutat pe lanţul care începe cu producţia şi se încheie cu condiţiile în care au fost ingerate alimentele copiilor. Nici vorbă de organizare şi cercetarea sistematică! Din cabinetul lui, de la Bucureşti, un ministru care ar fi trebuit să-şi dea demisia a doua zi, ne-a anunţat plin de "transparenţa" care s-a văzut şi mai ales plin de neghiobia care nu se observă la fel de uşor în lumina camerelor de luat vederi, că s-a dat de urma unui soi de brînză, produsă de "firma X", care a testat pozitiv la bacteria E-coli, varietatea ucigaşă (026). Nu există nici cea mai mică probă că bacteria a fost în produs încă din fabricaţie, ori înainte de livrare!!! Firma cu pricina a fost aruncată de un ministru direct în faliment!!! Fără nici o probă... doar pe vorbe şi rezultate parţiale ale unei investigaţii pe care nu o coordonează nimeni. Asta, ca să vorbim de lanţul alimentar. Puteau veni nou născuţii în contact cu bacteria şi din alte medii? DA... mai mult ca sigur? A cercetat cineva sursele de apă? Doar la fabrica incriminată de ministru, doar că acolo a făcut-o proprietarul, că el făcea acest lucru oricum, obligat de standardele de producţie!!! Nimic!!! Apa lui e bună! Mai sunt posibile şi alte surse de contaminare? Desigur, dar în loc să se ocupe de coordonarea, eventual chiar de conducerea anchetei complexe, medicale şi de sănătate publică, un alt ministru iese şi el la televizor din două în două zile ca să ne spună ceea ce trebuiau să ne spună doctorii, asistentele, personalul medical şi de îngrijire socială care a avut responsabilitatea de a preveni, sesiza, diagnostica şi trata oportun apariţia unei stări patologice care pune direct în pericol viaţa pacienţilor nou-năcuţi. Ţi-ai găsit!

De unde şi întrebarea mea de nespecialist: Domnule Preşedinte, nu vi se pare că toate aceste instituţii funcţionează rău... da ştiţi cum... rău de tot? Realitatea, mai puţin periată sună aşa: Statul numit România şi instituţiile sale omoară oameni, pe cei mai lipsiţi de apărare şi fără nici o vină, alta, decît că s-au născut aici!!! În afară de discursuri în Parlament, mai faceţi şi altceva? Pe miniştrii care nu au fost în stare să gestioneze situaţia, iar între timp au periclitat vieţile micilor bolnavi, iar din neghiobie au distrus o investiţie, cine-i pune să plătească pentru vesela lor inconştienţă, nepricepere şi incompetenţă managerială? După ce a bifat vizita la spital, Primul-Ministru nu a dat semne că l-ar mai interesa ceva, cu atît mai puţin isprăvile şi neghiobiile miniştrilor săi.

Poate, după ce mai citiţi o dată articolele acelea din Constituţie, domnule Preşedinte, vă suflecaţi mînecile şi vă daţi mai aproape de "Lucrul bine făcut". Faceţi ceva pentru buna funcţionare a instituţiilor statului, de care sunteţi responsabil! Adică, răspundeţi: politic, administrativ şi după caz, în faţa legii! Cu funcţia, cu bunurile şi chiar cu viaţa dumneavoastră, pentru că nu-i aşa, domnule Preşedinte, măcar de articolul 16 (2) tot trebuie să fi auzit cîte ceva, de atîta amar de vreme, de cînd sunteţi la Cotroceni: "Nimeni nu e mai presus de lege."