Cîştigătorii au pierdut, pierzătorii au cîştigat!

Nu este nici un paradox, ci realitatea în datele ei esenţiale, după alegerile generale din Germania. Cei doi pilieri ai sistemului politic german au fost temeinic erodaţi şi, în mod clar, nu mai pot susţine greutatea schimbării pe care o reclamă electoratul. Mai vechi sau mai noi, partidele alternativă, la dreapta, ca şi la stînga spectrului politic, au cîştigat voturi suficiente pentru a intra în jocul parlamentar şi al soluţiilor de guvernare, pentru a marca semnificativ viitorul scenei politice de la Berlin.

Conform aşteptărilor, Creştin-democraţii au rămas cel mai important partid, capturînd o treime din totalul voturilor exprimate. Surpriza? Acest rezultat, care îi dă doamnei Merkel sarcina formării şi conducerii unei coaliţii de guvernare, în cel de al patrulea mandat de Cancelar, înseamnă mai bine de două milioane de voturi pierdute, faţă de alegerile precedente! O hemoragie de încredere şi susţinere politică fără precedent în istoria formaţiunii creştin-democrate. Iar rana a sîngerat cel mai tare în chiar fieful tradiţionalei alianţe, în Bavaria, unde CDU-CSU a primit o severă corecţie politică. Pentru Merkel este o victorie amară. Va primi noul mandat, dar el este ca şi încheiat, înainte de a fi început. Din ziua întîi, tema politică principală, atît în interiorul partidului, cît şi în relaţiile cu electoratul şi cu celelalte formaţiuni politice, va fi "lumea post-Markel". Chiar dacă va reuşi, măcar în prima parte, să ţină capacul peste oala în fierbere a competiţiilor nedeclarate pentru succesiune, cu siguranţă nu o va mai putea face în a doua parte, iar formaţiunea va consuma nu puţină energie în competiţia internă. Cu ceva înţelepciune şi prevedere politică, CDU va găsi resursele schimbării în relaţia cu nucleul electoral principal al formaţiunii, dar şi cu zonele limitrofe din care ar trebui să culeagă voturi la următoarele alegeri, pentru a părăsi traiectoria de cădere, pe care se află acum.

Nici managementul coaliţei de guvernare cu liberal-democraţii, încă şi mai complicat, poate şi cu verzii, nu va fi tocmai lucru uşor pentru viitorul Cancelar. Chiar dacă Merkel are experienţa de coaliţie necesară, rezultatele mandatelor în care a exersat această soluţie de guvernare nu vorbesc deloc despre succes. Există premise serioase, astfel, ca rezultatul final să fie şi cel mai important eşec politic al doamnei Merkel. Un lux pe care ea şi l-ar putea permite, dar cu siguranţă nu şi CDU, care nu se mai poate prezenta şi la alegerile viitoare cu un mandat eşuat, fără să rişte soarta actuală a fostului său partener de coaliţie, SPD.

Socialiştii germani, cu un nedorit şi neaşteptat minim istoric, doar 20% din voturile exprimate, se află şi ei la o mare cumpănă. Este motivul pentru care conducerea partidului a anunţat, imediat după aflarea rezultatelor, trecerea pe băncile opoziţiei. Era "GroCo" a apus definitiv, pentru socialişti! Este adevărat, viaţa de coaliţie a fost cît se poate de plăcută pentru generaţia liderilor care au beneficiat de "darurile lui Merkel", dar dezastruoasă în privinţa contribuţiei la formularea şi trecerea angajamentelor politice specifice stîngii-democrate. Dacă vrea cineva un tablou, un instantaneu al situaţiei SPD-ului, atunci să privească scena petrecută în Bundestag cu mai puţin de două săptămîni înainte de alegeri. Cancelarul Merkel face prezentarea realizărilor mandatului. O voce de pe băncile SPD ţine să amintească faptul că şi socialiştii au contribuit la catalogul legislativ. În contrast izbitor cu ţinuta ei obişnuită, vădit iritată, doamna Merkel a replicat biciuitor: În acest parlament nici o iniţiativă, nici o lege nu a trecut fără voia mea... şi a coaliţiei CDU-CSU, s-a grăbit ea să adauge, speriată un pic, parcă, de tonul şi de implicaţiile aserţiunii, altfel, plină de adevăr!!! SPD-ul are nevoie, ca de apă vie, de experienţa întreagă a unui partid de opoziţie, aflat în deficit de relaţionare cu propriul electorat, de soluţii alternative pentru marile probleme sociale ale Germaniei şi nu în ultimul rînd de conducere credibilă, cu capacitate de mobilizare electorală. Fără schimbări de structură politică, de conducere şi de program, această vale a plîngerii, pe care SPD s-a angajat să o traverseze în noul mandat parlamentar, nu va fi însă suficientă pentru a garanta un viitor electoral capabil să readucă formaţiunea la nivelul guvernării pe picioarele proprii.

În tabăra pierzătorilor, cîştigurile sunt cît se poate de semnificative. Mult hulita şi temuta Alianţă pentru Germania (AfD), cu circa 13% din voturi, a trecut bariera reprezentării parlamentare, pentru prima dată şi încă cu ce succes! Este a treia forţă politică din Bundestag!!! Dintr-o dată, comentariile politice au uitat cu desăvîrşire termenul de "populism" şi consemnează faptul că, după şase decenii, AfD-ul reînnoadă firul reprezentării parlamentare a extremei drepte!!! Ceilalţi pierzători reprezintă opţiuni foarte diferite, fiecare cu rolul ei. Liberal-democraţii reintră în Bundestag, după dezastrul alegerilor anterioare, şi reprezintă zestrea necesară alianţei CDU-CSU pentru a forma viitorul guvern. SPD-ul va fi obligat să îşi privească în faţă, zilnic, "coşmarul", alternativa radicală a stîngii, care a rupt 10% din capitalul ce putea să fie al său. Dar, nu e! În sfîrşit, ecologiştii, marchează şi ei o revenire care îi aşează, cel puţin teoretic, în ecuaţia viitoarei guvernări.

Şi, de ce ne-ar interesa pe noi toate acestea? Răspunsul simplu ar fi: dinamica politică a Germaniei, ne place, nu ne place, are repercusiuni importante asupra dinamicii politice a UE, a relaţiilor cheie cu Franţa, Rusia şi Statele Unite ale Americii. Cu alte cuvinte, cum se va mişca placa tectonică a politicii internaţionale, pe care se află şi România, depinde, desigur nu total, dar în măsură considerabilă, de dinamica politică a Germaniei.