English
În prezent, în România există o foarte mare neîncredere a mediului de afaceri în eficienţa măsurilor de restructurare a companiilor care intră în insolvenţă, este de părere avocatul Florian Mateiţă, Partener RomInsolv SPRL. Specialistul evidenţiază că, în viaţa economică de zi cu zi, insolvenţele şi falimentele sunt inevitabile: "Permanent au fost, sunt şi vor fi întreprinderi care nu ţin pasul competiţiei, care nu ştiu să gestioneze conflictele sau să-şi planifice cu realism obiectivele. Cu atât mai mult în perioadele de criză nu este vorba dacă vor fi insolvenţe, ci despre câte vor fi".
Acum avem circa 2,3 milioane de coduri fiscale unice, dintre care doar 864.000 au bilanţurile depuse la zi. Dintre acestea, 816.000 sunt întreprinderi mici şi mijlocii, iar aproximativ 230.000 au capitaluri proprii negative de mai mulţi ani, subliniază Florian Mateiţă, adăugând: "Profesia noastră are datoria să fie pregătită pentru a absorbi vârfurile de insolvenţe cu potenţial de a crea blocaje economice majore şi de a amplifica, astfel, dezechilibrele în societate.
Dincolo de scopul major al procedurii - plata într-o măsură cât mai mare a creanţelor -, profesia noastră are de îndeplinit alte două obiective calitative majore: de a păstra în funcţiune în mod continuu activele existente, indiferent în mâna cui se află, şi, extrem de important, de a conserva şi chiar de a creşte o clasă antreprenorială din ce în ce mai experimentată, mai onestă şi mai determinată să investească în ţară".
Astăzi, din 100 de proceduri de insolvenţă deschise, 96 de companii intră direct în faliment, trei intră în faliment după eşecul planurilor de reorganizare şi doar o singură companie reuşeşte să se reorganizeze cu succes, potrivit reprezentantului RomInsolv. În opinia specialistului, ceea ce pare să reprezinte doar o statistică deloc promiţătoare, are drept cauză principală lipsa de încredere în eficienţa măsurilor de redresare şi reorganizare specifice procedurii de insolvenţă şi determină debitorii să apeleze prea târziu la protecţia legii şi numai după ce epuizează încercările personale (neprofesionale).
Florian Mateiţă consideră că este nevoie să înţelegem care sunt factorii ce determină eficienţa economică şi managerială redusă a măsurilor luate în insolvenţă, din ce cauze companiile nu supravieţuiesc procedurii: "Ştim că primul pas în rezolvarea oricărei probleme este identificarea corectă şi la timp a acesteia. De aici rezultă importanţa complexei analize financiare permanente şi precizia identificării cauzelor insolvenţei.
Apoi, orice plan de reorganizare poate fi implementat cu succes dacă şi numai dacă este asigurată liniştea şi predictibilitatea în procedură. De unde rezultă că efortul practicianului în insolvenţă de a menţine echilibrul între interesele participanţilor la procedură este vital".
Succesul planului depinde, de asemenea, de fundamentele şi de contextul în care sunt luate deciziile strategice, dar şi de modul în care sunt ele prezentate creditorilor, ceea ce solicită înţelegerea profundă a activităţilor economice, dublată de abilităţi de comunicare şi negociere, mai spune Florian Mateiţă. Conform domniei sale, identificarea eronată a cauzelor insolvenţei conduce la alocarea incorectă a resurselor, altfel spus la întocmirea planurilor de reorganizare fără surse certe, nesustenabile şi sprijinite cu proiecţii de vânzări supraevaluate. Cu siguranţă un asemenea plan nu poate fi îndeplinit, însă, până va fi stopat prin faliment, va consuma resurse din cele care ar putea fi alocate distribuţiilor către creditori şi vom asista la o abundenţă de litigii care vine la pachet cu un cost ridicat al procedurii.
O altă cauză a eficienţei reduse a procedurilor derivă din multitudinea litigiilor dintre debitor şi creditorii şi/sau debitorii săi, întrucât acest lucru determină existenţa unor termene lungi de judecată, dar şi soluţionări contradictorii în speţe identice, din perspectiva debitorului şi a participanţilor la procedură nefiind altceva decât o rezolvare a conflictelor fără efecte rapide în procedură, mai opinează Mateiţă.
• Soluţii pentru redresare
Florian Mateiţă este de părere că sunt mai multe aspecte care trebuie urmărite şi realizate pentru soluţionarea problemelor expuse mai sus.
Printre acestea se numără:
"- Depistarea timpurie a cazurilor de dificultate financiară şi motivarea proprietarilor şi administratorilor de companii să ia decizii din timp, asistaţi de specialişti. Pentru aceasta este nevoie de o excelentă comunicare în piaţă şi de o strânsă colaborare cu marii creditori de profesie;
- Practicianul potrivit în dosarul potrivit, care ar presupune evidenţierea practicienilor care au în istoric rezultate în restructurare şi reorganizare judiciară. Printre criteriile ce pot fi uşor monitorizate ar fi apetitul pentru transparenţă, echilibru şi negociere al practicianului măsurat după numărul mediu de litigii conexe per dosar, ajustat cu capacitatea acestuia de gestionare a conflictelor măsurată ca fiind numărul total de litigii conexe câştigate de practician raportat la numărul total de litigii;
- În cadrul UNPIR, comisii multidisciplinare permanente cu rolul de a identifica la cerere soluţii etice, echidistante şi corecte juridic ale unor situaţii şi probleme concrete întâmpinate de practicieni în exercitarea atribuţiilor lor, precum şi o permanentă îmbunătăţire a legislaţiei menite să tranşeze toate aspectele litigioase ce pot conduce la degrevarea instanţelor, precum regimul juridic al unor creanţe (ex.: avansul achitat unui dezvoltator pentru achiziţionarea unui imobil, garanţia de bună execuţie constituită de un antreprenor la dispoziţia beneficiarului) şi/sau clauze permise şi nepermise într-un contract din perspectiva legii insolvenţei;
- Diversificarea programei de cursuri INPPI cu cursuri de etică profesională, de management, de comunicare şi de negociere, tematica fiind necesar să fie pragmatică, orientată către împărtăşirea soluţiilor generale, dar şi a problemelor identificate şi rezolvate în comisiile UNPIR propuse mai sus. Este, de asemenea, importantă măsurarea rezultatelor participanţilor la cursuri în dosarele pe care le au pe rol, respectiv ar trebui urmărită reducerea numărului de litigii, continuarea activităţii, vânzarea rapidă a activelor neutilizate;
- Vânzarea rapidă a activelor la preţul stabilit de piaţă, ceea ce s-ar traduce că standardul minimal al profesiei este expunerea bunurilor pe piaţă prin intermediul tehnologiei, accesul facil al publicului pentru vizionare şi utilizarea platformelor online. Creditorii nu ar trebui să condiţioneze vânzarea activelor de atingerea unui preţ minimal, ci doar să fixeze perioada iniţială de expunere şi eventuala ei prelungire în aceleaşi sau mai multe medii de publicitate, care ar putea presupune adoptarea prin lege a unui regulament de vânzare unic, precum cel reglementat de Codul de Procedură Civilă".
În concluzie, avocatul a menţionat că se impune o îmbunătăţire a comportamentului în procedură care să conducă la reducerea cauzelor litigioase şi la creşterea ponderii activităţilor practicianului destinate salvării afacerilor şi activelor debitorilor, în vederea reintegrării lor rapide în circuitul economic.
Florian Mateiţă a conchis: "Fără nici o îndoială, schimbarea presupune un efort colectiv, atât al fiecărui practician, cât şi la nivelul UNPIR, însă consider că este perfect justificat de importanţa identificării corecte a fenomenelor juridice, economice şi sociale negative ce pot fi atenuate atât direct, cu resurse existente, cât şi prin menţinerea unui dialog real cu autorităţile şi instituţiile care implementează măsuri şi creează cadrul legislativ ce vizează procedurile de insolvenţă. Acest dialog trebuie să fie proactiv, tehnic, orientat spre soluţii şi trebuie să se desfăşoare continuu pentru a contura un cadru legislativ suplu, adaptat realităţilor economice inclusiv prin simplificarea anumitor măsuri fiscale pentru firmele aflate în insolvenţă şi orientat către salvarea companiilor şi activelor productive".
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
