English
Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă necesită amendamente la peste zece ani de la intrarea sa în vigoare, spune Stan Tîrnoveanu, prim-vicepreşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR), subliniind că "în principiu, un act normativ ar trebui reanalizat după trei ani, pentru că încep să apară fisurile în abordarea sa".
Domnia sa menţionează: "De exemplu, pe mine mă deranjează o expresie: realizarea planului de reorganizare cu succes. Poate să fie realizarea reorganizării fără succes, adică cu deces? Astfel, sunt multe lucruri care trebuie corectate".
Stan Tîrnoveanu adaugă: "Dată fiind dorinţa de a amenda Legea insolvenţei astfel încât să existe o mai bună colectare a datorilor bugetare, noi ne-am manifestat disponibilitatea în calitate de entitate de utilitate publică - instituţie consultativă, conform prevederilor OUG 88/2018 privind modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei. Experienţa pe OUG 88 a generat cele mai multe hotărâri de dezlegare ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în principiu pe hotărârea prealabilă. Din cele 19 soluţii date de ÎCCJ pe interpretarea dispoziţiilor legale, cele care preveau OUG 88 au fost în număr de cinci. Deci, dacă Legea nr. 85/2014 are o viaţă din 2014 în 2025, OUG, cât a fost vigoare, a generat aceste hotărâri de dezlegare a unor probleme de drept pentru că, în principiu, o ordonanţă de urgenţă nu permite o dezbatere şi multe discuţii sunt pe persoane care se ocupă de colectare. Adică persoane care sunt în faliment, au capacitate de folosinţă restrânsă, deci nu prea pot plăti impozite. Şi atunci, unde trebuie să umblăm? Trebuie să umblăm cumva în amonte - în reorganizare, sau şi mai bine, în procedurile preventive. Astfel, eu aş sugera că ceea ce trebuie făcut nu este să vedem cum îi mai resuscităm pe cei din compartimentul acesta, care nu mai pot săraci. Nu au cum. Atunci, trebuie mers, fie la reanimare - o procedură de insolvenţă, de reorganizare, fie în amonte, la procedurile preventive, care au crescut în ultima vreme. Mai demult erau doar câteva pe an. (...) Lumea nu înţelege - dacă încerci cumva să găseşti o procedură pentru debitorul în insolvenţă, zice «apără debitorul de insolvenţă», nu gajul general, pentru că în condiţiile în care el este în insolvenţă sau preinsolvenţă, încerci să maximizezi gajul general, adică acei creditori, furnizorii, pentru că, dacă le dispare unul dintre clienţi, e o mare problemă în funcţie de expunerea pe care o au. Cu titlu de exemplu, noi am propus să aibă confortul financiar şi juridic Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ca acele creanţe fiscale care sunt, să zicem, într-o fază procedurală, să fie trecute provizorii. O ipoteză similară - situaţia în care o creanţă este contestată şi judecătorul încă nu a tranşat creanţa respectivă. Deci, noi avem soluţii oneste, echilibrate".
Stan Tîrnoveanu a adus în atenţie două decizii ÎCCJ - nr. 22/2024 şi nr. 11/2025, spunând: "De ce trebuie corectată legea? Pentru că sunt tot felul de expresii. În decizia 22/2024 avem articolul 75, care spune «se suspendă toate acţiunile împotriva debitorului». Dar, acţiunile debitorului nu se suspendă. Având în vedere că există raportul juridic între părţi cu un singur izvor, atunci înseamnă că trebuie să-l soluţionezi. (...) Decizia 11/2025 respinge sesizarea, deci, dacă e respinsă nu a traşat nimic. Dar, chiar dacă soluţia pronunţată a fost de respingere a sesizării ca inadmisibilă, din considerentele acesteia rezultă cu claritate că în cuprinsul planului de reorganizare trebuie cuprinse toate categoriile de creanţe, inclusiv cele înscrise sub condiţie suspensivă".
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
