CONFORT, DAR NU CU ORICE PREŢ "Metroul consumă copaci şi produce câini"

Lucrările la "Magistrala de metrou 5 - Drumul Taberei - Universitate" sunt în plină desfăşurare spre mulţumirea oficialităţilor de la Ministerul Transporturilor şi de la Metrorex. Mai puţin mulţumiţi sunt însă beneficiarii, o consistentă parte din cei aproape 300.000 de cetăţeni care vor beneficia de binefacerile acestei investiţii. Cercetarea "pulsului" public, la faţa locului, demonstrează că oamenii în proporţie covârşitoare sunt în primă fază de acord că metroul reprezintă o necisitate pentru acestă zonă, un oraş mediu integrat într-un mare oraş, dar... După acest "dar" lucrurile par să o ia complet razna, fiecare om având cel puţin o nemulţumire. O enumerare, pe repede înainte, ne configurează imaginea în linii mari. Dispariţia copacilor, dis-pariţia părculeţelor de joacă pentru copii, dispariţia locurilor de parcare, dispariţia trotuarelor, apariţia unor haite de câini agresivi, apariţia zgomotului asurzitor, apariţia unor utiliaje chiar sub ferestrele unor apartamente, teama pensionarilor că nu vor supravieţui până la terminarea lucrărilor sunt câteva din chestiunile care îi macină pe oameni. Punctul de vedere al autorităţilor este cunoscut şi a fost afişat în numeroase zone unde au fost demarate lucrări: "Ne cerem scuze pentru disconfortul creat.... lucrările sunt în beneficiul dumneavoastră...", aşa că nu este cazul să insistăm. Este evident pentru orice om dotat cu un strop de bun-simţ, că o magistrală de metrou nu se poate realiza instantaneu, fără nicio gaură în pământ, fără niciun strop de disconfort. Oamenii cred însă că multe probleme sunt doar "bonusuri" oferite fie de proiectanţi, fie de echipele de muncitori. Înmulţirea câinilor este o realitate. Doamna Vali Ilie, economist, ne prezintă în linii mari situaţia în ceea ce priveşte înmulţirea maidanezilor: "Sute de câini bântuie prin cartier. Nu ştii pe unde să o mai apuci să ajungi la piaţă, la slujbă sau cu copilul la şcoală. Mare parte din câini sunt aduşi chiar de muncitori, care locuiesc în jurul Bucureştiului şi au găsit de cuviinţă să scape astfel de bietele animale care probabil nu le mai folosesc. Mai rău este că aceşti câini sunt neobişnuiţi cu viaţa la oraş, sunt foarte agresivi, îşi apără aşa-zisul teritoriu, şi, din păcate, de multe ori sfârşesc sub roţile automobilelor. Nici ei şi nici noi nu avem vreo vină. Până acum, metroul consumă copaci şi produce câini. Politicienii care aşteaptă să îi votăm în acest an nu ar trebui să îşi mai facă speranţe, de frica acestor câini vom sta în case".

Dispariţia copacilor este evidentă. În anumite zone aspectul este selenar, munţi de gheaţă amestecată cu noroi, gropi, pietre şi niciun fel de plantă. Toma Andrei, absolvent al Institutului de Construcţii, crede că informarea cetăţenilor ar fi fost necesară înaintea începerii lucrărilor: "Nu ştiu cine a făcut proiectul pentru această lucrare, dar personal cred că nu îi este foarte clar ce vrea să facă. Au anunţat că folosesc acea freză specială, care lucrează exclusiv pe sub pământ, aşa cum s-a întâmplat şi în Turcia sau Japonia, dar văd că pe kilometri întregi au ras tot, trotuare, pomi, parcări, de parcă ar dori să facă o imensă groapă. Nu am nimic nici cu muncitorii, câştigă o pâine, dar parcă sunt loviţi de o demenţă a distrugerii, ar tăia şi călca în picioare totul şi dacă le pretinzi o minimă explicaţie îţi râd în nas şi devin obraznici. Au dispărut pomi care crescuseră în 40 de ani. Probabil, dacă se replantează, copiii noştri vor mai apuca să vadă această zonă la fel de verde ca în urmă cu un an". Teama că lucrările se vor împotmoli sporeşte disconfortul celor care locuiesc în preajma şantierelor. "Nu cred că mai apuc eu să văd aici metrou. Au lucrat 20 de ani la nişte staţii primite moştenire de la Ceauşescu, aşa că nu îmi închipui cum vor termina totul aşa cum sus-ţin ei în 3-4 ani", ne-a declarat o pensionară, care vrea să rămână anonimă, pentru că viaţa a învăţat-o să nu se pună cu cei puternici. Cât am discutat cu oamenii, au existat mai multe conflicte generate de lupta disperată pentru prinderea unui loc de parcare. Din fericire, violenţele au fost doar verbale.

Concluzia e simplă: oamenii vor confort, dar nu cu orice preţ.