Constituţia ca o pradă

Trebuia să se ajungă şi aici. Modul în care au reacţionat în faţa crizei economice arată că autorităţile sunt ignorante sau pur şi simplu neinteresate, din cauza orbirii ideologice, să acţioneze la nivelul factorilor determinanţi, alegând acţiunea la nivel "cosmetic", după principiul "fă-te că lucrezi".

Acţiunile şi programele de până acum au folosit tot felul de "artificii" juridice pentru a "ocoli" prevederile constituţionale, dar acest lucru nu a fost de ajuns. Acum este nevoie de o agresiune directă împotriva cetăţenilor, o agresiune care se împiedică tot mai mult de prevederile constituţionale.

Înainte ca autorităţile noastre să vină cu propuneri pentru confiscarea averilor sau a automobilelor care depăşesc viteza legală, Curtea Constituţională a Germaniei a "închis ochii" la "micile" corecţii aplicate tratatelor europene pentru salvarea unei utopii a aşa-ziselor elite continentale.

Acum, autoritatea supremă în probleme constituţionale din Europa, Comisia de la Veneţia, este de acord cu modificarea articolelor privind dreptul de proprietate. "Comisia Europeană pentru Democraţie prin Lege, mai bine cunoscută sub numele de Comisia de la Veneţia, este organul consultativ al Consiliului Europei pentru problemele constituţionale", se arată pe site-ul Consiliului Europei, iar "comisia a jucat un rol important în adoptarea constituţiilor care sunt conforme cu moştenirea constituţională a Europei".

Oare despre ce moştenire este vorba, atunci când sancţionezi atacul direct asupra unui pilon de bază al statului de drept? Sau nimic nu mai contează, când trebuie să creezi o bază legală pentru confiscarea avuţiei cetăţenilor, deoarece ai ajuns la concluzia că jaful anterior crizei nu a fost suficient?

"Este uşor să concepi faptul că, în loc să fie un factor de reparare a nedreptăţii, legea devine cel mai invincibil instrument al său", scria Frédéric Bastiat în "Legea", lucrarea sa fundamentală.

Ceea ce se întâmplă acum la nivelul Uniunii Europene ne arată că suntem în faţa unui fenomen deosebit de îngrijorător de regres al principiilor fundamentale ale jus-tiţiei.

Bineînţeles că pentru reducerea numărului accidentelor de circulaţie nu este nevoie de o modificare a legii fundamentale. Cea mai sigură şi eficientă măsură ar fi renunţarea la obligativitatea asigurărilor de răs-pundere materială şi civilă.

În aceste condiţii, în care vinovatul se confruntă cu o răspundere nelimitată, costurile ar deveni prohibitive, iar prudenţa ar deveni principala preocupare a şoferilor.

Din păcate, ceea ce se întâmplă la noi nu este un caz singular. Legea fundamentală a unor naţiuni considerate mult mai avansate se află, de asemenea, sub asaltul necesităţii istorice de salvare a unor state inepte şi falimentare.

În numele unei aşa-zise lupte împotriva ameninţărilor interne şi externe, instituţiile statului american încearcă acum să anuleze şi prevederile celui de-al patrulea amendament. New York Times scria recent că "administraţia Obama este aproape de aprobarea unui plan propus de FBI pentru modificarea exhaustivă a legilor privind supravegherea populaţiei". Acest plan prevede interceptarea comunicaţiilor prin Internet fără aprobarea prealabilă a unui judecător.

Comentând pe marginea articolului din NYT, profesorul Michael L. Scott, de la Universitatea din Rochester, arată că "legislaţia propusă de către FBI nu facilitează decât interceptarea comunicaţiilor pentru persoanele care nu acordă importanţă criptării", adică va facilita "spionarea cetăţenilor obişnuiţi, şi nu a teroriştilor sau a traficanţilor de droguri".

Conform definiţiei din Wikipedia, Carta Drepturilor ataşată Constituţiei Statelor Unite reprezintă "numele colectiv atribuit primelor zece amendamente ale Constituţiei", iar scopul acesteia este de "a proteja drepturile naturale la libertate şi proprietate" ale cetăţenilor.

Observaţi nuanţa? Este vorba de drepturi naturale ale omului, pe care legea fundamentală trebuie să le apere, nu despre "drepturi" pe care ţi le acordă statul. La fel de uşor cum sunt acordate, tot astfel sunt transformate în obligaţii.

Amendamentul al IV-lea din Cons-tituţia SUA arată că "Dreptul oamenilor de a fi siguri de propria lor persoană, de casele, documentele şi bunurile lor nu trebuie sa fie violat prin percheziţii şi sechestrări nerezonabile; nu trebuie sa fie emise mandate decât pe baza unei cauze a cărei probabilitate e susţinută prin jurământ sau afirmaţii, iar mandatele trebuie să descrie în amănunt locul care urmează a fi percheziţionat şi persoanele sau lucrurile care urmează a fi sechestrate".

Dar legea fundamentală a Americii nu pare să constituie o piedică în calea FBI. Într-un manual intern obţinut de către ACLU (American Civil Liberties Union) se arată că "este posibilă citirea corespondenţei electronice a americanilor fără încălcarea celui de-al patrulea amendament", iar administraţia Obama este gata să aprobe acest proiect legis-lativ.

Probabil că FBI-ul forţează nota ştiind prea bine că prevederile legii fundamentale a Americii au devenit relative şi deschise interpretărilor încă din timpul preşedintelui Franklin Delano Roosevelt, iar profesorul de drept constituţional Barack Obama este preocupat mai mult de terenul de golf.

Drepturile fundamentale ale cetăţenilor nu sunt atacate doar în Uniunea Europeană şi Statele Unite. O ştire recentă de la Reuters arată că Shinzo Abe, premierul Japoniei, pregăteşte o revizuire "invizibilă" a Constituţiei care "ameninţă libertăţile civile".

Premierul Abe doreşte să modifice legea fundamentală astfel încât să formalizeze dreptul Japoniei de a dispune de armată, dar criticii sunt mult mai îngrijoraţi de efectele revizuirii asupra drepturilor fundamentale ale cetăţenilor.

Proiectul de modificare a Constituţiei "şterge garantarea drepturilor de bază ale omului şi include obligaţii", după cum mai scrie Reuters, printre aceste obligaţii fiind şi "supunerea în faţa interesului public şi a ordinii publice", iar menţinerea "ordinii publice" revine armatei. Oare pentru ce se pregătesc autorităţile japoneze?

Mai mult, "premierul încearcă să reducă pragul pentru revizuirea constituţiei", la fel cum încearcă şi alţii, din cealaltă parte a globului.

"Mi-e teamă că aceasta va conduce la o societate plină de restricţii, o societate care nu recunoaşte diversitatea opiniilor şi pune restricţii asupra libertăţii de exprimare", a declarat Ryo Motoo, preşedintele unei organizaţii dedicate apărării constituţiei, pentru Reuters.

Conform propunerii legislative a Partidului Liberal Democrat (n.a. partidul care a condus Japonia, cu mici întreruperi, de la sfârşitul ultimei conflagraţii mondiale), conceptul drepturilor universale ale omului este negat, deoarece este "o noţiune vestică, nepotrivită valorilor tradiţionale şi culturii japoneze".

Din fericire mai există, chiar în rândul Partidului Liberal Democrat, voci care exprimă adevărata menire a unei legi fundamentale. "Constituţia există pentru a lega mâinile guvernului, nu pentru a impune obligaţii cetăţenilor", a declarat Taro Kono, parlamentar al Partidului Liberal Democrat, pentru Reuters.

Din păcate, astfel de voci sunt tot mai puţine, iar asaltul statului împotriva propriilor cetăţeni pare să ia o amploare fără precedent în istoria modernă a omenirii, cu excepţia Reichului german din prima jumătate a secolului trecut.

Mai există, totuşi, o speranţă. Cetăţenii Americii par să nu accepte sub nicio formă încălcarea celui de-al doilea amendament al Constituţiei Statelor Unite.

Oare Europa este condamnată să aştepte o nouă eliberare din partea Americii, "ţara celor bravi şi liberi"? Sau libertatea a devenit şi ea o relicvă barbară, care nu mai găseşte niciun refugiu într-o distopie orwelliană întârziată?