Consumul merge pe repede înainte, deşi creditul de consum a rămas scump

Vestea că, în primele şapte luni, consumul a reprezentat 100 de miliarde lei (peste 20 de miliarde euro) m-a făcut să arunc un ochi peste marjele percepute de bănci la creditele de nevoi personale. Un demers justificat şi de faptul că ROBOR-ul dă, după mai multe luni de somn dulce, primele semne de creştere (ROBOR la 3 luni a depăşit la începutul săptămânii 0,9%, maximul ultimelor 5 luni). Aşadar, să vedem cât de ieftin s-au putut împrumuta cei care consumă acum accelerat.

Marjele băncilor la creditele de consum în lei cu scadenţa la 5 ani pleacă de la 7%, iar cele care dau dobânzi fixe se plasează în jurul bornei de 11%, potrivit conso.ro. Conform portalului financiar, la un credit de nevoi personale pe 5 ani şi o sumă împrumutată de 10.000 lei, DAE (dobânda anuală efectivă) pornea de la 7,6% (Banca Româ-nească) pentru a ajunge şi la 15% la Raiffeisen. Iar în clasament intră finanţatori cunoscuţi, nu IFN-uri obscure. Să rămâi cu o marjă de peste 9-10% în condiţiile exploziei cererii aruncă ceva semne de întrebare asupra motivaţiilor celor care se înghesuie să cheltuie în această perioadă.

"Ritmul solid de creştere al comerţului cu amănuntul este susţinut de ameliorarea venitului real disponibil al populaţiei, accelerarea creditului neguvernamental denominat în moneda naţională şi efectul de avuţie (generat de majorarea preţurilor activelor imobiliare şi financiare)", se arată într-un raport transmis de Banca Transilvania şi citat de un site de ştiri.

Cu alte cuvinte, cheltuim mai mult pentru că veniturile populaţiei au crescut, creditele se acordă mai uşor şi avem impresia că suntem mai bogaţi. Faptul că au mai crescut veniturile lunare cu câteva zeci/sute de lei şi că băncile ne împrumută mai repede n-ar trebui să ne facă totuşi să ignorăm faptul că, în ciuda dobânzilor la minime istorice, marjele băncilor au rămas mari. Există însă un detaliu care eclipsează această observaţie de bun simţ şi anume convingerea că ne permitem ceva excese. Constatarea că ni s-au scumpit proprietăţile imobiliare (în ansamblu, preţurile locuinţelor din România sunt cu 18% sub nivelul consemnat la începutul lui 2009, se arată într-un raport Erste) şi că, la bursă, preţul acţiunilor a săltat în ultimii ani (BET mai are la rândul său un hop de vreo 25 de procente până la nivelul record din 2008) oferă unora o exuberanţă a cheltuirii în care se mai pierde din vedere raportul preţ/valoare. Suntem la începutul unei bule psihologice în care dorinţa de noi achiziţii se alimentează din exemplele vecinilor/prietenilor, reclamele la TV şi cele intercalate când frunzărim netul, etc. Rămâne de văzut când imobiliarele şi bursa vor depăşi nivelurile record dinaintea crizei şi aici (cum s-a întâmplat deja pe mai multe pieţe europene şi de peste ocean), când şi nu dacă. De această dată, principalul motor al expansiunii îl reprezintă dinamica veniturilor, unul mult mai palpabil, spre deosebire de perioada 2006-2007, când se creştea pe baza speculaţiilor că preţurile şi veniturile româneşti urmează să egaleze rapid media UE (nu s-a întâmplat totuşi prea rapid, cum s-a văzut, mai ales fără o stimulare la nivel administrativ).