Copaia, zoaiele şi copilul

Înţelepciunea populară, deşi ţinteşte elementarul în materie de logică a acţiunii, este cît se poate de folositoare: apa în care a fost scăldat copilul, desigur, trebuie aruncată, iar copaia curăţată, să nu rămînă spurcată; bine este, însă, să fie oricine cu băgare de seamă, nu cumva să azvîrle în ţărîna din ogradă, odată cu zoaiele, şi pruncul!

Acesta pare să fie punctul de echilibru al reacţiilor "înţelepte" la scandalul "Patimile SRI-ului, după Ghiţă". Omul, nu profetul! Nu, profetul, pentru că "Apocalipsa", adică revelaţia pusă în scenă de personajul respectiv, chiar dacă vorbeşte despre sfîrşitul lumii şi promite salvarea noastră, ori se vrea măcar un fel de preambul necesar al izbăvirii societăţii României de maleficele puteri ale "Axei Răului", Kövesi-Coldea, în realitate, rămîne deocamdată un discurs a cărui finalitate urmează să fie stabilită.

Prea multe variante, însă, nu există. Doar cinci scenarii contează cu adevărat pentru a lămuri lucrurile.

Scenariul major: Asistăm la finalizarea uneia dintre cele mai importante şi spectaculoase operaţiuni de contra-informaţii din istoria spionajului din România, prin care doi agenţi ai unui serviciu de informaţii străin, infiltraţi la vîrful instituţiilor din România, (SRI şi DNA), sunt daţi în vileag, aruncaţi în ghearele oprobriului public, înainte de a fi strînşi cu şurubul justiţiei pentru a da seamă de faptele lor de înaltă trădare. În această variantă, Ghiţă este instrumentul principal al operaţiunii menite să scoată de sub pămînt cîrtiţele cocoţate în vîrful puterii din România. De ce nu s-a făcut totul mai "acoperit", fără atîta tevatură publică? De făcut, s-a făcut, ceea ce vedem acum este doar fructificarea mediatică şi spectacolul destinat publicului, menite să justifice pentru orice muritor de rînd prăbuşirea celor doi "corifei" din vîrful piramidei puterii.

Urmarea instituţională firească este transferarea "cazului Coldea" în justiţie, adunarea de noi probe, deschiderea rapidă şi a "cazului Kövesi", cu aceeaşi finalitate. Proces, condamnări, ura şi la gară! SRI-ul iese întărit (şi ce întărit!), nu doar la capitolul "faimă", ci şi "credibilitate"; Preşedintele, cu sau fără cal alb pe care să se suie, se proţăpeşte încă şi mai bine în soclul monumentului la care lucrează singur cu osîrdie, încă din prima zi de mandat; lupta anti-corupţie e salvată, toată lumea e mulţumită, mai puţin cei condamnaţi şi serviciile străine de informaţii care şi-au pierdut "pionii".

Scenariul minor: un piţifelnic al SRI, bine înfipt o vreme în rol de şurubelniţă, şperaclu şi carte de credit la dispoziţia plăcerilor estivale ale mahărilor SRI, lovit de filoxera propriei sale importanţe în Univers şi mai ales în politica din România, a expirat şi trebuia scos pe tuşă. O acţiune de rutină, careia i-au căzut victimă mulţi alţii, puşi înaintea lui să joace acelaşi rol, în aceeaşi piesă şi cu acelaşi regizor. Doar că victima, Ghiţă, în loc să plece capul, ca să îl poată tăia sabia mai bine, s-a apucat să ţipe şi să dea din picioare, să-i scuipe pe cei care l-au ţinut pînă deunăzi în braţe, iar acum l-au pus în căruţa condamnaţilor, trimiţîndu-l la eşafodul ridicat în piaţa publică. În această variantă, anchetele locale (SRI) şi parlamentare urmează să albească reputaţia generalului Coldea, să dovedească faptul că Ghiţă nu e nimic altceva decît un poltron şi un mincinos, un cîine turbat care s-a apucat să muşte mîna care l-a hrănit generos. Sistemul cîştigă şi ne întoarcem de unde am pornit! Vă vine sau nu să credeţi, comisia internă a SRI a şi anunţat că nu a găsit nimic alături cu legea ori cu normele instituţionale în activitatea generalului Coldea şi a propus reinstituirea sa în funcţie!

Scenariul banal: Preşedintele Iohannis şi cei care îl susţin l-au convins că nu îşi va putea realiza obiectivele mandatului decît dacă scapă de "rădăcinile" măselelor stricate ale regimului Băsescu, Coldea şi Kövesi. Nu poţi să dai afară oameni din asemenea poziţii, aşa, ca pe portarul de la Cotroceni. Vreun an şi ceva s-a lucrat la pregătirea operaţiei, la anestezierea "pacienţilor", după care s-a aplicat reţeta Caragiale: "N-ai idee cum ţi-o scot; pînă să clipeşti din ochi, o dată, pac!... Ia poftiţi! Poftiţi!" Spre această interpretare îndreaptă faptele derulate în ultimele ore. În ciuda avizului favorabil al comisiei interne a SRI, generalul Coldea cere să fie eliberat din funcţie, ba mai mult, să fie trecut în rezervă! Şi, ce să vezi, şeful său ierarhic, deşi are în faţă concluziile pozitive ale Comisiei de anchetă pe care a instituit-o, se grăbeşte să accepte cererea de eliberare din funcţie şi trecere în rezervă pe care le trimite, instantaneu, la Cotroceni pentru a fi aprobate. De ce ar lua o asemenea decizie un şef de instituţie, dacă subordonatul său, operativul nr.1, nu a făcut nimic pe lîngă lege sau cu încălcarea normelor instituţionale? Nu există decît un singur răspuns: voia să scape de el şi s-a folosit de prima oportunitate ivită. Generalul Coldea ştia că asta se doreşte şi, pentru ca să nu îşi complice situaţia, ori ca să rămînă cu ceva resurse, din care să îşi poată "cumpăra indulgenţe" pentru vremurile viitoare, a făcut ceea ce ştia că este voia şefilor săi!

Scenariul penibil: Instabil, prin natura sa, în condiţii de competiţie, întrucît invită soluţia banală şi cîştigătoare a alianţei doi contra unu, triunghiul Ghiţă-Kövesi-Coldea s-a destrămat, primul fiind pierzătorul. Doar că, el nu are chef să se ducă la fund singur, aşa că se străduie să le lege de gît, celorlalţi doi, cîte o piatră de moară, dîndu-le şi un brînci din barcă, tocmai unde-i apa mai mare. Chiar dacă nu a reuşit să-i înece pe cei doi, Ghiţă şi-a atins parţial obiectivul, acela de a muri de gît cu cei care l-au scos din pîine. Generalul Coldea şi-a pierdut poziţia în sistem, iar revenirea sa ulterioară este exclusă, dacă nu cumva trăim, totuşi, chiar în Ţara Oglinzilor, în care nu Alice, ci noi toţi ne-am rătăcit, fără speranţa de a mai reveni vreodată la realitatea, realitate, cea cît de cît normală!

Scenariul "medical": Din cauza prea multor învîrteli şi aranjamente, de tensiuni ale operaţiunilor şi contra-operaţiunilor exersate nu doar cu mîna lui, ci şi pe spinarea lui, Ghiţă a dat din fandaxie în nevroză şi de acolo, pînă la paranoia, nu a mai fost decît un singur pas. Singurii care mai pot face ceva pentru el sunt doctorii de la Bălăceanca. Acest scenariu pare să fie scos din joc, căci el nu rimează în niciun fel cu ieşirea în decor şi trecerea oficială în rezerva de vechituri inutilizabile ale SRI-ului, ale celui care părea predestinat să-i fie baci pînă la adînci bătrîneţe. Este posibil, totuşi, să fie folosit şi acest scenariu, pentru a mai reduce din pagubele de imagine pe care instituţia le suferă, atîta vreme cît "Ghiţă cel Rău" se proiectează şi este receptat public ca personajul cel bun, iar oficialul "Coldea cel Bun" rămîne împroşcat cu tină, de trecutul derapajelor sale comportamentale.

Morala înţelepciunii cu zoaie, copaie şi prunc, din păcate, nu foloseşte prea mult în abordarea cazului Coldea-Kövesi-Ghiţă. În nicio variantă, zoaiele nu mai pot fi albite, copaia rămîne spurcată, iar personajele implicate nu au nici pe departe atributele de sfinţenie şi nevinovăţie ale unor prunci. De unde rezultă singura cale de soluţionare, vorba lui Lenin: să o luăm din nou de la capăt, tovarăşi, de pe Aurora!