Creşterea economică a Spaniei, o minciună acoperită de Eurostat?

De la scoaterea la lumină a minciunilor oficiale referitoare la datoria publică a Greciei, acoperite mult timp cu ajutorul Goldman Sachs, economia ţării s-a prăbuşit şi nu şi-a revenit nici astăzi.

Au învăţat ceva autorităţile europene din această lecţie? Absolut nimic, iar un nou moment al adevărului s-ar putea să nu fie departe pentru o economie mult mai mare din zona euro, cea a Spaniei.

Cotidianul El Economista a publicat, în iulie 2016, analiza a patru economişti independenţi, conform căreia Produsul Intern Brut a fost supraevaluat cu aproape 18% în ultimii ani, iar datoria publică a fost subevaluată cu 24%.

Datele de la Banca Spaniei arată că, la sfârşitul anului trecut, Produsul Intern Brut nominal era cu 0,2% sub maximul înregistrat în T4 2008, în timp ce datoria publică totală a înregistrat o creştere de 160%, iar datoria publică evaluată conform procedurii europene de deficit excesiv(PDE) a crescut cu 151,2% (vezi graficul din pagina 4).

"Indicatorii sectoriali ai producţiei şi consumului au înregistrat, din 2008, o tendinţă negativă extraordinară, care a fost corectată nesemnificativ în ultimii doi ani", scrie Roberto Centeno, profesor emerit de economie la Universitatea Tehnică din Madrid.

Cei patru economişti au recalculat performanţa economiei Spaniei, pe baza datelor oficiale, conform unei metodologii recomandate de Institutul de Economie Mondială din Kiel, Germania.

Analiza lor a condus la descoperirea unor discrepanţe majore între evoluţia valorii adăugate din economie şi productivitatea muncii, care pune sub un mare semn de întrebare capacitatea Spaniei de susţinere a datoriei publice.

Profesorul Centeno atrage atenţia şi asupra faptului că datoria publică estimată conform normelor din procedura de deficit excesiv nu reflectă adevăratul grad de îndatorare, deoarece nu include aşa numitele "investiţii productive", o categorie din care fac parte atât investiţiile pentru infrastructură cât şi datoriile companiilor unde acţionar majoritar este statul sau guvernele regionale.

În articolul din iulie 2016, cei patru economişti şi-au exprimat nedumerirea că astfel de divergenţe nu sunt investigate de autorităţile europene.

Pasul următor a fost trimiterea unor scrisori către Parlamentul European, Comisia Europeană şi Eurogrup.

Profesorul Roberto Centeno a scris recent în El Economista că a primit doar mulţumiri pentru semnalarea problemei de la Valdis Dombrovskis, vicepreşedintele Comisiei Europene, şi Pierre Moscovici, comisarul pentru economie şi finanţe, însă "aceştia au preferat să privească în altă parte, deoarece era an electoral în Spania".

După mai multe luni de aşteptare a venit şi singurul răspuns oficial, de la Jeroen Dijsselbloem, preşedintele Eurogrupului. Ministrul de finanţe al Olandei a precizat că "problema nu priveşte Eurogrupul", dar va cere autorităţilor spaniole şi Comisiei Europene să clarifice situaţia.

Dijsselbloem a subliniat că datele privind conturile naţionale sunt produse la nivelul birourilor naţionale de statistică, care la transmit către Eurostat, unde "sunt supuse măsurilor adecvate de asigurare a calităţii".

Roberto Centeno, Juan Laborda, Juan Carlos Bermejo, Juan Carlos Barba au sărit, probabil, în aer, mai ales când au citit despre "măsurile adecvate de asigurare a calităţii", şi au publicat, tot în El Economista, o scrisoare deschisă de răspuns.

După ce subliniază că "cetăţenii acestei ţări sunt victimele celui mai mare val de extravaganţă politică şi corupţie din istoria recentă a Spaniei", cei patru economişti îşi exprimă deschis neîncrederea în datele de la Eurostat.

"Până acum Eurostat a luat de bune cele mai false şi mai ridicole conturi naţionale din toată zona euro", se arată în scrisoarea de răspuns, referitor la datele agregate transmise de Institutul Naţional de Statistică (INE) de la Madrid.

Apoi vine şi un exemplu edificator. După ce reafirmă că "Eurostat nu verifică nimic", profesorul Centeno arată că datele oficiale din 2012, când Produsul Intern Brut al Spaniei a înregistrat un declin de 1,7%, au fost validate de Eurostat, în ciuda semnalelor privind caracterul lor fals.

În 2016, INE a revizuit contracţia economică din 2012 până la -2,9%, o "eroare de 70% pe care Eurostat nu a vrut sau nu a fost capabil să o detecteze". Şi datele din 2013 au suferit o corecţie majoră, tot în sens negativ, dar "numai" de 40%.

Critica dură a celor patru economişti se îndreaptă apoi către Comisia Europeană, care "a ignorat în mod repetat neîndeplinirea obiectivelor macroeconomice, uitându-şi obligaţia de a urmări respectarea Pactului de Stabilitate şi Creştere". În acest fel, "Comisia Europeană este complice la umflarea unei gigantice bule a datoriilor, care este imposibil să fie plătite şi va ruina următoarele generaţii de spanioli pentru cel puţin 50 de ani".

De ce ignoră autorităţile europene adevărata situaţie macroeconomică a Spaniei? Pentru că ar putea să descopere că raportul dintre datoria publică totală şi PIB nu este de 100%, cum arată datoria publică determinată conform PDE, ci de 168% - 170%, după cum estimează profesorul Centeno şi colaboratorii săi.

În scrisoare se mai aminteşte de falimentul iminent al sistemului public de pensii, precum şi de datoriile regiunilor semi-autonome, iar economiştii spanioli îşi exprimă neîncrederea şi în datele din 2016.

"În Spania nu avem doar o problemă a datoriilor publice, a deficitului din sistemul Target2 şi a pensiilor publice, ci mai ales problema creşterii spectaculoase a acestora", se mai arată în scrisoarea de răspuns către preşedintele Eurogrupului.

În aceste condiţii, "Spania se va afla doar la câteva săptămâni distanţă de incapacitatea de plată după finalizarea programului de relaxare cantitativă al BCE", iar în scrisoare se mai subliniază că "BCE şi Comisia Europeană nu mai pot să ignore realitatea şi să continue alimentarea unei bule a datoriilor imposibil de plătit", deoarece "explozia acesteia va scufunda nu doar Spania, ci întreaga zonă euro".

După ce precizează, în articolul de pe site-ul cotidianului El Economista, că "partidele politice din Spania s-au transformat în grupări mafiote care jefuiesc ţara", cei patru economişti mai afirmă că "am făcut publică această scrisoare pentru a arăta realitatea cu care se confruntă milioane de spanioli, împovăraţi de taxe mari, care sunt direcţionate mai ales către finanţarea risipei şi nepotismului celor mai corupţi politicieni din lumea dezvoltată".

Oare va dori cineva de la Eurostat să-i întâlnească pe economiştii spanioli, aşa cum au solicitat aceştia în finalul scrisorii de răspuns către Jeroen Dijsselbloem? Puţin probabil, deoarece ultimul lucru de care sunt interesate autorităţile europene este realitatea economică.

În ceea ce-i priveşte pe oficialii de la Madrid, divergenţe între cifrele oficiale şi adevărata stare economică probabil că nici nu există.

Oricum premierul are alte probleme acum. El trebuie să se prezinte în faţa justiţiei pentru a depune mărturie într-un nou caz de corupţie din cadrul partidului său.

Deocamdată Mariano Rajoy este într-o vizită în Brazilia şi nimeni nu pare să ştie când se va întoarce, la fel cum nimeni nu pare să ştie cât va mai dura iluzia redresării economice.