Cristian Muntean: "ASF... un dezastru"

Reporter: Cum este influenţată activitatea service-urilor auto de starea actuală a pieţei asigurărilor din România, în condiţiile în care multe firme de asigurări se confruntă cu probleme?

Cristian Muntean: Pot spune cu siguranţă că anul 2014 este cel mai dificil an pe care îl traversează industria de reparaţii auto, fiind o industrie cu un grad ridicat de dependenţă (de aproximativ 70%) de piaţa de asigurări din România.

Numărul de dosare de daună RCA şi CASCO estimat pentru acest an este de aproximativ 280.000, comparativ cu anul 2008 când dosarele de daună depăşeau numărul de 400.000.

Manopera medie la nivel naţional de reparaţie ale service-urilor auto a crescut mai puţin decât rata inflaţiei în fiecare an, în timp ce cheltuielile au crescut semnificativ. (exemplu: Costul de autorizare RAR a crescut de la o valoare medie de aproximativ 800 lei/an, la o valoare medie de aproximativ 5000 lei/an ).

Întreg sistemul de asigurări românesc se confruntă cu o lipsă majoră de încredere, pe deplin justificată, iar tabloul pieţei de asigurări al anului 2014 este unul sumbru - vânzările de poliţe CASCO sunt în continuă scădere, iar ce este şi mai grav este că numărul asiguraţilor RCA în România a scăzut foarte mult.

Din cauza numărului redus de poliţe RCA raportat la totalul parcului auto naţional, România riscă sancţiunea de infringement din partea UE.

Reporter: Care sunt principalele probleme pe care le întâmpină industria service-urilor auto în relaţia cu asigurătorii?

Cristian Muntean:

a. Neplata daunelor în termen legal (Termenele legale sunt: RCA - 10 zile calendaristice, CASCO - diferă în funcţie de condiţiile de asigurare, dar în medie este de 15 zile lucrătoare).

Societăţile reparatoare au ajuns să contracteze credite bancare (linii de finanţare) că să crediteze neplata daunelor din partea firmelor de asigurări, care fac tot posibilul pentru a plăti despăgubirile cât mai târziu, cât mai puţin sau deloc.

Aproximativ 30% dintre dosarele neachitate de către asigurători au vechime de peste un an de zile.

b. Direcţionarea păgubiţilor către unităţi reparatoare de interes pentru inspectorul de daune.

Chiar dacă clientul are dreptul legal de a-şi efectua reparaţiile autovehiculului avariat în orice unitate service autorizată RAR, inspectorii de daune limitează aceste opţiuni în mod ilegal şi abuziv, astfel încât clientul să opteze doar către unităţile service "recomandate" de către inspectorul de daune.

Inspectorii de daune ai societăţilor de asigurări urmează cursuri de specialitate organizate de către societăţile de asigurări pentru a manipula, dezinforma şi descuraja păgubitul RCA cu privire la dreptul sau fundamental de a-şi efectua reparaţia autovehiculului avariat în orice unitate service doreşte.

Chiar dacă ASF a fost sesizat cu privire la aceste practici ilegale ale societăţilor de asigurări, măsurile de descurajare a acestor practici întârzie să fie aplicate de către această aşa-zisă instituţie cu rol de supraveghere a pieţelor financiare ne-bancare.

Cu toate acestea, la începutul lunii iulie 2014, la Călăraşi, mai mulţi angajaţi ai două reputate societăţi de asigurări au fost reţinuţi de Poliţie în timp ce primeau bani de la un service pentru a îndruma clienţii către acel service, aceştia fiind în arest la domiciliu.

c. Plata parţială a despăgubirilor calculată de către inspectorii de daune

În peste 80% din cazuri, societăţile de asigurări achită despăgubiri parţiale, aceste situaţii făcând obiectul unui număr foarte ridicat de reclamaţii adresate ASF-ului.

Majoritatea inspectorilor de daună nu au studiile tehnice şi nici experienţa practică necesară stabilirii unor soluţii tehnice şi, cu toate acestea, graţie unor norme "cu dedicaţie" stabilite de către fostul CSA, personalul daune (nepregătit) al societăţilor de asigurări este singurul care are dreptul încă legal să stabilească soluţii tehnice.

De asemenea, inspectorii de daune sunt bonificaţi sau penalizaţi la salariu, dacă "salvează de la plata" despăgubirile acordate de către societatea de asigurări păgubiţilor.

d. Plata în "regie proprie"

În momentul de faţă, două societăţi de asigurări, una aflată în administrare specială, cealalată aflată în redresare financiară ( cu o cotă de piaţă în zona RCA de aproximativ 38% ) efectuează plăţi ale despăgubirilor în "regie proprie", ceea ce înseamnă plăţi parţiale ale despăgubirii, sume diminuate cu aproximativ 75% din valoarea reală a reparaţiilor autovehiculelor avariate.

Societatea aflată în administrare specială continuă aceeaşi practică ilegală chiar şi sub conducerea noului administrator special desemnat de către ASF, efectuând plăti parţiale ale despăgubirii fără solicitarea şi acordul scris al clientului (Cerere de despăgubire) pentru valoarea despăgubită.

De multe ori, clientul nu ştie că asigurătorul i-a virat o sumă derizorie de despăgubire în cont, asigurătorul beneficiind de o altă "normă cu dedicaţie" a CSA-ului prin care clientul are termen de 30 zile de la încasarea banilor să solicite diferenţa neachitată, în caz contrar, se consideră plata acceptată de către client.

Art 65 punctul 3, Ordinul 14/2011 emis de către CSA:

3)" În situaţia efectuării plăţii de către asigurătorul RCA direct în contul indicat în declaraţia de acceptare a despăgubirii de către persoană prejudiciată, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în termen de 30 de zile de la dată intrării sumei în contul sau bancar nu a notificat asiguratorului RCA eventualele obiecţii referitoare la cuantumul despăgubirii, dacă plata efectuată conţine elementele necesare identificării acesteia de către creditor".

Majoritatea păgubiţilor (peste 90%) nu cunosc procedurile şi termenele de contestare a acestor despăgubiri şi se resemnează, acceptând o despăgubire insuficientă efectuării reparaţiilor.

Consecinţă - cu o suma de bani insuficientă, maşină este reparată la colţ de stradă, fără factură, fără garanţie, clientul având parte de cele mai multe ori de o reparaţie neconformă care pune în pericol siguranţă rutieră.

Chiar dacă a fost identificată că practică ilegală de către ASF, aceasta este pusă în continuare în practică.

e. Abuzul de introducere în cercetări ale autovehiculelor

Asigurătorul, prin normele emise de către CSA, are dreptul de a efectua cercetări suplimentare (existând indicii de suspiciuni de fraudă) timp de 3 luni de la avizarea daunei cu condiţia ca păgubitul RCA să fie notificat în termen de 5 zile lucrătoare de la dată avizării daunei despre această intenţie a asiguratorului:

Art 36 (4) Ordinul 14/2011:

(4) "Asigurătorul RCA are obligaţia să comunice în scris asiguratului şi păgubitului intenţia de a desfăşura investigaţii privind producerea accidentului, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la dată avizării daunei".

De cele mai multe ori, păgubitul RCA este anunţat după expirarea acestui termen sau deloc de către Asigurător, aflând în mod întâmplător că acesta îi amână plata despăgubirii timp de 3 luni, termenul maxim de finalizare a investigaţiilor.

Majoritatea firmelor de asigurări interpretează în mod eronat acest drept pe care îl au şi "pedepsesc" păgubiţii cu introducerea în cercetări timp de 3 luni a dosarului de dauna, pentru că au îndrăznit să îşi efectueze reparaţiile într-un service neagreat de către asigurător.

Nu există nici o prevedere legală expresă prin care societatea de asigurări să fie obligată la plata unor despăgubiri suplimentare atunci când suspiciunile de fraudă nu se confirmă, iar păgubitul, nevinovat de producerea accidentului, trebuie să aştepte 3 luni de zile până când asigurătorul decide că dosarul de dauna să fie scos de sub cercetări, fără argumente.

De aici, apar şi abuzurile de introducere în cercetări ale firmelor de asigurări, care astfel amână în mod legal plata despăgubirilor.

f. Şicane făcute de către societăţile de asigurări service-urilor auto care refuză semnarea unei convenţii cu aceştia:

- Refuzul de a înregistra dosarele de daună la societatea de asigurări şi implicit, plata acestora;

Unităţile service sunt de multe ori obligate să transmită aceste documente prin intermediul executorilor judecătoreşti.

Art 38 (3) Ordinul 14/2011:

(3) "Asigurătorul are obligaţia înregistrării tuturor documentelor depuse la dosarul de dauna."

- Termenele de răspuns la reconstatări;

În peste 85% din situaţii, sunt constatate ca avariate elemente care nu pot fi identificate iniţial, acestea fiind constatate ulterior ca fiind avariate, după efectuarea demontărilor.

CSA a emis o altă prevedere "cu dedicaţie" pentru asigurători, neprecizând un termen de răspuns la reconstatari şi sancţiuni complementare aplicate asiguratorului pentru nerespectarea acestor termene. În această situaţie, termenul de răspuns al asiguratorului depinde de bunul sau plac şi de simpatia pe care o are sau nu faţă de un anumit service auto.

Fără răspunsul asiguratorului, reparaţia poate continuă doar după efectuarea unei expertize extrajudiciare convocate de către client, procedura suficient de stufoasă şi costisitoare pt client, că să îl descurajeze să renunţe la această.

Prin acest mod, se întârzie reparaţia autovehiculului şi implicit, plata despăgubirilor către păgubit.

- Asigurătorul "rătăceşte" nişte documente înregistrate de către păgubit şi îi comunică acestuia că trebuie să le aducă (din nou) pentru că dosarul de dauna să poată fi finalizat şi despăgubit.

Reporter: Au existat în ultima vreme întârzieri majore la plata către service-urile auto? Câte companii din piaţă au întârzieri la plata daunelor şi care sunt motivele invocate?

Cristian Muntean: Plata daunei în termen legal a devenit excepţie în România.

Doar 2 - 3 companii de asigurări cu acţionari străini mai respectă termenele de plată. Situaţia s-a acutizat în acest an şi nu dă semne de revenire.

Cel mai dese motive invocate de către firmele de asigurări sunt:

- lipsa banilor de despăgubire;

- numărul redus de angajaţi care sunt supraîncărcaţi;

- nu achită service-urilor cu care nu au contract - pretext ilegal conform Art 64 din Ordinul 14/2011 emis de către CSA:

Art. 64. - (1) "După acceptarea ofertei de despăgubire, persoană prejudiciată va preciza modalitatea de plata: în numerar sau prin ordin de plata, în contul bancar personal ori în contul bancar al unităţii de specialitate".

Reporter: Ce ne puteţi spune despre clauzele abuzive în condiţiile de asigurare facultativă?

Cristian Muntean: De aproximativ doi ani, termenul de asigurare CASCO nu mai are semnificaţia cu care eram obişnuiţi, asigurătorii strecurând prevederi care intră în contradicţie de multe ori cu Codul Civil.

Exemplu:

1. Multe societăţi de asigurări stipulează în cadrul poliţei de asigurare faptul că asiguratul nu poate cesiona/mandata o terţă persoană care să încaseze banii pentru despăgubire.

Această prevedere ilegală are următoarele efecte:

Dacă clientul nu îşi efectuează reparaţiile într-un service agreat de către asigurător, acesta nu poate mandata/cesiona drepturile sale de despăgubire către service, astfel încât service-ul să se poată ocupă de recuperarea acestor sume.

Dacă asiguratul va merge într-un service cu care asigurătorul are convenţie, din cauza discounturilor la piese şi materiale de vopsitorie, reparaţia în peste 75% din cazuri nu va fi una cu piese originale şi cu vopsea de calitate, deci asiguratul va trebui să renunţe la calitatea reparaţiilor.

2. Asigurarea la o anumită valoare a sumei asigurate şi despăgubirea în caz de daună totală la o valoare semnificativ inferioară celei asigurate.

Exemplu: Un autovehicul este asigurat la o valoare de 15.000 de euro, aceasta fiind suma asigurată. În funcţie de suma asigurată se stabileşte procentual prima de asigurare achitată de către asigurat.

În cazul în care are loc un accident din care a rezultat avarierea totală (dauna totală) a autovehiculului, asigurătorul îl despăgubeşte după o cu totul altă valoare decât suma asigurată şi anume valoarea reală a autovehiculului, valoare semnificativ inferioară faţă de suma asigurată (aproximativ 11.000 de euro).

Motivaţia asiguratorului este că maşină s-a depreciat între timp, iar în piaţă maşina asigurată iniţial la 15.000 de euro s-a depreciat la 11.000 de euro.

Întrebarea care rezultă este următoarea - Dacă în timpul derulării contractului de asigurare, valoarea bunului asigurat s-a depreciat, de ce asiguratul nu a fost înştiinţat de această depreciere şi de ce nu i s-a redus proporţional şi valoarea primei de asigurare achitată de către acesta?

3. Multe contracte de asigurare facultativă nu prevăd "la vedere" şi nu explică asiguratului concret excluderile la plată, acestea fiind scrise cu litere mici şi într-un mod greoi de citit şi interpretat.

Cele mai multe avarii în cazul poliţelor CASCO sunt cu Autor Necunoscut, situaţie în care îţi găseşti maşina dimineaţă avariată în parcare şi fără să cunoşti autorul faptei. Aceste evenimente asigurătorii le-au introdus la excluderi (care nu sunt despăgubite) sau au introdus o franşiză de aproximativ 30% din valoarea daunei, cost care este suportat de către client. Acest cost de franşiză pentru acest eveniment nu este stipulat pe prima pagină a contractului de asigurare facultativă, această franşiză fiind înscrisă în penultima pagină a contractului, cu litere foarte mici, poliţa de asigurare având pe prima pagină a contractului menţiunea "Fără franşiză".

Reporter: Consideraţi că este oportună o posibilă majorare a tarifelor RCA? Cum va influenţa acest lucru industria service-urilor auto?

Cristian Muntean: Poliţele RCA au crescut semnificativ deja în acest an şi, cu toate acestea, serviciile de despăgubire s-au depreciat considerabil.

O eventuală creştere a poliţelor RCA este justificată numai în situaţia în care asigurătorii despăgubesc conform legilor în vigoare şi nu aşa cum se întâmplă în prezent.

O creştere a valorii primei RCA trebuie însoţită şi de o creştere a atenţiei şi respectului faţă de client şi nu un mijloc de îmbogăţire a firmelor de asigurări şi de un buget mai mare pentru ASF.

Reporter: Ce procent din activitate reprezintă reparaţiile efectuate în baza poliţelor de asigurare (RCA/CASCO)?

Cristian Muntean: Aproximativ 30% din totalul reparaţiilor efectuate de către un service auto reprezintă lucrări achitate direct de către client.

Aproximativ 70% din totalul reparaţiilor efectuate de către un service auto reprezintă lucrări effectuate în baza unei poliţe RCA sau CASCO.

Din totalul lucrărilor efectuate în baza unei poliţe de asigurare, distribuţia este următoarea: aproximativ 80% reprezintă reparaţii efectuate în baza tichetului RCA şi aproximativ 20% în baza poliţei CASCO.

Reporter: Care este diferenţa între un service independent faţă de unul de reprezentanţă?

Cristian Muntean: Avantajele oferite de către un service independent pentru client sunt costuri mai reduse la aceeaşi calitate şi o rezolvare mai promptă a eventualelor probleme, un service independent având o structură mai suplă şi în care patronul service-ului este direct implicat în procesul de reparaţie şi, astfel, acesta poate remedia rapid eventualele probleme.

Pentru lucrările mecanice sau electrice ale unui autovehicul aflat în perioada de garanţie, aceste lucrări trebuie efectuate într-un service auto agreat de către Producător, în caz contrar, garanţia tehnică a autovehiculului se pierde.

Reporter: Cum apreciaţi legislaţia din domeniul asigurărilor?

Cristian Muntean:

a. Părtinitoare - în favoarea firmelor de asigurări, firmele de asigurări şi brokerii au fost întotdeauna singurii consultaţi atunci când au apărut modificări legislative (Norme, Ordine etc).

b. Incompletă - nu sunt prevăzute termene clare pentru etape importante, însoţite de sancţiuni aplicate societăţilor de asigurări pentru nerespectarea acestora.

c. În defavoarea asiguraţilor şi păgubiţilor.

Exemple:

Sancţiuni applicate unui posesor de autovehicul în lipsa poliţei RCA:

Lipsa poliţei de asigurare RCA se sancţionează conform art. 64 din Legea nr. 136/1995 cu modificările şi completările ulterioare, privind asigurările şi reasigurările în România, cu amendă cuprinsă între 1000 şi 2000 de lei.

De asemenea, se ia măsura reţinerii certificatului de înmatriculare sau înregistrare, iar plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau înregistrare se retrag (conform art. 112, alin 1, lit. s, respectiv art. 112, alin 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare). În cazul în care constată lipsa poliţei RCA, poliţistul rutier va elibera o dovadă înlocuitoare fără drept de circulaţie. Certificatul de înmatriculare va fi restituit în momentul prezentării documentului privind încheierea asigurării .

Înmatricularea poate fi suspendată din oficiu.

Ordonanţă de urgenţă nr. 189/2005 pentru stabilirea unor măsuri privind vehiculele rutiere înmatriculate a introdus posibilitatatea suspendării din oficiu a înmatriculării autovehiculelor.

Reporter: Ce păţeşte un asigurător dacă nu achită despăgubirile?

Cristian Muntean: Nimic.

Art. 45 din Ordinul 14/2011 emis de către CSA:

"Despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care:

3. nu se pot trage concluzii cu privire la persoană răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele şi împrejurările producerii accidentului, precum şi la cuantumul prejudiciilor produse".

Păgubitul trebuie să înceapă o acţiune în instanţă pentru a primi despăgubirea legală şi penalităţile de întârziere de 0,2%:

Art. 37. - "Dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenele prevăzute la art. 36 sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plăteşte de asigurător, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere".

Reporter: Cum apreciaţi activitatea ASF pe piaţă asigurărilor?

Cristian Muntean: Încep prin a menţiona faptul că domnul Mişu Negriţoiu a fost cea mai înţeleaptă alegere la şefia acestei instituţii aflată într-o situaţie extrem de complicată.

În decursul celor 6 ani de interacţiune directă cu CSA/actuală ASF, vă pot spune că în această instituţie s-au aciuit în funcţii de conducere (directori) multe persoane fără pregătire, fără experienţă necesară şi tributare firmelor de asigurări, iar persoanele competente au fost obligate/determinate să părăsească instituţia.

Domnul Mişu Negriţoiu are de dus două lupte extrem de dificile: una cu o piaţă de asigurări nedisciplinată ani la rândul şi o luptă internă cu persoane care se opun reformei iniţiată de către domnia sa.

Toate companiile de asigurări mari care operează în piaţa românească au avut grijă să îşi introducă în ASF în departamente cheie (Exemplu: Departamentul de Control, Departamentul Autorizări, Departamentul Reclamaţii etc) persoane care au ca misiune să informeze din timp acele societăţi de asigurări de eventualele probleme, controale, sesizări etc şi să protejeze, astfel, interesele societăţilor de asigurări.

În prezent, departamentul cu cele mai mari probleme rămâne, în opinia mea, cel de soluţionare a reclamaţiilor venite de la petenţi.

De reţinut este faptul că reclamaţiile care sunt înregistrate la ASF ajung pe următoarele canale:

1. Prin aplicaţia on-line de reclamaţii prezentă pe site-ul instituţiei;

2. Prin e-mail;

3. Prin fax;

4. Depuse fizic la registratură ASF;

În prima jumătate a acestui an, au fost deschise aproximativ 140.000 de dosare de daună RCA şi CASCO de către asigurători şi am avut ca rezultat un număr de peste 65.000 de reclamaţii doar prin intermediul aplicaţiei on-line (Exemplu: În data de 2 Iulie a fost înregistrată la ASF reclamaţia on-line cu nr.65646. Sistemul informatic al ASF alocă pentru reclamaţiile on line în mod automat numere consecutive).

De asemenea, modul în care sunt rezolvate reclamaţiile adresate acestei instituţii ridică mari semne de întrebare.

În teorie, departamentul Reclamaţii ar trebui să analizeze obiectiv, cu profesionalism şi în temeiul legii, reclamaţiile venite de la petenţi cu răspunsurile primite de la asigurători şi apoi să emită o rezoluţie care să reprezinte opinia instituţiei.

În realitate, departamentul Reclamaţii se transformă într-un purtător de cuvânt al asigurătorilor reclamaţi, transmiţând răspunsurile "copy-paste" ale acestora către petenţi. Culmea este că, de cele mai multe ori, argumentele transmise de către asigurători nu îşi găsesc temeiul legal, fiind de fapt nişte abuzuri evidente, dar, probabil, profitând de neştiinţă sau de alte interese după care se ghidează angajaţii acestui departament, rămân în continuare protejate de către ASF.

Modul în care Departamentul Reclamaţii al ASF înţelege a rezolva reclamaţiile petenţilor este unul profund eronat.

Bilanţul ASF al acestui an este unul sumbru:

- Avem un fost preşedinte al ASF în arest.

- Avem un fost membru neexecutiv în arest.

- Avem încă în funcţie, în conducerea ASF un vicepreşedinte urmărit penal.

- Foşti directori din cadrul ASF urmăriţi penal.

- Avem un fost Prim Vice-Preşedinte pe care Curtea Constituţională l-a considerat ca fiind nepregătit din punct de vedere al experienţei profesionale şi care a fost obligat să se retragă, dar care a fost reevaluat şi găsit ca potrivit pentru funcţia de consilier în relaţia cu Parlamentul.

- Avem cel mai mare asigurător din România sub Administrare Specială cu licenţă valabilă pentru vânzarea de poliţe RCA.

- Avem o altă societate de asigurări cu o cotă semnificativă în piaţă RCA în redresare financiară cu licenţă valabilă pentru vânzarea de poliţe RCA.

Datele oficiale spun totul...este un dezastru!

Societăţilor de asigurări aflate în etapă premergătoare falimentului (administrare specială, redresare financiară) ai căror indicatori de lichiditate sunt subunitari ar trebui să li se retragă licenţa pentru vânzarea poliţelor RCA (poliţe obligatorii), existând un risc ridicat de incapacitate de plată a daunelor, situaţie confirmată de altfel şi în numărul reclamaţiilor înregistrate la ASF cu privire la aceste companii.

În mod ciudat, aceste măsuri elementare de protejare a păgubiţilor şi a pieţei de asigurări întârzie să apară.

Atâta timp cât ASF se va finanţa în mod direct din contribuţiile firmelor de asigurări, actul de supraveghere a acestei instituţii va rămâne unul profund viciat.

Din punctul meu de vedere, doar DNA mai poate face curăţenie în această instituţie narcisistă şi nefuncţională.

Reporter: Cum poate un service independent să încheie convenţii de colaborare cu societăţile de asigurare? Care sunt condiţiile?

Cristian Muntean: Societăţile de asigurări au un singur criteriu atunci când încheie o convenţie de colaborare cu un service şi anume: preţuri cât mai reduse.

Când dictează preţul, nu mai poţi avea pretenţii de calitate.

Sunt dezamăgit că multe service-uri, sătule de şicanele făcute de către asigurători, fac jocurile acestora şi nu îi mai interesează calitatea reparaţiilor.

Ei uită că, de fapt, responsabilitatea reparaţiilor le aparţine, iar calitatea reparaţiilor a scăzut enorm în ultimii ani în România şi a atins acel prag periculos pentru siguranţă rutieră.

Când accepţi, ca unitate reparatoare, ca asigurătorul să îţi furnizeze piesele de reparaţie de la furnizorii săi agreaţi, singurul criteriu fiind preţul cel mai scăzut, se mai poate vorbi de grijă faţă de client?

Un lucru este cert - convenţiile de colaborare dintre service-urile auto şi asigurător sunt nocive pentru client.

Reporter: Se mai folosesc piese de schimb care afectează calitatea reparaţiei, implicit siguranţa consumatorilor? Care a fost reacţia autorităţilor în urmă sesizărilor dvs?

Cristian Muntean: În continuare, sunt folosite piese neomologate în reparaţiile auto, piese furnizate de către furnizorii agreaţi de către asigurător, piese ieftine, fabricate în zone incerte şi care nu corespund criteriilor tehnice de siguranţă.

În data de 18 mai 2011, poliţiştii de investigare a fraudelor au început cercetări cu privire la faptul că au fost introduse în reparaţie piese contrafăcute, de către furnizori agreaţi ai unor societăţi de asigurări.

Din ultima corespondenţă avută cu purtătorul de cuvânt al Poliţiei acesta mi-a comunicat faptul că există un dosar penal pe rolul instanţelor de judecată, deci, este nefinalizat!

Reporter: Cum se pot apăra clienţii de astfel de probleme?

Cristian Muntean: Din nefericire, asiguratul/păgubitul român este victima perfectă:

- Nu este informat cu privire la produsele achiziţionate (vina brokerilor );

- Nu îşi cunoaşte drepturile pe care le are în calitate de consumator de produse de asigurări;

- Nu este cu adevărat protejat de către o instituţie cum ar trebui să fie ASF;

- Evită pe cât posibil o acţiune în instanţă, lentoarea derulării acestor demersuri în instanţă fiind şi elementul central pe care firmele de asigurări se bazează în neplata daunelor;

- Puterea scăzută de cumpărare determină asiguraţii/păgubiţii să nu recurgă la demersuri ce trebuie susţinute de avocaţi ale căror onorarii trebuie achitate.

Soluţii:

1. Înainte de a-şi cumpăra o poliţă de asigurare să se informeze la service-ul care îi efectuează reparaţia despre conduita societăţilor de asigurări cu probleme. Va afla, în final, că există o listă extrem de scurtă a societăţilor de asigurări care despăgubesc corect asiguraţii/păgubiţii.

2. De fiecare dată când se simt nedreptăţiţi să reacţioneze şi să lupte pentru drepturile lor.

Cum să reacţioneze? Simplu: Reclamaţii la ASF în situaţia în care întâmpină probleme cu asigurătorul. Reclamaţii la RAR şi ANPC atunci când are probleme cu service-ul.

De asemenea, în mod gratuit, ASSAI îi poate consilia pentru oricare dintre situaţiile de mai sus.

Există şi o veste bună pentru toţi şoferii români, veste care reprezintă de fapt, un pas spre normalizare - un grup de parlamentari au iniţiat un proiect de lege care să asigure un corp de experţi tehnici autorizaţi care să efectueze constatările tehnice în cazul avariilor auto.

În felul acesta, aceste constatări vor fi făcute de oameni cu adevărat pregătiţi în domeniul tehnic, neutri, care răspund penal pentru corectitudinea expertizelor efectuate şi nu aşa cum se întâmplă în prezent, de către inspectorii de daună ai societăţilor de asigurări care:

1. Majoritatea nu au studiile necesare efectuării acestor activităţi;

2. Majoritatea nu au experienţa practică necesară efectuării acestor activităţi;

3. Pot greşi la infinit, fără să existe nici un fel de răspundere din partea acestora;

4. Sunt bonusaţi la salariu pentru "sumele salvate la plată" care s-ar fi cuvenit asiguraţilor şi păgubiţilor.

Prin aplicarea acestui sistem care s-a dovedit eficient de mulţi ani de zile în ţările europene, preţul poliţei de asigurare nu are nici un motiv real să crească, firmele de asigurări fiind nevoite să renunţe la 80% dintre angajaţii departamentului de daune, reducând proporţional şi costurile cu spaţiile închiriate, leasing, logistică etc. actuale ale acestui departament.

Reporter: Vă mulţumesc!