Cu maşina la vernisaje şi licitaţii

Ştirea zilei, news alert: a venit luna septembrie! Pentru toată lumea înseamnă terminarea concediilor şi revenirea cu entuziasm la slujbe şi preocupări. Pentru cititorii noştri, desigur, e vorba de o promisiune mai veche, aceea a reluării licitaţiilor de artă, suculentul nostru subiect, cel care, periodic şi ritmic, ne dă nouă date, cifre, evenimente, pretexte, umor involuntar, veşti minunate şi uitări groase, comentarii şi multe informaţii, fără stenograme, dar cu relatări. Aminteam, la capătul de început al verii, că se vor trage obloanele la casele de licitaţii, dar asta nu înseamnă că s-a pus şi lacătul pe uşă. Şi că se va reveni în septembrie, dar nu din prima zi, ci mai pe la mijloc, mai încolo niţel. Totuşi, să nu uităm, dimpotrivă, să detaliem, licitaţia de fiţe de la Artmark, cea cu pivniţe de lux, maşini de aceeaşi factură şi suveniruri ale sportului de vârf, vânzare de care a avut parte chiar luna august.

Cine vede rezultatele, în general, de la Artmark, ar crede că piaţa de artă din România duduie, cine vede cu cât s-au dat maşinile ar pune în cârca recentei licitaţii de august a casei de la palatul Cesianu-Racoviţă vreun posibil viitor enunţat salt al vânzărilor de maşini în România, pe vremea Suspendatului al II-lea, adică vara asta. De fapt, nici maşinile lui Ceauşescu - precedenta vânzare la licitaţie de obiecte care contează fiindcă vin de la cine vin - nu au avut vreun succes însemnat la piaţă. Iar despre vânzările din acest an, cele din galerii, desigur, nu se pot găsi cuvinte mari, că au fost mici de tot.

La maşini, vechimea nu contează întotdeauna şi esenţial. De fapt, cam peste tot în artă trebuie să avem în vedere numele asociate cu respectiva ofertă, cei care au făcut-o - creatorii, sau doar au posedat-o - proprietarii. Maşinile vechi sunt scumpe pentru că sunt rare. De fapt, raritatea ar putea fi principalul criteriu de apreciere a unei oferte de artă sau de colecţie. Picturile pot fi cele mai rare, unicat mai exact. Gravura şi sculptura turnată se multiplică, astfel că trebuie respectate condiţii clare de comunicare a tirajului autorizat. La maşini "tirajul" este cunoscut, dar cât a mai rămas din el pe lume, după zeci de ani, e mai greu să se ştie. Dar dacă din start au fost puţine maşini, cum erau seriile scurte de la început, nu pot să rămână mai multe decât s-au născut, cum s-a întâmplat cu revoluţionarii din Decembrie 1989 sau ilegaliştii comunişti, înainte de această dată. Un alt aspect ce trebuie reţinut este halul în care se prezintă oferta, dat fiind vechimea sa, trecerea timpului punându-şi inevitabil amprenta degradantă, chiar dacă piesa a fost ţinută în condiţii de bani gata. De aceea, mai toate maşinile din licitaţii, inclusiv cea organizată de Artmark, sunt reparate şi restaurate în diferite grade. Ideal ar fi ca piesele să fie toate originale, curate şi funcţionale, să deschizi uşa şi să dai cu cheia, dar cel mai des acest lucru nu mai este posibil decât după lucrări tehnice serioase, care să ţină cât mai aproape de starea originală. Dacă se schimbă piese, ele pot să fie originale, cine ştie pe unde găsite, similare, recondiţionate sau copiate integral. La fel vopseaua, care este esenţială şi pentru maşinile din zilele noastre.

La licitaţia din 26 august, des-făşurată la sediul de vară al Artmark, măzăriceasca Mamaie, maşinile scoase la vânzare au arătat nemaipomenit, erau de cea mai bună calitate, după toate criteriile, şi cele menţionate mai sus şi altele, multe, încă neenunţate. Mai toate se regăsesc, cu aceleaşi date de identificare sau cu alţi ani de producţie pe piaţa internaţională şi, în general, la preţuri sensibil mai mici. Desigur, nu sunt în România şi în nici un caz nu se aflau în "herghelia" de lux de la Mamaia. La licitaţia care a reactivat din nou personaje din debaraua istorică a televiziunilor private, cel mai mare preţ a fost reuşit, aşteptabil, de maşinuţa de curse a lui Schumacher, care a urcat de la o bagatelă de 125 de mii de euro, la o sumă încă şi mai răsărită, sau doar sărită, de 177 de mii de euro. Pe numele său de scenă "Monopost Formula 1 Ferrari F399", creaţia tehnică ar putea fi apreciată de un redutabil şi inspirat critic de artă ca fiind în stare ex-ce-len-tă, cu un şasiu din fibre de carbon şi materiale compozite de tip fagure, etalând inspirate suspensii independente, alături de o magnifică bară stabilizatoare cu tiranţi, cu injecţie controlată electronic Magneti Marelli ce n-a văzut nici Luvrul din Parisul ăsta care nu a văzut, oricum, mai nimic, ca să nu mai vorbim de o cutie de viteze secvenţială cu 7 trepte, amplasată, ahhh, longitudinal. Nu te poţi da cu ea pe drumurile publice, dar ce mai contează, când arată cum arată, este cum este şi a aparţinut cui a aparţinut. De fapt, nu a aparţinut lui Schumi, el doar a condus-o în "99, a fost şoferul ei de serviciu, maşina aparţinând unei firme celebre.

În schimb, maşina BMW 760Li din anii 2000, care îi oferea Regelui Mihai al României un plus de 14 cm, dacă stătea pe bancheta din spate, şi o deschidere mai mare a uşilor, chiar a aparţinut Casei noas-tre Regale. A fost vândută cu 20 de mii de euro, cu 8 mai mult decât pornirea, iar în stocurile de peste hotare se mai află o maşină din aceas-tă rasă, dar cu 100 cai-putere în plus, adică 535 în total, cu tot felul de metale preţioase, dar pentru tehnologia automobilistică, preţul ei fiind de 136 mii de dolari USA. Desigur, am mai spus-o şi am şi ilus-trat-o anterior, pe regele nostru îl asociem cu maşinile sport din vremurile bune ale tinereţii sale, perioada de aur a României, sau cu Jeep-urile americane, care îşi trag numele, la "naşterea" lor în plin război, în 1941, de la iniţialele GP care înseamnă General Purpose sau Government Ponta, pardon, Government Purpose. Deşi are doar 63 de căluţi sub caroserie, preţul lui Jeep Willys a urcat vertiginos şi explicabil de la 4 mii la 16,1 mii de euro. Vânzarea nu este un tun, pentru că mitraliera din dotarea Jeep-ului a contribuit şi ea la aprecierea explozivă a celebrului şi venerabilului off-road kaki.

Peste o săptămână vom putea vorbi deja despre rezultatele primelor licitaţii din acest nou sezon, cea de marţi, a lui Alis, şi de joi, de la Goldart. Atragem atenţia practicienilor că licitaţiile familiei Ghilduş şi-au schimbat locul de des-făşurare, la Grădinile Mareşalului, Hotel Mashal Garden. Mă duc acum să îmi iau maşina de la reparat, că o să am nevoie de ea, pentru licitaţiile şi vernisajele care au să vină, că se înnoiesc simezele pe rupte. O duc acasă, în parcare, şi o las acolo, că la ce aglomerate sau inexistente sunt parcările Bucureştiului numai cu metroul sau troleul poţi ajunge la timp.