CULTURA CRIZEI, LA "GARANTAT 100%", DE LA TVR1, PE 29 APRILIE Ce am spus şi ce n-am spus

MAKE
Ziarul BURSA #Jurnal de criză / 13 aprilie 2012

Ce am spus şi ce n-am spus
  • document ataşat Ce am spus şi ce n-am spus
    apasă aici pentru a descărca.

    Am spus "Tatăl Nostru"

    Am atras atenţia că nu respectăm Poruncile

    Nu am spus că, dacă am fi respectat Poruncile, atunci am fi evitat criza (pentru că este evident)

    Nu am tras concluziile

    Din senin, m-am trezit invitat de Cătălin Ştefănescu la "Garantat 100%", pe TVR1, o invitaţie care m-a luat prin surprindere, pentru că emisiunea este de domeniul culturii şi îmi închipuiam că tipii ăştia se crispează când vine vorba de finanţe (dar, în ce mă priveşte, chestia nu este şi reciprocă), iar atunci când, la telefon, mi-a spus că ar vrea să vorbim despre "Cultura crizei", am apreciat că-mi oferă o oportunitate pe care o pândesc de mult.

    Încerc, de mai mult timp (dar nu găsesc ocazia), să îmi expun opinia că nu cred să fie o coincidenţă suprapunerea crizei financiare peste criza culturală şi (mai ferit de ochii lumii) peste criza bisericii creştine.

    Am dat un semnal puternic, anul trecut, în ediţia ziarului BURSA din 7 noiembrie, dedicând-o, sub titlul "Răscrucea", reacţiilor Vaticanului şi Bisericii Ortodoxe a Greciei la dezvoltările crizei financiare mondiale - am publicat integral două documente:

    A."Spre reforma sistemului monetar şi financiar internaţional într-un mod care răspunde nevoilor tuturor popoarelor", studiu publicat de Consiliul Pontifical pentru Dreptate şi Pace, la 24 Octombrie 2011, un text amplu, specializat financiar, social şi politic, în care Vaticanul consideră că soluţia la criza financiară mondială stă în constituirea unui guvern mondial, pe principiul "subsidiarităţii" (al ajutorului acordat, la momentul când autoritatea mondială consideră că este nevoie);

    B. "Enciclica Sfântului Sinod al Bisericii Greciei", comunicată în ianuarie 2011, care, deşi anterioară studiului Vaticanului, pare să i se opună cu vehemenţă ("Aduceţi-vă aminte că pentru mulţi specialişti în economie, prezenta criză este fabricată, este o criză care urmăreşte controlul mondial de către puteri care nu sunt iubitoare de oameni") şi decelând consumismul ("criza duhovnicească") drept cauza profundă a crizei mondiale ("Esenţa crizei duhovniceşti este absenţa sensului vieţii"), recomandă, drept soluţie,"asceza", pe care o defineşte "nu ca privare de plăcere, ci îmbogăţirea vieţii cu sens".

    În acest context de preocupări, invitaţia la emisiunea de la TVR1 mi-a venit mănuşă, pentru că are un public mai puţin specializat financiar decât BURSA, astfel că abordarea subiectului crizei din perspectiva cultului religios nu mai apare ca o nucă-n perete, ba chiar, pe motiv că sunt acelaşi eu, cel care scriu aici şi cel care am fost intervievat, mă justifică, oarecum, să-mi public, în ziar, opiniile exprimate în intervenţia TV, aducând unele completări.

    Precizez că emisiunea este programată să fie difuzată de TVR1, în duminica zilei de 29 aprilie.

    TEAM CULTURE 2012

    La începutul lunii martie, Uffe Elbæk, ministrul culturii din Danemarca (ţara care a preluat, pentru şase luni, preşedinţia Consiliului European), a lansat un "taskforce" intitulat "Team Culture 2012", alcătuit din treisprezece oameni din cultura europeană (dar, printre regizori, scenografi şi arhitecţi, se numără şi un...alpinist), cu scopul să schiţeze un manifest despre rolul artei şi al culturii, în timpuri de criză, manifest programat să devină public, în luna iunie.

    Iniţiativa este lăudabilă, sub două aspecte: primul - cultura se află băgată în seama, în seriosul subiect al supravieţuirii organizării noastre financiare, economice, politice şi sociale; al doilea - creativitatea şi inventivitatea sunt necesare, într-o eventuală nouă lume, rezultând din reorganizare.

    Din păcate, autorii europeni ai iniţiativei nu par să aibă, ei înşişi, încredere că ar putea găsi, prin acţiune culturală, vreo cale de ieşire din criză, căci, victime ale unei confuzii de management, promovează doar crearea de slujbe în domeniul culturii şi ingeniozitatea inovativă, dar nimic care să ţină de spirit.

    Iar, fără spirit, nu există miracole.

    Dezamăgitor rolul de Cenuşăreasă rezervat culturii...

    UN ÎNŢELES PIERDUT

    Pentru emisiunea TV, am pregătit "Tatăl nostru" în latineşte, ca să evidenţiez că, prin traducere, am pierdut unul dintre înţelesurile rugăciunii, care, indubitabil, se află în originalul aramaic şi fusese conservat în latină:

    "Pater noster, qui es in caelis sanctificetur nomen tuum;

    Adveniat regnum tuum.

    Fiat voluntas tua sicut in caelo et in terra

    Panem nostrum qvotidianum da nobis hodie.

    Et dimitte nobis debita nostra, sicut et nos dimittimus debitoribus nostris.

    Et ne nos inducas in temptationem; sed libera nos a malo.

    Amen."

    Am îngroşat cuvintele "debita" (datoriile) şi "debitoribus" (datornicilor), ca să arăt că atât de populara formulare "Şi ne iartă nouă greşealele noastre, Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri", era, iniţial, purtătoare a unui înţeles suprapus: "Şi ne iartă nouă datoriile noastre, precum şi noi iertăm datornicilor noştri". (Matei, 6)

    În latineşte, la "greşeală" îi corespunde "errorem", la "păcat", "peccatum" şi la "vină", "culpa" (iar, în nici un caz, "debita").

    În aramaică - limba în care Iisus a formulat rugăciunea -, cuvântul "tov" semnifică, în acelaşi timp, "datorie", "păcat", "vină" şi "nelegiuire" (nedreptate, greşeală vinovată, fărădelege).

    Latinescul "debitum" prezintă, la fel cu aramaica, o legătură între înţelesul de "datorie" şi cel de "păcat" (prin cel de "obligaţie morală"), în timp ce, în greacă, pentru "păcat" şi "datorie", găsim cuvinte complet diferite ("amartia" şi respectiv "ofeilema"), disjungere care ar putea sta la originea traducerii în româneşte, selectând doar înţelesul de "greşeală, păcat".

    În unele variante în limba greacă, "Tatăl nostru" este formulat, la Matei, folosind cuvântul "ofeilema" (datorie), în timp ce, în toate variantele, la Luca, este folosit "amartia" (greşeală, păcat).

    Este de precizat că Evanghelia după Matei a fost scrisă, iniţial, în aramaică.

    Dacă ideea de "datorie materială" n-ar fi sugerată decât de acest regres către limba de origine, atunci bănuiala că Iisus s-ar fi referit şi la iertarea datoriilor (inclusiv băneşti), iar nu doar la iertarea greşelilor, ar fi foarte fragil întemeiată.

    Dar, Evanghelia după Matei consemnase, chiar în capitolul anterior, cu cincisprezece versete înainte, învăţătura formulată de Iisus cu privire la împrumut: "Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta." (Matei, 5)

    Contextul semnificaţional al rugăciunii "Tatăl nostru" cuprinde, deci, înţelesul de împrumut şi datorie materială.

    Iar ceea ce rosteşte Iisus, atât prin "Tatăl nostru", cât şi în ceea ce priveşte împrumutul, reprezintă puternice întăriri ale Poruncilor din Vechiul Testament.

    IERTAREA DATORIILOR ESTE PORUNCĂ DUMNEZEIASCĂ

    În următoarele două versete, imediat după formularea rugăciunii "Tatăl nostru", Iisus explică:

    "14. Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc;

    15. Iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşealele voastre." (Matei, 6)

    Dacă înlocuim românescul "greşealele" cu latinescul "debita", atunci regăsim în învăţătura christianică înţelesul concentrat al Capitolului 15 din "Deuteronomul":

    "1. În anul al şaptelea vei face iertare.

    2. Iertarea însă va fi aceasta: tot împrumutătorul, care dă împrumut aproapelui său, să ierte datoria şi să n-o mai ceară de la aproapele său sau de la fratele său, că s-a vestit iertarea în cinstea Domnului Dumnezeului tău."

    Iertarea datoriilor materiale, la fiecare şapte ani, este conceptualizată, în iudaism, sub numele de "Shmita" şi reprezintă coloana vertebrală a celor trei Cărţi care tratează despre viaţa economică - "Exodul", "Leviticul" şi "Deuteronomul".

    Reproduc aici câteva dintre poruncile înscrise în acelaşi Capitol al "Deuteronomului", spre încredinţare că nu există nici o confuzie când le identificăm cu învăţăturile lui Iisus:

    "7. Iar de va fi la tine sărac vreunul din fraţii tăi, în vreuna din cetăţile tale de pe pământul tău pe care ţi-l dă Domnul Dumnezeul tău, să nu-ţi învârtoşezi inima, nici să-ţi închizi mâna ta înaintea fratelui tău celui sărac;

    8. Ci să-i deschizi mâna ta şi să-i dai împrumuturi potrivite cu nevoia lui şi cu lipsa ce suferă.

    9. Păzeşte-te să nu intre în inima ta gândul nelegiuit şi să zici: Se apropie anul al şaptelea, anul iertării; şi să nu se facă din pricina aceasta ochiul tău nemilostiv către fratele tău cel sărac şi să-l treci cu vederea; că acela va striga împotriva ta către Domnul şi va fi asupra ta păcat mare.

    10. Dă-i, dă-i şi împrumuturi câte-ţi va cere şi cît îi va trebui, şi când îi vei da, să nu se întristeze inima ta, căci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău în toate lucrurile tale şi în toate câte se vor lucra de mâinile tale." (Deut., 15),

    SHMITA

    Vreme îndelungată, istoricii au fost sceptici că "Shmita" - iertarea necondiţionată a datoriilor materiale, o dată la şapte ani, în Anul Sabatic - s-ar fi aplicat vreodată, până au găsit dovezi, de nerespins că, de fapt, era o practică reală, cu precedente în Babilon şi mai adânc, în Sumer.

    În mod explicit, "Shmita" urmăreşte să reducă periodic disparitatea dintre săraci şi bogaţi, ca să armonizeze sistemul economic şi să menţină o difuzie a avuţiei, astfel ca societatea să se poată dezvolta continuu şi omogen, fără blocajele şi convulsiile crizelor.

    "Shmita" obligă ca, în anul al şaptelea, pământul să primească un repaos, să rămână nelucrat, iar ceea ce rodeşte natural, de la sine, să nu fie cules de stăpânul său, ci să poată fi luat de oricine doreşte (un set de Porunci obligă la economii şi pregătiri, pentru supravieţuirea în Anul Sabatic).

    Conform Legii, iertarea datoriilor este făcută în numele lui Dumnezeu, drept condiţie la momentul încredinţării Ţării Făgăduinţei, evreilor, spre folosinţă - dar fără să-i devină proprietari (o condiţie care impune ca pământurile să nu devină obiect al tranzacţiilor, interdicţie care încă mai aprinde spiritele în Knesseth, chiar şi astăzi, în pofida trucurilor de interpretare inventate de rabinii antici ca să permită acest negoţ).

    În consecinţă, iertarea datoriilor nu presupune neaparat recunoştinţă faţă de creditor, pentru că iertarea decurge din cinstirea lui Dumnezeu şi a zilei a şaptea, a Creaţiei.

    Biblia consemnează obligaţia, în Anul Sabatic, a eliberării sclavilor care şi-au pierdut libertatea în contul datoriilor neplătite şi returnarea tuturor gajurilor confiscate, inclusiv a pământurilor, către proprietarii iniţiali.

    Ba, chiar, porunceşte ca uneltele să fie returnate proprietarului iniţial, la fiecare sezon al muncilor agricole.

    Stingerea acestei practici economice moştenite de iudei, consemnează inversarea absolută a rolurilor: de unde iertarea datoriilor era o obligaţie sfântă, acum datoria şi plata ei devin sfinte şi obligatorii şi întemeiază sistemul nostru economic şi financiar.

    Ultima aplicare a Shmitei, în Europa, se pare că ar fi avut loc în Spania, la evreii sepharzi, în secolul al XIII-lea.

    Faptul că Iisus reaminteşte principiile "Shmitei" din Deuteronom, semnalează că aceste Porunci nu mai erau respectate încă din vremea sa şi de aceea era necesar să le reafirme, întărindu-le.

    TREI PORUNCI CARE INTERZIC DOBÂNDA

    Dobânda la credit este interzisă de trei Porunci, care desfiinţează orice posibilitate de interpretare diferită, distrugând fiecare dintre cele trei articulaţii ale tranzacţiei de împrumut:

    A. Nu ai voie să dai credit cu dobândă (Lev. 25:37);

    B. Nu ai voie să iei credit cu dobândă (Deut. 23:20);

    C. Nu ai voie să iei parte la o tranzacţie de credit cu dobândă, nici ca garant, nici ca martor, nici ca notar (Ex. 22:24).

    Evident, aceste Porunci sunt complet ignorate de civilizaţia financiară în care trăim.

    Sfântul Sinod al Bisericii Greciei scrie, în Enciclica amintită la început: "Suntem o ţară sub ocupaţie şi executăm poruncile conducătorilor-creditorilor noştri".

    Admirabil curaj.

    De ce, totuşi, Enciclica nu pomeneşte de păcatele încălcării Poruncilor, explicit, în termenii specifici Cărţii?

    PĂCATELE

    Aţi întâlnit vreodată, pe stradă, vreun smintit zbierând "Sunteţi păcătoşi cu toţii!" ?

    Cele de până acum îl justifică.

    Din punct de vedere creştin şi iudeu, Grecia a păcătuit, luând credite cu dobândă.

    Dar faptul că a intrat în încetare de plăţi, a pus în pericol băncile care au creditat-o cu dobândă şi pe statele europene corespunzătoare (iertarea datoriilor suverane ale Greciei, în proporţie de 60%, stabilită recent cu creditorii săi, nu este o "Shmita", căci nu a avut loc în numele lui Dumnezeu, ci prin forţa împrejurărilor, pentru perpetuarea sistemului).

    Desigur, băncile şi celelalte state europene au păcătuit acordând (şi luând) credite cu dobândă.

    Slăbiciunea lor a pus în pericol de desfiinţare Zona Euro şi însăşi Uniunea Europeană.

    Desigur, Uniunea Europeană, prin Banca Centrală Europeană, a păcătuit ca girant al tranzacţiilor de credit cu dobândă, practicând, ea însăşi, dobânda la credit.

    Din punctul de vedere al Bibliei, Europa este un continent păcătos, atât în întreg, cât şi în părţile sale şi nu se deosebeşte, în acest gen de păcat, de Statele Unite ale Americii, încălcând, amândouă, o a patra Poruncă referitoare la datorii:

    Să nu ceri plata datoriei de la un sărac, despre care ştii că nu poate plăti, nici să nu îl presezi (Ex. 22:24).

    CRIZA FINANŢELOR CREŞTINE

    Coincidenţa face ca Europa şi Statele Unite ale Americii să concentreze cea mai mare densitate de creştini din lume - 37% din totalul de 2,2 miliarde de credincioşi creştini de pe planetă.

    Adică, această criză financiară, care afectează întreaga planetă, este o criză a finanţelor creştine, izbucnind din cele mai creştine zone ale Globului, cu un epicentru în Grecia, în a cărei limbă a fost inventat cuvântul "haos" (despre care anticii credeau că este un abis în Peloponez), o limbă care a răspândit cuvântul "criză", în toate limbile europene, limba în care s-a tradus Vechiul Testament (Tora), pe vremea Ptolemeilor, limba în care au fost scrise cărţile Noului Testament.

    Pot fi simple coincidenţe, dar nu cred că, în lipsa spiritului, poate apărea miracolul depăşirii crizei, respectând, concomitent, umanitatea.

    Sunt de acord: asceza este o soluţie.

    Doar că asta necesită o altă detaliere, ca să se distanţeze îndeajuns de oribilele exagerări fundamentaliste, de genul celei, de exemplu, a lui Savonarola (dominican declarat eretic de Papa Alexandru al VI-lea "Borgia", asupra căruia îşi concentrase criticile sale furibunde, fiind excomunicat, în 1497, arestat, în 1498, judecat de un tribunal inchizitorial, torturat şi condamnat la moarte, spânzurat, după care cadavrul i-a fost ars pe rug în Piazza de la Signoria, iar cenuşa lui a fost aruncată în apele râului Arno; regimul aşazis "democratic" al lui Savonarola, la Florenţa - în realitate, o teocraţie -, între altele, a abolit şi cămătăria).

    UNA DINTRE CONCLUZII

    Recursul la Lege întreprins de Iisus configurează o revoluţie mai profundă decât înlocuirea unei orânduiri cu alta, el nu are în vedere o trecere de la sclavagism la feudalism, la capitalism, comunism şi eventual, înapoi.

    Iisus obliga către un alt statut al omului - statutul de fiinţă spirituală - şi implicit, îngenunchiază rânduielile se supună acestuia.

    Din perspectiva contemporaneităţii, creştinismul ar obliga la introducerea în Constituţie a statutului de fiinţă spirituală al omului, drept principiu suprem al ei.

    Toate celelalte prevederi i s-ar subordona, consolidându-l.

    Din acel moment, organizarea politică a societăţii ar urma să se adapteze condiţiilor locale, indiferent că de aici ar rezulta vreun comunism, ori capitalism sau orice altceva, cât timp nu alterează statutul omului.

    De altfel, în această ipoteză, nu cred că rămân prea multe variante.

    Doar nuanţe.

    Indiferent prin ce mijloace va fi depăşită criza financiară mondială, ea are, oricum, calitatea că a reîmprospătat această problematică.

    O glumă de uz intern, imaginată de cineva din echipa lui Herman Van Rompuy, preşedintele Consiliului European, a devenit cunoscută publicului pe 29 martie, cum că, de ziua păcălelilor (1 aprilie), Consiliul European ar fi programat o reuniune, destinată rezolvării crizei, la care ar fi urmat să participe şi Papa, pentru a oferi ocazia unor rugăciuni de salvare a Uniunii monetare.

    Gluma ar putea fi spontană, dar tot atât de bine, poate fi un răspuns la astfel de idei, cum sunt cele cuprinse în expunerea de faţă, care vor fi fost formulate în una sau alta din numeroasele dezbateri în jurul crizei.

    Sarcasmul acestei glume este cu atât mai adânc, cu cât Vaticanul se pronunţase, deja, în favoarea unei soluţii pur politice, de conducere centralizată mondială, prin documentul, din 24 octombrie 2011, relatat în BURSA.

    În realitate, la două săptămâni după publicarea documentului, Papa Benedict al XVI-lea l-a primit pe Herman Van Rompuy, preşedintele Consiliului European, venit cu soţia în vizită la Vatican (12 noiembrie 2011), să discute despre susţinerea Bisericii Catolice pentru Uniunea Europeană, având, astfel, încă de pe atunci, ocazia pentru rugăciuni comune.

    Unii istorici susţin că 2015 ar fi următorul an al Shmitei, calculat după calendarul iudeilor.

    Trebuie observat că, astăzi, în lume, funcţionează, concomitent şi paralel capitalismului, comunităţi orânduite sclavagist, feudal şi comunist, ba chiar, în organizări echivalente comunei primitive şi modului de producţie tributal (este o enumerare de tip marxist).

    Capitalismul este doar dominant, dar nu universal ca funcţionalitate şi nici de acelaşi tip, pe planetă.

    Explicaţia crizei europene: avem un italian drept preşedinte al Băncii Centrale Europene şi un german drept Papă.

    "Occupy Wall Street", mişcare de protest cetăţenească iniţiată la 17 septembrie 2011, în New York, urmată de manifestări similare, în 1500 de oraşe în jurul lumii, s-a mobilizat împotriva sectorului financiar-bancar, pe care îl consideră principalul generator de inegalitate socială şi economică; mişcarea îşi trage rădăcinile din protestele studenţeşti britanice din 2010, cele împotriva austerităţii din Grecia şi din Spania ("indignados") şi din "primăvara arabă".

    INEGALITATE

    Un studiu al "World Institute for Development Economics Research" afirmă că valorile deţinute de cei trei cei mai bogaţi oameni din lume, sunt mai mari decât ceea ce deţin cele mai sărace 48 de naţiuni ale globului.

    Faptul dovedeşte că societatea globală deţine suficientă avuţie ca să satisfacă nevoile noastre, ale tuturor.

    Conform unui studiu, din septembrie 2011, al lui Branko Milanovic, economist şef al Băncii Mondiale, inegalitatea bogăţie-sărăcie concentrează două perspective:

    A. unii susţin că inegalitatea globală este nerelevantă, din două raţiuni:

    1) calcularea inegalităţii globale ar conduce la un rezultat "lunatic", fără înţeles, pentru că nu există nici Guvern mondial şi nici societate civilă globală şi din această pricină, nu-i poate fi atribuită o semnificaţie politică, spre deosebire de inegalitatea manifestă în interiorul unei naţiuni;

    2) săracii ar fi fiind interesaţi de îmbunătăţirea condiţiilor lor materiale proprii, nerelativ la bogăţia altora, astfel că, fie şi dacă disparitatea ar creşte între, de pildă, un american mediu şi un african mediu, africanul ar fi mulţumit în cazul în care, în mod absolut, veniturile sale s-au ridicat cât de cât (Milanovic menţionează, aici, că studiile psihologice contrazic această teză).

    B. alţii susţin că inegalitatea globală este importantă, aducând alte argumente:

    1) din perspectiva etică, distribuţia justă, în interiorul unei naţiuni, dar şi internaţional, este necesară, deoarece soarta fiecărui individ ne afectează pe toţi;

    2) din perspectiva politică, inegalitatea alimentează tensiunile.

    Branko Milanovic susţine că, la mijlocul secolului al XIX-lea, conta clasa socială în care te năşteai, deoarece sărăcia era relativ aceeaşi, de la o ţară la alta (autorul observă, aici, că aceasta a fost bază istorică a marxismului), dar că, acum, după 150 de ani, ceea ce contează este ţara în care te naşti, pentru că, după cum afirmă economistul, veniturile unui american sărac, de exemplu, întrec de cinci ori veniturile cele mai bune ale unui indian (evident, excluzându-i pe cei care beneficiază de un regim occidental, în India).

    Laureatul Nobel în economie din 1971, Simon Smith Kuznets (un rus americanizat), susţine că inegalitatea distribuţiei bogăţiei favorizează dezvoltarea, în ţările sărace, în timp ce dezvoltarea, în ţările bogate, diminuează inegalitatea (dezvoltarea ţărilor sărace presupune trecerea de la agricultură - care aduce bogăţie constantă, dar plafonată -, la industrie - care produce accelerarea creşterii veniturilor -, în timp ce, în ţările industrializate, necesitatea democratizării accesului la educaţie, proprie forţei de muncă calificate utilizate în industrie, are darul să aplatizeze disparităţile de venituri).

    În timp ce unii evidenţiază caracterul motivaţional al inegalităţii distribuţiei veniturilor, alţii apreciază că diminuarea disparităţilor conferă coeziune societăţii, cu urmări în sănătate,demografie şi libertate politică.

    Opinia Cititorului ( 36 )

    1. Am trait s-o vedem si p-asta ! Daca fostul ofiter DIA ajuns scriitor de succes, Pavel Corut, n-ar fi fantazat ,real ,pe tema respectiva ramanea o fantezie sub forma unor aventuri undeva prin Somalia a eoilor respectivi,cu happy end desigur. Si autorul a ramas surprins ca Vaticanul se implica in activitati din umbra. Acum dvs comentati mai direct aceasta chestiune. Grupul nostru este format din atei ,rationalisti. Respectam opiniile fiecaruia in ceea ce priveste religia. dar ca sa vorbesti despre Guvernul Mondial ,necesar ca sa stopeze criza, la TVR ,este o noutate Make. Ca linistim si Papalitatea,si pe cei 300 etc, noi le precizam ,fara gluma ,ca civilizatia actuala se va incheia in jurul anilor 2865-2875. Motivul : modificarea pozitiei centrului de greutaye al pantului. Care va bascul,astfel ca polii vor ajunge la ecuator si ecuatorul la poli. Cu manifestari violente ce se petrec din 3600-3610 ani, periodic. Un studiu vizand aceasta chestiune asteapta de 8-9 ani sa plece la tipar. Nu ne apartin decat unele comentarii la acest studiu ,redus ca dimensiune, la cel mult 10 pagini format A4. Asa ca lasati-l pe Dumnezeu si Papa sa spere... ca sunt vesnici.. In final ,va mai precizez ca a inceput batalia intre datinatorii de resurse de energie conventionale si detinatorii unor noi tehnnologii de obtinre a energiei,total ecologica, total diferita de cea eoliana ,solara , biomasa si altele avand caracter aleator ca existenta. Inclusiv ncea nucleara. Batalia ,Make se duce in Romania. Va vom tine la curent . Succes la Garantat suta la suta la TVR. Ce sa garanteze moderatorul si ce sa garantati Dvs ,inca nu stim. Suntem in 13 04 2012. nu la 01 04 2012. Iar noi nu credem in vineri negre !

      1. Este vorba de modificarea pozitiei centrului de greutate al pamantului la suprafata caruia traim. . Mai rau sau mai bine ,cu sau fara crize , Cu Vatican si cu Gazprom,cu grupul celor 300,etc,etc. Cu scuzele de rigoare pentru erorile de la tastatura batranului nostru notebook..

        Pentru teoria Vaticanului in sprijinul ideii de Guvern mondial, va rog sa consultati ediţia ziarului BURSA din 7 noiembrie, 2011, unde reproducem integral documentul Papalitatii.

        In privinta sfirsitului civilizatiei sint sceptic: daca vom inghiti pastila care ne prelungeste viata o mie de ani, atunci vom prinde anii 2865-2875, de care pomeniti, dar, traind atit de mult, vom gasi si solutia supravietuirii. 

        Pina una-alta, sa supravietuim cataclismului economic, care ne-a cuprins de la poli, pina la ecuator si nu mai conteaza daca ei basculeaza.

        Sarbatori fericite!, cocniti oua si spuneti "Christos a-nviat!", caci, indiferent ca sinteti rationalist ateu, e o traditie minunata, iar noaptea stralucind de serpuirea luminarilor este mai mult decit poetica. 

        domnule rationalist ateu, ar trebui sa cooptati in cercul dvs. un elev de clasa a opta, care sa va explice ca centrul de greutate al Pamintului se poate modifica f. greu in ipoteza schimbarii Polilor. Probabil doriti sa ziceti ca se va modifica axa de rotaie a Pamintului....lucru dificil de previzionat.

        Dl Make, sunteti tare. Dar shmita mi se pare ceva care ar duce la moral hazard. Oamenii mai au mult pina la spiritualitatea adevarata conform predicilior lui Yeshua Ha-Nozri 

        Repet: Shmita (Misharum, la babilonieni) este un principiu preluat/ mostenit de iudei de la mesopotamieni, unde a fost aplicat dealungul a doua milenii, guvernind si dezvoltind un alt fel de comportament si altfel de mentalitate decit ale noastre.

        Evidend, era vorba despre alte valori morale (avind in centru libertatea economica), eliminind hazardul (indelungata aplicare are darul sa ateste functionalitatea sistemului). 

        Nu avem intentia sa prezentam acum teoria care sta la baza afirmatiilor noastre ,in extenso.Teoria ,cu probe istorice ,este veche de cca 10 ani. Noi doar am amintit-o ,a doua oara ,in Bursa on-line. Faptele istorice care stau la baza teoriei citate pot fi contestate cu foarte mare greutate. In ceea ce priveste Biblia ,in special Vechiul Testament, nu stim ce varianta este valabila. Sa incercam sa judecam la rece amestecul de informatii reale sau trucate,nu stim de cine, si sa nu adaptam prezentul la un trecut despre care nu detinem informatii nici macar probabile. Din cauza stratificarii in timp si lipsei documentelor. Biblia nu este un document ci colectie de date. Este un instrument a celor care se numesc preoti. Ai cui preoti? Ca ea foloseste indirect sau direct celor ce conduc lumea din umbra este altceva. Ca sub conducerea actualului Patriarh Daniel BOR face afaceri frumoase ,neimpozitate, este o certitudine. Ultima gaselnita este asa zisa standardizare BOR a unei candele ce poate arde cca 60 de ore. Intr-un fel este mai bine sa le facem in tara decat sa le importam,apud DCNews.Pana atunci sa ne bucuram de sarbatorile de primavara ,de vremea frumoasa si o petrecere decenta in familie sau cu prietenii, la iarba verde. Sarbatori fericite.!.

        Vechiul Testament este mai putin discutabil decit Noul Testament, dar, bineinteles, exista variante in cazurile amindurora.

        Nu exista carte care sa nu poata fi folosita drept instrument contra indemnurilor bine intentionate pe care le contine, dar acesta nu este un defect al cartii. 

        In schimb, examinata fara prejudecatile ateiste, Biblia este un monument de intelepciune, intratit de uimitoare, incit pune in incurcatura rationalismul orizontal. 

        Daca examinati mai atent articolul meu, atunci veti observa ca am folosit de doua ori termenul de "miracol", in imprejurari contextuale care, de fapt, nu il reclamau. 

        Am facut-o deliberat, provocator, stiind ca voi vexa spiritul rationalist si mai ales ateismul insuficient elaborat ("miracolul" este notiunea care il pune in incurcatura si de aceea o elimina, sub cuvint ca nu are denotat).

        Va urez ca, intradevar, sa va bucurati de sarbatorile de primavara, de vremea frumoasa si de petrecerea cu cei dragi, indemnindu-va sa le atribuiti un inteles mai inalt (insotit de o traire mai proaspata), recunoscind miracolul revenirii la viata, chiar daca dispunem de explicatia miscarii de revolutie a pamintului in jurul soarelui. 

      Cuvintele, de data asta, altele decat cele din economia textului - un opus magna cu ghirlande! - sunt, mi se pare mie, de prisos. Prinosul vine din tacerea launtrica pe care, respectuos, acest eseu - parte si sem a vinerii mari, in vinerea mare - o convoaca. Bravo.

      Bravo, Bursa! Bravo, Make! Ati dat iar lovitura! Ziarul de azi este, de departe, cea mai buna aparitie din randul foilor pestrite ce ne invadeaza cotidian. Fie ele quality, tabloide sau financiare.

      Incercarea, oarecum utopica, de explicare si rezolvare a actualei (de fapt a eternei) crize economice,in spirit crestin, urmand invataturile Mantuitorului, este impresionanta. Faptul ca Iisus a voit sa reinvie vechile traditii ale Shmita si in felul asta sa existe o continuitate intre Vechiul Testament si Noul Testament, pentru mine este cu totul nou si tulburator. Dar cel mai tulburator este faptul ca Shmita ar putea fi o solutie viabila la actuala criza! 

      1. P.S. Am spus utopica pentru ca e greu de crezut ca cei care detin azi painea si cutitul vor renunta de bunavoie la privilegiile pe care si le-au cucerit in timp. Ar trebui convinsi de viabilitatea modelului economic propus.

        In alta ordine de idei, a aparut, zilele trecute, un studiu al cercetatorilor americani din care rezulta ca, pentru a fi fericit, un american are nevoie de un venit de 4500 de dolari pe luna iar tot ceea ce este in plus nu-i sporeste cu nimic gradul de fericire. 

        Revin: faptul ca Iisus precizeaza sa nu devenim nemilostivi in Anul Sabatic (sau in preajma lui), ci sa continuam sa dam imprumuturi, chiar daca stim ca se apropie stergerea datoriilor, semnifica faptul ca luase in calcul ceea ce s-ar numi "hazard moral" generat de Shmita.

        Totusi, Iisus promite binecuvintarea lui Dumnezeu, in cazul respectarii Poruncilor (n-avem decit sa traducem asta, in termenii rationalismului ateist, ori in termenii teoriei economice: "binecuvintare", adica, absenta crizei economice).  

      Numar de colectie a ziarului Bursa!

      Dupa ce am vazut site-ul am simtit nevoia sa-mi procur si editia tiparita,pentru a o avea in biblioteca, alaturi si de ziarul din 7 nov 2011. Din pacate abia la al treilea chiosc mai aveau un exemplar, ascuns sub alte zeci de fituici colorate, impaturit in asa fel, incat chiar daca s-ar fi ajuns la el accidental, nu ar fi trezit interesul nimanui.

      Poate ca, dupa difuzarea emisiunii de la TV, veti mai face o editie care sa se bucure de o mult mai mare popularizare pe care o binemeritati. Pacat ca ziarul Bursa este atat de putin mediatizat, in comparatie cu alte publicatii fara consistenta! 

      Bravo, Bursa! Minunata publicatie! Adevarata editie de colectie! Acest ziar creste pe zi ce trece! Inca o data bravo!!!

      Subiectul este extrem de generos iar initiativa ziarului de a-l aborda chiar in preajma Pastelui este absolut Don Qujotesca, si, de aceea, deosebit de meritorie. A presupune ca fundamentalistii evrei de la Goldman Sachs, pentru care a-i expolia pe neevrei este o politica programatica, vor accepta invataturile lui Iisus, este o speranta cel putin iluzorie. Dar, citind acest articol, facand calculele necesare, fara prejudecati, s-ar putea ca superspecialistii lor in finante sa ajunga la concluzia ca se poate!

      bun articol. a meritat banutul dat pe ziar

      Remarcabil articol (editorial) care din punctul meu de vedere "leaga", cred cu succes, subiectul crizei financiare sau cum am vrea sa-i mai zicem de profunda criza spiritual-morala la care consider ca asistam pe deplin in aceasta lume desacralizata si "mamonizata" ... Astept cu interes emisiunea "Garantat 100 %" din 29 aprilie ... As avea, daca mi se permite, doar doua mici "curiozitati de cititor" in legatura cu cele "puse pe tapet" de editorialist: 1. Pozitia domniei sale in legatura cu punctele de vedere clar divergente ale Vaticanului si bisericii elene; 2. O "curiozitate", e drept mai mult de ordin teologic, in legatura cu referirea la pacatul Greciei de a lua credit cu dobanda ... Poruncile din Vechiul Testament (Tora) sunt oare aplicabile si "finantelor crestine"? "Verdictul" este, sunt convins, greu de dat si prin urmare indiferent daca il voi primi sau nu, voi ramane un cititor al ziarului Bursa (evident al editorialelor semnate Make).

      1. Daca veti citi "Propunerea abordării policentrice a problematicii crizei, din perspectiva teoriei haosului", pe care am publicat-o in BURSA din 01.11.2011, atunci veti constata ca resping complet, fara ezitare, solutia avansata de Vatican.

        Ideea de Guvern mondial (ca si aceea de Guvern european) este improprie unei rezolvari a crizei, pentru multe cauze, dar ma rezum la o gluma de bun simt: nu este de crezut ca guvernantii, care au esuat sa mentina echilibrul economic in propriile tari, sa reuseasca a-l restabili, la scara mult mai larga, continentala ori chiar mondiala. 

        Dimpotriva, parerea mea este ca depasirea cu succes a crizei (fara razboaie) poate fi obtinuta cu un mix de masuri, pe principiul descentralizarii deciziei (cititi textul articolului pe care l-am mentionat, pentru o imagine edificatoare a ceea ce sustin). 

        Biserica Ortodoxa a Greciei nu construieste o teorie alternativa la cea a Vaticanului, dar notiunea de "asceza" pe care o avanseaza drept solutie, imi place sa cred ca are o jonctiune cu abordarea policentrica a crizei pe care am propus-o.

        Nu sint teolog, dar textul articolului de fata cred ca v-a raspuns, deja, la intrebare (intrebarea mi-a pus-o si Catalin Stefanescu, in emisiune): Vechiul Testament face parte, dimpreuna cu Noul Testament, din textul canonic al Bibliei crestine.

        Contrar a ceea ce se crede, Biblia nu relateaza doar 10 Porunci (termenul iudeu pentru "porunca" este "Mishvotz"), ci 620, in intreg textul canonic. 

        Indiferent cum ar fi ele denumite, de la canonizarea textului, nu mai exista Porunci numai pentru iudei, care sa nu fie urmate si de crestini. 

        Textul Vechiului Testament (in pofida incercarilor timpurii de excludere din canon - de exemplu, cazul cardinalului de Roma Marcion, pe la anul 150, care a fost excomunicat) s-a universalizat (crestin), prin canonizare. 

        Intarirea poruncilor din Vechiul Testament, prin reamintirea lor de catre Iisus, indeparteaza orice dubiu ca le concepe cu aplicabilitate universala (pe cit de universal a devenit crestinismul). 

        Pe scurt, Mishvotz este acelasi lucru cu Porunca.

        Va multumesc pentru promptitudinea raspunsului, o sa citesc cel tarziu maine articolul din 01.11.2011. Intuitiv, m-am asteptat la aceasta pozitie a dumneavoastra in ce priveste "Guvernul Mondial", pe care de altfel o impartasesc pe deplin, din varii motive. Cu toata sinceritatea, abia astept emisiunea anuntata de la TVR1.

        Va multumesc si Sarbatori Fericite!

        .... si in ce priveste "Guvernul european" ...

      Da, e foarte frumos scris. Incitant, documentat, disperat. Se simte şi acel "l'esprit de l'escalier" care-l face pe scriitorul Make să cizeleze deja spusele la TVR de către interlocutorul Make.

      Cu observaţia că ceva din înţelepciunea mesopotamienilor se regăseşte la americani şi europeni în dobânzile minuscule la credite, în păsuirile pentru cetăţenii care-şi declară falimentul, în fostul Plan Marshall, în actualul Plan Viteaza Grecie, şi cu observaţia că perceperea comunismului ca pe o variantă a civilizaţiei umane mă nelinişteşte, închei, cu gândul la acel an 2015 în care iudeii, dacă banii sunt din întâmplare la ei, ne vor ajuta pe toţi să înviem din morţi. 

      1. Multumesc domnule Vasiliu.

        Daca lumea consolideaza statutul omului de "fiinta spirituala" si i-l asigura, atunci nu mai trebuie sa va temeti de comunism (paradoxal, pricipiul comunist "de la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi" se afla in directa atingere cu principiile crestine), pentru ca, asa cum o spun si in textul de fata, ramin putine variante de rinduire ale societatii (iar asta nu mai depinde decit de conditiile locale - vezi comunismul din chibutzuri, primul exemplu care-mi vine in minte). 

        Nu, evreii nu mai respecta Poruncile, delaolalta cu lumea crestina, asa ca nu va asteptati la vreo Shmita. 

        In schimb, pentru comentariile dumneavoastra de peste an, va reproduc, aici, Profetia Sanhedrinului, pentru urmatorii ani, "de dinaintea venirii lui Mesia", cum este denumita, ca dar de Paste care va este dedicat si care sper sa va faca placere. 

        “Sanhedrin&# 8221; Commentary – the last Seven Years before the Messiah 

         

        “In the First Year” of the Sabbatical Cycle (2009) - 

        “The following prophecy in Amos 4:7 will be fulfilled 

        “I caused it to rain on one city, but, on another city, I did not cause it to rain.” 

        Rosh Hashanah 5769 to Rosh Hashanah 5770 

        Tuesday, September 30, 2008 to Saturday, September 19, 2009 

         

        “In the Second Year” of the Sabbatical Cycle (2010) - 

        “There will be a “slight famine” in which according to Rashi, “no place will be completely satisfied”. 

        Rosh Hashanah 5770 to Rosh Hashanah 5771 

        Saturday, September 19, 2009 to Thursday, September 9, 2010 

         

        “In the Third Year” of the Sabbatical Cycle (2011) - 

        “The famine will be great, and men, women, children, pious people, 

        And men of good deeds will die; Torah will be forgotten by those who learned it.” 

        Rosh Hashanah 5771 to Rosh Hashanah 5772 

        Thursday, September 9, 2010 to Thursday, September 29, 2011 

         

        “In the Fourth Year” of the Sabbatical Cycle (2012) - 

        “Some will be satiated while others are not.” 

        Rosh Hashanah 5772 to Rosh Hashanah 5773 

        Monday, Thursday, September 29, 2011 to Monday, September 17, 2012 

         

        “In the Fifth Year” of the Sabbatical Cycle (2013) - 

        “There will be plenty and people will eat, drink, and be joyous, 

        And the Torah will return to those who learned it.” 

        Rosh Hashanah 5773 to Rosh Hashanah 5774 

        Monday, September 17, 2112 to Thursday, September 5, 2113 

         

        “In the Sixth Year” of the Sabbatical Cycle (2014) - 

        “There will be voices which according to Rashi depict either the blowing of the shofars 

        Or the hints and voices about the coming of the messiah.” 

        Rosh Hashanah 5774 to Rosh Hashanah 5775 

        Thursday, September 5, 2013 to Monday, September 14, 2014 

         

        “In the Seventh Year” of the Sabbatical Cycle (2015) - 

        “There will be war.” 

        Rosh Hashanah 5775 to Rosh Hashanah 5776 

        September, 2014 to September, 2015 

         

        “In the Eighth Year” the “Year of the Messiah (2016) - 

        “The Messiah will Come to Redeem and Restore His Own” 

        Rosh Hashanah 5776 to Rosh Hashanah 5777 

         

        Anticipated Date for the Coming of the Messiah 

        “You Know not the Day nor the Hour when the Son of Man Cometh” 

        Between the Day of Judgment - Yom Kippur 5776 to the 8st Day of Succot or Simchat Torah 5776 

        Wednesday, September 23, 2015 to Monday, October 5 or Tuesday, October 6, 2015 

        Parerea mea este ca, daca va intereseaza o profetie ceva mai credibila cu privire la economia mondiala si alta fermecatoare cu privire la soarta Romaniei, atunci sa consultati BURSA din 23 si 24 iunie 2006. 

        Am gresit - este vorba de 23 si 24 iunie 2010.

        Eu când i-am strâns mâna amfitrionului Taubman de 4 iulie, am rostit în chip de salut: "Windows is shutting down..." Noroc cu nevastă-mea (profă de franceză la origine) şi de certificatul ei de traducător din engleză că am putut înţelege profeţiile provocatoare atât de măgulitor transmise. Ca şi de rusă, mă feresc instinctiv de engleză (alta decât cea de IT), socotind româna o limbă deja plină şi pe mine unul din păstrătorii-făuritori ai ei (franţuzescul "deja" e unul din puţinele cuvinte care ne lipseau).

        Am să vă dezamăgesc, în prag de Paşte, spunând că nu înţeleg religiile homo-centriste; că sper să existe un Dumnezeu al tuturor fiinţelor pământene, multe aflate în poziţie de preluare a ştafetei; că nu cred în intermediari în relaţia cu începutul divin (biserică, popi, mântuitori); că povestea cu Isus mi se pare atât de frumoasă încât ar trebui să fie adevărată dar la fel de interesantă mi se pare şi povestea cu răzvrătitul Lucifer; că nu cred în încercările de tip Tarot de a stăpâni hazardul deşi mă şochează brodelile ori de câte ori le constat. Pe scurt, în accepţia clasică, sunt un tip limitat. În nelimitele neliniştilor mele. 

        Ador însă scenariile, şi România peste 100 de ani mi se pare locul ideal pentru a se pogorî aici Isus întruchipat în câine costeliv căruia un careva gen actualul autosuspendat prefect al capitalei să-i tragă cu sete un şut în coaste. 

        Aşa să mă trăznească Dumnezeu!

        Tudor Vasiliu 

        Religiile (exista unele care sa nu fie homo-centriste?) sint ghid de interpretare si alocare de intelesuri (trebuind, obligatoriu, sa rezolve problema iminentei mortii).

        Artele divinatorii (Tarotul, de exemplu) prilejuiesc auto-cotrobaieli abisale, fara asistenta psihanalistului (si fara judecata lui), conducind (cind sint facute cu efort onest) la interpretari si alocari de intelesuri, uneori, miraculoase. 

        Se spune ca ingerul a cazut, gelos fiind pe caracterul creator al omului (calitatea sa acorde intelesuri mai inalte, in primul rind), cu care Dumnezeu nu i-a inzestrat si pe ai lui - o nedreptate la care doar acela a indraznit sa protesteze.

        Dumneavoastra alocati intelesuri fara ghid si psihanalist. 

        "Creatorul nostru, al tuturor vieţuitoarelor, carele eşti pretutindeni, dă-ne nouă astăzi înţelepciunea de a ne bucura de roadele culese pe ogorul Tău, de frumuseţea şi nemărginirea creaţiei Tale precum în Univers aşa şi pe Pământ.

        Şi ne iartă nouă orgoliile gândirii noastre ce vin din teama de nefiinţă precum şi noi Îţi iertăm greşelile făptuirii Tale. 

        Şi du-ne în ispita înţelegerii Tale, spre a uita de ispita autonimicirii noastre şi a celorlalte fiincioare în numele cărora îndrăznim să vorbim. 

        Amin." 

        P.S. În legătură cu "comunismul din chibutz-uri": 

        1. Există "comunismul de import", practicat asupra unei ţări libere cu pistolul în ceafă şi exterminarea celor ce gândesc altfel. Abjecţia asta nu se pune. 

        2. Există "comunismul albinelor" (patruzeci de milioane de ani vechime!) sau "comunismul de nevoie" în cadrul căruia albinele-fecioare trudesc până la moarte, matca ouă câţiva ani până la epuizare în întunericul stupului iar trântorii sunt ucişi toamna prin alungare ("Hit the road, Jack!"). Conducerea poporului-familie nu e asigurată de "bătrânele înţelepte", nici de matcă (aceasta are creierul de trei ori mai slab ca al lucrătoarei), ci de lucrătoarele mature. La albine există şi un gen de parlamentarism de tip chibutz sau şatră pentru semnalarea căruia Karl von Frisch a ciupit un Nobel. Este un comunism de supravieţuire (recenta "liberalizare" a homosexualităţii prefigurează apariţia castelor de truditori fără drept de procreare). Acest "comunism al albinelor" se regăseşte la: furnici, chinezi, vietnamezi, nord-coreeni şi cu caracter temporar în chibutz-uri. 

        Ca un argument suav adus altor afirmaţii personale aici se poate menţiona şi "comunismul de tip Arca lui Noe" (observabil uneori în Deltă, pe plaurii purtaţi de inundaţii) în care oamenii coexistă cu alte "animale" împărţindu-şi puţinul fără a se devora. 

        3. "Comunismul de tip marxist" care nu se aplică decât ţărilor civilizate, industrializate, prospere. Azi, în Suedia pâlpâie aşa ceva.. Precipitarea bolşevismului în Rusia a fost un experiment sordid care, iată, a reuşit să murdărească tot. 

        De aceea spuneam că mă nelinişteşte enumerarea comunismului printre organizări sociale posibile: pentru că şi acel benign "comunism al albinelor" vine din teama de foame şi mici glaciaţiuni, nu din prea-plin şi, o dată instalat în ADN, împiedică dezvoltarea altor soluţii. 

        În legătură cu Tarot-ul, spiritismul, marijuana, astrologia neasistate de psihanalist mi se pare inutilă fuga de singurătate în tine însuţi. Poate fuga asistată de o psihanalistă să dea ceva rezultate. 

        În legătură cu religiile ca ghid aveam eu un frumos aforism: "De-acum, toate drumurile îmi sunt deschise! gândea glontele ieşind din ţeava care-i îndrumase primii paşi". Iar povestea de după moarte nu ne priveşte (vă rog să remarcaţi aici filonul dacic). "Viaţa de dincolo", fie ea şi spirituală, la care ne încăpăţânăm să râvnim - ce fiasco pentru umanitate! Se poate trăi "a la Voltaire" şi aici, pre pământ, iar mica abdicare de final se va datora probabil analgezicelor. 

        Relativist, tolerant, deschis la sugestii, umil, umil - asta trebuie să mi-o sap în minte, aş vrea să trăiesc în această vagă societate românească în care, iată, avem pluripartidism cu preţul bigotismului neo-răstignitor. Puneţi-vă în locul lui Dumnezeu, domnule Make$: pe cine aţi vrea să primiţi în rai? O mulţime de pupitălpişti milogindu-se pentru viaţa veşnică, sau un tip cu care ai ce discuta şi care, iată, se tocmeşte şi se lasă greu deoarece a scornit că rolul său de după moarte e acela de cenuşă care să îmbogăţească o ciupercă iubitoare de calciu, trufa, de exemplu. În plus, invocă în negocieri şi un aforsm de-al său, pură tragere de timp: "Spre moarte să nu te duci de-a dreptul, ia-o pe iscălitură!"

        Tudor Vasiliu 

        Ceea ce numiti "fuga inutila de singuratate (Tarotul si marijuana nu sint echivalente, totusi, fie doar si in efectul asupra sanatatii, desi demersurile au o legatura), nu este inutila si poate sa nu fie o fuga, iar daca este, atunci poate sa nu fie o fuga de singuratate.

        Nu va pronuntati asupra Tarotului inainte sa aveti experienta ( nu este chiar atit de complicat, pot fi intelese regulile si principiile, dar procesul "ghicirii" este, intradevar, epuizant).  

        Imediat după "revoluţie", fiind însărcinat cu divertismentul la un ziar, am săvârşit două chestii notabile: când patronul Viorel Cataramă ne-a cerut tuturor să aducem ştiri eu i-am adus directorului o tulpină de ştir pe care acesta a avut umorul să o pună într-o vază unde, ticăloasa, a prosperat vreo două luni; a doua chestie a fost să răsădesc în băiatul meu de 12 anişori neîncrederea în presa scrisă şi în general în media, plătindu-i nişte horoscoape ancestrale din nişte terfeloage franţuzeşti care se potriveau de minune oricui şi oricând (am reuşit astfel să nu-i mai dau eu bani de buzunar ci Cataramă şi i-am rezolvat polipii şi sinusurile cu nazalizanta franceză din care traducea).

        Trăiesc astăzi un moment asemănător. Sunt acuzat că nu fumez Tarot. Că nu sunt abisal! Că nu înţeleg reguli care pot fi înţelese! 

        Răspund acum, aici, la această provocare. 

        Am pornit de la întrebarea: cine este Make$? Cu o etalare în cruce celtică, am întors din toate arcanele următoarele cărţi: 1. Marea Preoteasă cu capul în jos; 2.Magicianul; 3. Doi de spade; 4.Şase de bate; 5.Valet de monede; 6. Rege de bate; 7. Asul de Cupe, 8. Nouă de spade; 9.Putere; 10.Steaua.

        Din "procesul epuizant al ghicirii", cu toată bunăvoinţa şi cu tot flerul meu proverbial n-am dedus decât că Make$ e o tânără femeie originară din Moldova, exagerat persuasivă, traversând o reechilibrare între sentiment şi raţiune. Ea tocmai a primit cu credulitate ceva despre care speră că e un cadou. Şi-a arătat până de curând credinţa şi încrederea dar va sfârşi prin a-şi etala suferinţa şi temerile. Despre mine, puitorul întrebării, numai de bine. În schimb, Make$ trebuie să se înscrie în partidul pe care-l va înfiinţa, bătătorind cu determinare poteci urcânde. Hai Steaua! 

        Sa izgonesti irationalul si sa nu-l pui la treaba, inseamna sa-i dai curs.

        Daca stirul nu s-ar fi ofilit, atunci ziarul lui Catarama ar fi supravietuit ultimei ore. 

        Sint moldoveanca, dar nu tanara, asa ca efortul dumneavoastra este meritoriu, dar trebuie sa mai insistati. 

        Incercati sa beti cite o cafea, in timp ca va priviti in palma, de trei ori pe zi.

        Hai, rapid! 

      Foarte buna initiativa de a republica acest articol incitant si tulburator! Cu cat mai multi il citesc, cu atat mai mult creste speranta ca se poate gasi o solutie la ceea ce se intampla azi in lume.

      Actualele repere morale la care ne raportam sunt uzate si depasite. Nu cred ca reintoarcerea la "izvoarele crestinismului" e solutia, dar sunt deacord ca o schimbare sociala majora impune o redefinire a valorilor fundamentale. Capitalismul,comunismul, modernismul si post modernismul "au ucis" bunul simt, cumpatarea, toleranta fara sa puna nimic viabil in loc. De aceea trebuie creat un nou sistem de valori, o noua filozofie sociala, "ancorat in realitatile actuale" dar orientat spre viitor nu spre trecut. Sa aveti un Paste Fericit!

      1. De ce sa reinventam apa calda?! Daca strabunii nostri imemoriali gasisera o formula perfecta de functionare a societatii omenesti, de ce sa incercam altceva? Vor exista intotdeauna niste "baieti destepti" care sa profite de unele lacune ale sistemului. Toata arta, si, in acelasi timp, provocarea suprema, este sa gasim metodele de a-i contracara, promovand Binele, aducand la cuvenita cinste adevaratele valori umane.

        P.S. Urarea de Paste cea mai potrivita este: Paste luminat!

      De unde vine raul?

      Nu vorbim! 

      Solutia la orice problema vine din sincronizarea eforturilor oamenilor. Pentru a ne sincroniza trebuie sa vorbim. Acesta ar putea fi "miracolul". 

      Nu vorba ne diferentiaza de animale? 

      Prin urmare: nu refuzati sa vorbiti, sa scrieti, sa gesticulati!

      PS apreciez articolul pt originalitatea punctului de vedere.  

      Eram gata sa strig: ECCE HOMO ! dar m-am luminat. 

    Cotaţii Internaţionale

    vezi aici mai multe cotaţii

    Bursa Construcţiilor

    www.constructiibursa.ro

    Comanda carte
    veolia.ro
    Apanova
    digi.ro
    aages.ro
    danescu.ro
    librarie.net
    Mozart
    Schlumberger
    arsc.ro
    Stiri Locale

    Curs valutar BNR

    22 Noi. 2024
    Euro (EUR)Euro4.9759
    Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.7742
    Franc elveţian (CHF)Franc elveţian5.3721
    Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.9774
    Gram de aur (XAU)Gram de aur415.3204

    convertor valutar

    »=
    ?

    mai multe cotaţii valutare

    Cotaţii Emitenţi BVB
    Cotaţii fonduri mutuale
    Mirosul Crăciunului
    Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
    petreceriperfecte.ro
    thediplomat.ro
    targuldeturism.ro
    Studiul 'Imperiul Roman subjugă Împărăţia lui Dumnezeu'
    The study 'The Roman Empire subjugates the Kingdom of God'
    BURSA
    BURSA
    Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ
    The Kingdom of God on Earth
    Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
    Carte - The crisis solution terminus a quo
    www.agerpres.ro
    www.dreptonline.ro
    www.hipo.ro

    adb