Dacă nu ştii unde mergi!...

Orice drum te va duce la destinaţie! Aşa susţine, cel puţin, una dintre ciudatele reguli din care Lewis Carrol a croit lumea atît de specială a inţierii lui Alice. Demonstraţia valorii de adevăr a acestei susţineri, însă, este altă gîscă-n altă traistă! Face parte din categoria, identificată de umorul lui Grigore Moisil, a propoziţiilor pe care le poţi folosi cu încredere, pentru a face impresie, dar este recomandat să nu încerci neapărat să le demonstrezi! Aşa că, o luăm şi noi de bună şi ne bucurăm că România va ajunge în sfîrşit undeva, tocmai pentru că politicile guvernamentale ţintesc către nicăieri. Dormim liniştiţi: orice drum ne va duce într-acolo! Golul din spaţiul cu sens al politicii româneşti a atins proporţii cosmice! O adevărată gaură neagră! Ce vrea de fapt actuala coaliţie de guvernare? Dar opoziţia, care se tot frichineşte prin adunări cu scop de rebrenduire, doar doar o reuşi să vopsească cioara, ca să o confunde lumea, la alegerile din iarnă, cu altcineva? Nimeni nu ne spune nimic!

Să începem, deci, cu tabăra guvernamentală, cea aflată la butoanele puterii. Nu era nevoie de niciun fel de consultare oraculară şi nici de cine ştie ce experţi în chiromanţie ca să-şi facă agenda guvernării. Problemele stăteau grămadă la uşile ministerelor şi, de altfel, se văd cu ochiul liber pe străzi şi prin casele oamenilor! Pe dimensiunea socială, munţi de eşecuri în domenii cum ar fi: educaţie şi învăţămînt, asistenţă medicală şi socială, infrastructură pentru utilizarea eficientă a capitalului uman, condiţii de civilizaţie şi mediu, atît în spaţiile urbane, cît şi în rural, restructurarea surselor de susţinere a cheltuielilor publice, precum şi a sistemului de alocare a acestora, concomitent cu despovărarea cetăţeanului de birurile pre şi post feudale cu care a fost îngenuncheat şi adus la sapă de lemn. Pe dimensiunea economică, ar fi fost nevoie urgentă de răspuns la întrebarea: cum şi prin ce metode se poate face restructurarea sistemului de alocare a resurselor, bugetare şi non-bugetare, de care dispunem, astfel încît România să se reinventeze ca bază de producţie şi să iasă de sub ameninţarea prăbuşirii catastrofale la cea mai mică adiere a crizelor, precum şi de sub blestemul îndatorării fără de sfîrşit!

Ce-am primit, drept răspuns, la toată această agendă? Zero, tăiat în patru, sau opt, sau în cîte părţi doriţi dumneavoastră, pentru că rezultatul este mereu acelaşi: ZERO! Ministrul de resort dă semne vădite că este incapabil să înţeleagă rostul particulei EDUCAŢIE, de pe firma pusă la intrarea clădirii în care îşi are biroul, în timp ce Primul Ministru îşi dă cu părerea despre cum o să revizuim organizarea clasei pregătitoare, de la anul! În materie de servicii medicale, resursele nu au cum să sporească (nu e de unde!), dar reînfiinţăm, pe ici pe colo, unităţi spitaliceşti; nimeni, pe la guvern, nu are habar de unde o să luăm pes-te cinci ani medicii care să le popu-leze, ori cu ce fonduri o să le mai cumpărăm medicamente şi aparatura necesară. Aşa că, prin tîrg se aude, tot mai insistent, că dacă facem greşeala să ne îmbolnăvim chiar atît de rău, încît să avem nevoie de doctori, atunci o să fim obligaţi să ne plătim din propriul buzunar "distracţia". Nu contează că plătim impozite statului în virtutea obligaţiei pe care şi-a asumat-o de a ne oferi servicii medicale. Alea sunt başca! Politici pentru gestiunea uriaşelor probleme ale urbanismului nostru în curs avansat şi rapid de degradare - de la infrastructură, la social şi de la economic la administraţie - nici pomeneală. Pe astea să le facă primarii, şi-o fi zis Guvernul! Păi, le fac: după chipul, asemănarea şi exemplul administraţiei centrale! Adică toacă în cîteva luni banii alocaţi de guvern, după care se împrumută ca să îmbogăţească găştile de partid, în timp ce oraşele mor cu zile. Modelul a fost brevetat, de mult, cu mare succes în Italia, dar se regăseşte şi în Spania, ca şi în Grecia, desigur! Ca să dau un mic şi semnificativ exemplu, poate nu ştiaţi, dar un singur sector din Bucureşti plăteşte regeşte pentru un singur serviciu, acela de ridicare a gunoaielor, vreo 22 de milioane de euro pe an!!! Nu vreţi să ştiţi cît costă întreg pachetul Primăriei generale; dar cine ştie, poate v-am stîrnit curiozitatea!!! Ajungem, inevitabil, şi la chestiunea bugetului! Guvernarea nu dă niciun semn că ar vrea să ne spună ceva, să ne explice, să ne arate cum şi de ce cheltuie mai departe cu două mîini tot ceea adună, cu patru, de prin buzunarele noastre, după care dă fuga să se împrumute, că nu-i ajunge! La chestiunea arzătoare a impozitării piscinelor se reduce tot ceea ce a catadicsit guvernarea să ne comunice, cu nesfîrşite bîlbîieli. Cîţi miniştri mai trebuie să se perinde prin birourile Minsterului de Finanţe pînă se va simţi vreunul obligat să ne explice ce politici a hotărît guvernul să aplice în domeniul respectiv, de ce le-a ales pe acelea şi care sunt efectele urmărite - preconizate, respectiv contra-efectele? Întrebarea este la fel de valabilă şi pentru minsterul economiei, mai general pentru toate domeniile gestionate de guvern! Doar că nu există nici cel mai mic semn că oamenii guvernării ar avea de gînd să se gîndească la aşa ceva!

De opoziţie nu este cazul să ne ocupăm prea mult, pe principiul de unde nu este nici Dumnezeu nu cere! Ei n-au idei şi metodă nici cît să-şi asigure vopseaua suficientă pentru gardul dinafară, necum să cumpere leopardul dinlăuntru! Sunt atît de ocupaţi să se fardeze şi să dea cu tifla celor care le-au luat locul (Sîc, sîc, nici voi nu sunteţi mai breji!), încît nu are de unde să le rămînă timp, ori resurse, pentru a formula soluţii cu sens la problemele României.

Drept pentru care, eu unul aştept cu toată încrederea viitoarele alegeri! Nu se poate să nu ajungem la ţintă, de vreme ce mergem atît de hotărît spre nicăieri!