Dar halatul, cât costă halatul de broker vs. notar?

Percepţia generală este că notarul e un şnapan, iar brokerul ia atât cât să aibă după ce bea apă, dovadă că numărul societăţilor de brokeraj s-a înjumătăţit după criză. Surpriză, onorariile pot fi destul de asemănătoare, cel puţin la rulaje mari.

Cât de scump este notarul? Costurile aferente unei tranzacţii de vânzare-cumpărare ori a unei banale donaţii sau succesiuni par piperate la prima vedere. Unii notari sunt transparenţi şi putem află la ce să ne aşteptăm direct de pe site-urile acestora De pildă, jucându-ne cu calculatorul de pe site-ul notariatului Tineretului aflăm că onorariul pleacă la o tranzacţie de vânzare-cumpărare de la 2,2% (minim 150 lei) pentru sume ce nu trec de 15.000 lei şi ajung la 0,44% la sume ce depăşesc 600.000 lei. Pentru 200.000 lei, de pildă (contravaloarea unui apartament fără pretenţii, echivalentul a 45.000 euro) se plăteşte că onorariu 2.760 de lei cu TVA inclus (1,4%), la care se adaugă taxa pentru intabulare care merge însă la ANCPI -Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (0,15% din valoarea imobilului, 300 lei în exemplul nostru) şi impozitul către stat, de 2-3% raportat la valoarea proprietăţii, în funcţie de perioada de deţinere şi valoarea sa. Cum toţi banii sunt reţinuţi de notar, lumea consideră că mersul la notariat echivalează cu jupuirea nejustificată a părţilor implicate în tranzacţie. Onorariul este destul de asemănător în cazul donaţiei sau succsiunii, alte forme de transfer de proprietate, astfel încât nu mai intrăm în detalii şi în aceste cazuri.

Ce se întâmplă în cazul brokerului? Aici ar trebui să distingem între comisioanele brokerilor care oferă consultanţă şi cele aferente conturilor on-line, unde nu se oferă nimic în afară platformei de tranzacţionare prin care clientul îşi introduce singur ordinele. Pentru conturile care includ ceva sfaturi şi discuţii personale cu brokerul, ai comision de 0,8-1% iar dacă vrei să te descurci pe cont propriu şi te limitezi la contul on-line, atunci ajungi la aproximativ 0,5-0,6%. Pentru cine se mulţumeşte cu o singură achiziţie de acţiuni pe an, e până de două ori mai ieftin să apelezi la broker decât la notar la rulaje de 100.000-200.000 lei, dar pentru cei ce tranzacţionează des şi acumulează rulaje de peste 600.000 lei comisionul brokerului şi cel al notarului devin foarte asemănătoare.

Interesant de remarcat, există şi în cazul acţiunilor un soi de "intabulare". Acţiunile pot fi păstrate într-un cont la Depozitar la care are acces brokerul (în "secţiunea ÎI"), pot fi depuse într-un cont la care brokerul nu are acces dar poate transferă acţiunile în cazul în care clientul depune o solicitare în acest sens ("secţiunea I") sau se poate alege varianta unui cont blocat, la care brokerul nu poate avea acces, singura modalitate prin care acestea pot fi vândute fiind ca investitorul să achite o taxă la Depozitar pentru deblocarea lor (iniţial acesta a plătit o taxă pentru blocare). Cât costă o asemenea operaţiune, echivalentul taxei percepute de ANCPI pentru intabularea imobilelor? Pentru deţineri sub 2.500 lei/titlu (valoarea deţinerilor este considerată valoarea nominală a unei acţiuni x numărul de acţiuni deţinute) se va plăti 30 lei, pentru cele cuprinse între 2.500-5.000 lei taxa este de 50 lei, pentru 5.001-10.000 lei investitorul va achita 100 lei, pentru 10.001-100.000 lei taxa este de 125 lei şi urcă la 150 lei pentru valori cuprinse între 100.001-500.000 lei, 175 lei pentru valori cuprinse între 500.001-1.000.000 lei pentru a ajunge în final la 200 lei/titlu doar în cazul deţinerilor ce trec de 1 milion de lei. De exemplu, cine are 10.000 de acţiuni Transelectrica (valoare nominală 10 lei, valoare de piaţă a pachetului 262.000 lei) va trebui să plătească 125 de lei pentru a le bloca la Depozitar şi a avea în acest fel un somn mai liniştit. Cu alte cuvinte, şi de această dată e mai ieftin să "intabulezi"acţiuni prin broker decât imobile prin notar.

Concluzia? Chiar dacă notarul e scump, nici brokerul de acţiuni nu se poate pretinde ieftin. Pe o piaţă tot mai puţin lichidă brokerii nu pot scadea prea mult comisioanele, iar costurile mari pun pe fugă şi puţinii clienţi de retail interesaţi de speculaţii. Poate n-ar fi rău să apară o nouă varianta a programului Prima Casă pentru piaţa de capital (băncile dar şi notarii au beneficiat din plin de menţinerea interesului clienţilor pentru tranzacţii imobiliare prin intermediul garanţiilor de stat), cum a fost la vremea sa programul "Primul Cupon".