De-aş mai duce-o pîn la toamnă...

Cu siguranţă, doamnei Merkel nu-i stă gîndul la cramă, vin şi pastramă, precum personajului din cîntecul Ioanei Radu, nici măcar la tradiţionalii cîrnaţii cu bere de la Oktoberfest. Totuşi, după alegerile de duminica trecută, refrenul i se lipeşte ca marca de scrisoare! Este adevărat, alegeri locale; este adevărat, tinute doar în trei dintre statele uniunii. În ciuda maşinăriei de fardat politicieni, pusă să ascundă faţa căzută a celei care acum mai an ocupa inimile majorităţii germanilor, indiferent de preferinţa lor de vot, alegerile locale din Saxonia-Anhalt, Renania-Pfalz şi Baden-Wurttemberg, reprezintă măciuca dată carului cu oale şi obligă pe toată lumea să privească adevărul în faţă: "Era Merkel" în politica Germaniei se termină într-un eşec, cel mai răsunător din istoria politică post-belică a ţării, dacă excludem prăbuşirea RDG-ului.

Structura electorală şi dinamica politică, în statele Germaniei, a oglindit multă vreme, la nivel local, caracteristicile centrului: două partide dominante, dreapta CDU, stînga SPD, ici şi colo cîte un partid de balanţă, ecologişti, variante de liberali, sau aşchii din partidele tradiţionale, cum este Linke (Stînga). Acum 10 ani, spre exemplu, în Saxonia, cele două mari partide absorbeau aproape 60% din voturi; în Renania 78%, iar în Baden 70%!!! În 2016, tabloul are cu totul alte linii de forţă: Saxonia şi Baden 40%, Renania 65%. Schimbările nu se referă, însă, doar la mărimea feliilor din tortul electoral alocate marilor partide din Germania, ci şi la dinamica outsiderilor. În Baden-Wurtemberg, partidul cu cele mai multe voturi a fost cel al "Verzilor", 31,3%, devansînd ambele partide tradiţionale ale binomului stînga-dreapta, iar în toate cele trei state, "Alternativa pentru Germania", un partid înfiinţat acum doi ani, a schimbat pur şi simplu structura electorală cîştigînd 24% în Saxonia (al doilea partid ca mărime a reprezentării electorale!!!), 15% în Baden şi aproape 13% în Renania. Interpretările date acestor schimbări, mai ales cele din Germania sunt desigur "interesate" şi reflectă mai degrabă strategiile de influenţare a opiniei electorale, decît profunzimea vreunei conceptualizări. Totuşi, cîteva linii sunt clare!

Cea mai evidentă: căderea electorală a partidelor tradiţionale şi "supra-reprezentarea" unor partide alternativă. Prima întrebarea este: ne îndreptăm spre o schimbare de model în sistemul politic german, sau sunt doar variaţii locale, care vor fi corectate în viitoarele cicluri electorale? Cea de a doua întrebare este complementară: în ce măsură "fuga" electoratului spre partide "de alt fel" este un vot de penalizare pentru partidele tradiţionale şi în ce măsură deschiderea către un alt tip de ofertă politică şi electorală, restructurarea discursului politic, a formulelor de reprezentare, respectiv a reacţiilor electorale la dinamica politică a Germaniei, mai larg, a spaţiului european?

Nu încape nici o îndoială, doamna Merkel şi ca ea o bună parte din establismentul politic german favorizează interpretarea minimalistă. Lumea a reacţionat anapoda la poziţia Cancelarului pe tema emigraţie-refugiaţi!!! Sunt mulţi nemulţumiţi, desigur, iar nemulţumirea lor a fost potenţată de competitorii netradiţionali ai scenei politice, cu sprijinul larg al media şi al "partidei scepticilor" îngroşată zilnic în ultimii doi ani de toate cîte se petrec în Germania şi în jurul ei. Lumea o să-şi revină în cele din urmă în matcă şi în simţiri, iar politica va reveni şi ea la structurile tradiţionale, pentru care a fost de altfel proiectată, prin textul constituţional!!! Desigur, ipoteza nu poate fi exclusă! Ceva însă se schimbă radical, nu doar în politica Germaniei. Începe să se simtă tot mai puternic inputul unei noi generaţii de votanţi. O generaţie pentru care modelul tradiţional de construcţie, discurs şi reprezentare politică este vetust şi în cea mai mare măsură nesatisfăcător. O generaţie pentru care imperativele şi impulsurile imediatităţii sunt mai importante decît ideologiile fermentate de jumătăţi de veac sau mai bine; o generaţie pentru care coerenţa în reprezentarea politică este secundară, în raport cu impulsul realizării schimbării, cu impunerea unui punct de vedere, ori alternativă considerată utilă şi necesară acum şi aici. Teoriile despre populisme care se ivesc şi mor, la fel de repede, ca nişte erupţii epidermice, un fel de "urticarie politică", pot fi atrăgătoare, dar ar putea fi, la fel de bine, departe de esenţa fenomenelor care se derulează deja, nu doar în politica din Germania, ci şi în Franţa, Marea Britanie sau Statele Unite. Iar după această generaţie vine alta, care nu va mai avea aproape nici un contact cu politica tradiţională şi va fi preocupată încă şi mai mult de căutarea şi folosirea unor formule proprii de acţiune şi reprezentare politică.

Ce va face doamna Merkel la sau pînă la toamnă, devine, astfel, irelevant. Ea aparţine deja Trecutului, iar trecutul, mai ales cel politic, rareori a ştiut să iasă din scenă frumos.