De câte crize este nevoie pentru a învăţa lecţiile expansiunii necontrolate a creditării?

Bank for International Settlements şi-a publicat ultimul raport trimestrial exact la cinci ani după falimentul Lehman Brothers. Să fie o coincidenţă sau aşa-numita bancă a băncilor centrale a dorit să lanseze un nou avertisment cu privire la gravitatea dezechilibrelor globale?

Se pare că ultima variantă este cea corectă, în condiţiile în care BIS arată că dezechilibrele globale sunt mai accentuate decât în 2008, pe fondul expunerii investitorilor faţă de instrumentele financiare cu risc ridicat.

Motivul? Politica monetară ultrarelaxată a băncilor centrale, caracterizată nu doar de minimele istorice ale dobânzilor de intervenţie în economiile dezvoltate, ci şi de tipărirea directă a însemnelor monetare.

Aceasta a alimentat "emisiunile puternice de obligaţiuni şi acordarea creditelor în cea mai riscantă parte a spectrului, un fenomen care aminteşte de exuberanţa premergătoare crizei financiare globale", după cum se arată în raportul BIS.

"Mi se pare că asistăm la o revenire a exceselor din 2007, ba chiar mai rău", a declarat recent William White, fost economist-şef la BIS şi unul dintre puţinii oficiali ai sistemului bancar internaţional care au avertizat cu privire la pericolele creşterii explozive a creditării înainte de 2007, conform unui articol din cotidianul britanic The Telegraph.

White a mai precizat că "toate dezechilibrele sunt încă aici, iar ponderea datoriilor totale în PIB de la nivelul economiilor dezvoltate este cu 30% mai mare decât în acea perioadă". În plus, a mai apărut şi problema bulelor speculative în economiile emergente.

Conform ultimelor date de la BIS, pentru T1 2013, în timp ce expunerile directe ale băncilor faţă de economiile dezvoltate au scăzut cu circa 340 miliarde de dolari, până la 21,3 trilioane de dolari, expunerile directe faţă de economiile emergente au crescut cu 266,8 miliarde de dolari, ajungând la un nou record, de 3,4 trilioane de dolari (vezi grafic).

Ca urmare a acestei evoluţii, "ponderea creditului interbancar acordat economiilor emergente în total credit interbancar a atins un nou record istoric", conform raportului BIS, în condiţiile în care creditul direcţionat către Rusia, China şi Brazilia a înregistrat creşteri record. Bloomberg scrie că 85% din avansul trimestrial al expunerilor directe faţă de economiile emergente s-a datorat acestor trei ţări.

Dar de la sfârşitul primului trimestru al anului s-au întâmplat multe pe pieţele internaţionale, în special ca urmare a declaraţiilor lui Ben Bernanke privind posibila temperare a expansiunii monetare din SUA.

Claudio Borio, numit recent la conducerea Departamentului Economic şi Monetar din cadrul BIS, a declarat pentru The Telegraph, că "dacă mai existau îndoieli cu privire la tăria efectelor colaterale, acum acestea nu mai există", referindu-se la influenţa unei posibile restricţionări a politicii monetare de către Fed asupra economiilor emergente.

Un astfel de anunţ, după şedinţa de astăzi a FOMC (n.a. Federal Open Market Committee), va avea efecte deosebit de negative atât asupra fluxurilor de capital către pieţele emergente cât şi asupra costurilor de finanţare. Raportul BIS prezintă şi motivul: "Valoarea emisiunilor de obligaţiuni din centrele off-shore ale companiilor din China, Brazilia şi alte economii emergente a depăşit, pentru prima dată, valoarea emisiunilor din economiile bogate, subliniind dimensiunea uriaşă a datoriilor din Asia, America Latină şi Orientul Mijlociu".

În aceste condiţii, "chiar şi o temperare uşoară devine restricţionare a creditului, indiferent de ce spune Federal Reserve", conform unui articol Bloomberg.

În raportul trimestrial de la BIS se mai arată că "declinul expunerilor directe faţă de bănci, mai ales pentru cele din zona euro, a fost compensat de creşterea expunerilor faţă de companiile nefinanciare". Dar şi aceste expuneri au înregistrat o creştere a ponderii emisiunilor de obligaţiuni cu rating speculativ, care a ajuns la 15% în T1 2013, de la 12,5% în 2012.

În ceea ce priveşte condiţiile de finanţare ale băncilor, raportul BIS constată o creştere semnificativă a finanţărilor prin credite subordonate, structurate în aşa fel încât să poată fi incluse în capitalul reglementat. În cazul băncilor europene, acestea au crescut de peste trei ori în perioada iunie 2012 - iunie 2013 faţă de perioada iunie 2011 - iunie 2012, până la 52 miliarde de dolari, iar în SUA creditele subordonate acordate băncilor au crescut de aproape 10 ori, până la 22 miliarde de dolari.

Concluzia? Se pare că nimeni nu a învăţat lecţiile expansiunii necontrolate a creditării. De ce? Deoarece costul greşelilor nu a fost suportat de cei responsabili, iar băncile centrale au fost mereu gata să le acopere cavernele bilanţiere prin emisiuni monetare la fel de necontrolate.

Claudio Borio a mai precizat că "nimeni nu ştie cât vor creşte costurile finanţării în condiţiile restricţionării politicii monetare de către Fed" sau "cât de dezordonat va fi procesul". Noul economist-şef de la BIS a făcut, încă odată, un apel la prudenţă, la reducerea gradului de leverage şi la "evitarea tentaţiei de a crede în faptul că pieţele vor rămâne lichide în condiţii de stres".

Avertismentele lui Borio sunt, însă, tardive. William White este convins că "cei cinci ani care au trecut de la falimentul Lehman Brothers au fost risipiţi, iar dezechilibrele din sistemul financiar global sunt mult mai mari".

Fostul economist-şef de la BIS este îngrijorat, de asemenea, de efectele negative ale politicilor monetare şi fiscale impuse în Japonia de premierul Shinzo Abe, ajungând la concluzia că lumea a devenit dependentă de banii ieftini injectaţi de băncile centrale, după cum mai arată Ambrose Evans-Pritchard în The Telegraph.

Convins de faptul că băncile centrale nu mai au "muniţie" pentru o criză viitoare, White a declarat că nu ştie ce mai pot face acestea, lansând şi o prognoză: "Abenomics pentru toată lumea, probabil, dar acesta este ultimul refugiu al ticăloşilor".

Din păcate, William White a uitat că ultimul refugiu al ticăloşilor nu mai este Abenomics, ci bail-in-ul bancar aplicat până la nivelul deponenţilor. Aşadar, tipărirea va continua, iar confiscarea depozitelor o va urma. Singura incertitudine rămâne doar unde şi când va fi declanşat procesul. Bineînţeles că totul se va face în numele salvării economiei globale din faţa crizei fără precedent, o criză pentru care nimeni nu îşi asumă responsabilitatea.